ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5521/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SRL Târgu Jiu, reprezentată prin administratorul C.Ș. i-a chemat în judecată pe pârâții G.I., U.V. și SC R. SA Târgu Jiu pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a facturii de vânzare teren cât și a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între SC R. SA pe de o parte și G.I. pe de altă parte pentru suprafața de 192 mp, SC R. SA și U.V. pentru suprafața de 598,8 mp situate în comuna Tismana. A arătat în cererea sa că a dobândit cu titlu de proprietate-contract vânzare-cumpărare, un teren în suprafață de 2562 mp parcelată peste care se suprapune suprafața de 598,84 mp vândută de pârâta SC R. SA pârâților G.I.

și U.V. t itlul de proprietate al SC R. SA asupra suprafeței de 598,8 mp a fost anulat prin sentința nr. 305 din 13 iulie 1999 a Curții de Apel Craiova, astfel că pârâta SC R. SA nu putea înstrăina un imobil asupra căreia nu a avut titlu de proprietate. Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 10850 din 24 noiembrie 1999 a respins acțiunea reclamantei, reținând că la data înstrăinării terenului în litigiu, pârâta SC R. SA Târgu Jiu deținea titlul de proprietate asupra acestuia, iar nulitatea absolută a unui act juridic nu poate fi invocată de oricine, ci de orice persoană care are interes.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționată a fost admis de Tribunalul Gorj, secția civilă, prin decizia nr. 3743/ A din 16 iunie 2000, prin care a fost desființată sentința nr. 10850/1999 și trimisă cauza spre rejudecare pentru ca instanța de fond să administreze probatorii în scopul cercetării capătului de cerere privind constatarea nulității contractului în temeiul art. 948 C. civ. Rejudecând cauza, Judecătoria Târgu Jiu a respins acțiunea reclamantei prin sentința civilă nr. 9484 din 19 octombrie 2000, reținând că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor în suprafață de câte 192 mp, SC R. SA, având calitate de vânzător, era titulara dreptului de proprietate asupra acestora, titlul de proprietate fiind transcris la 31 ianuarie 1997, pe când cel al lui C.Ș.

a fost transcris ulterior, adică în octombrie 1997. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A. SRL Târgu Jiu, prin administrator C.Ș., a declarat apel, care a fost admis de Tribunalul Gorj, prin decizia nr. 679/ A din 6 martie 2001. Instanța de apel a desființat sentința și a înaintat dosarul Curții de a pel Craiova în vederea soluționării recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 3743/ A din 16 iunie 2000 a Tribunalului Gorj, motivând că în mod greșit instanța de fond a judecat cauza, deoarece hotărârea instanței de apel a fost recurată și nesoluționată. Cum Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Târgu Jiu, așa cum rezultă din decizia nr. 4643 din 27 august 2001, Judecătoria Târgu Jiu s-a investit cu soluționarea cauzei și constatând că nu este competentă în judecarea pricinii și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj, secția comercială.

A reținut că natura comercială a litigiului este determinată de existența operațiunilor privind patrimoniul dintre cele două societăți comerciale, contractul de vânzare-cumpărare afectând capitalul social al acestora așa cum rezultă din sentința civilă nr. 7295 din 21 noiembrie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu. Tribunalul Gorj, secția comercială, analizând competența materială în soluționarea litigiului și constatând că acțiunea a fost introdusă la data de 17 octombrie 2003, în raport de care competența revine Judecătoriei Târgu Jiu, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială a soluționat conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, stabilind competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Gorj, secția comercială, așa cum rezultă din sentința nr. 18 din 3 mai 2004. Judecând cauza Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată reținând prin sentința nr. 559 din 13 iulie 2004 că nici unul dintre titlurile invocate nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească și că titlul de proprietate al SC R. SA Târgu Jiu era valabil la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Prin decizia nr. 54 din 22 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, pe care a anulat-o și rejudecând fondul cauzei a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare înregistrate la 1 septembrie 1998 la registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Târgu Jiu, a contractului autentificat la 17 mai 2000, înregistrat în C.F. din 5 iunie 2000 în C.F. al Comunei Tismana, încheiate de SC R. SA și G.I. pentru suprafața de 192 mp; a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC R. SA și U.V. pentru suprafața de 192 mp, înregistrat la 1 septembrie 1998 la registrul de Transcripțiuni al Judecătoriei Târgu Jiu și contractul autentificat la 11 iulie 2000, înregistrat în C.F.

din 12 iulie 2000 și contractul din 7 mai 1999 încheiat între SC R. SA Târgu Jiu și G.I., privind suprafața de 192 mp situată în intravilanul comunei Tismana. A respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a facturilor fiscale și a obligat pârâții la plata sumei de 3.002.500 lei cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că la data încheierii primelor contracte de vânzare cumpărare, acestea nu au avut ca efect transferarea dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorilor datorită lipsei formei autentice, fiind incidente dispozițiile art. 948 C. civ. și 946 C. civ. În ceea ce privește anularea facturii fiscale a reținut că această operațiune nu o pot face decât părțile în litigiu, în condițiile normelor contabile.

Împotriva acestei decizii pârâta SC R. SA Târgu Jiu a declarat recurs și a solicitat să se constate netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând buna sa credință în încheierea actelor juridice a căror nulitate a cerut-o reclamanta arătând că titlurile de proprietate au fost anulate ulterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare. Recursul este neîntemeiat. Având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., au fost abrogate și că acestea nu au constituit temei de drept al recursului, Curtea va înlătura susținerile intimatei privind constatarea nulității recursului, urmând ca acesta să fie analizat pe fond. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că la data de 25 noiembrie 1996, M.I.

a eliberat SC R. SA Târgu Jiu certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 25 noiembrie 1996, asupra terenului în suprafață de 598,840 mp. În temeiul acestui certificat, SC R. SA Târgu Jiu a înstrăinat terenul astfel atestat, numiților G.I. și U.V., în suprafețe egale, de câte 192 mp așa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare trecute în registrul de transcripțiuni. Contractele nu au fost încheiate în formă autentică, astfel neîndeplinind condiția esențială cerută de lege pentru valabilitatea titlului de înstrăinarea a terenurilor. Titlul de proprietate reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 25 noiembrie 1996 a fost anulat prin sentința nr. 305 din 13 iulie 1999 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ.

După declanșarea litigiului și după anularea titlului de proprietate de către Curtea de Apel Craiova, părțile au încheiat contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică înregistrate la B.N.P. Târgu Jiu, U.V., făcând chiar mențiunea inexistenței vreunui litigiu pe rol, așa cum rezultă din contractul autentificat la 11 iulie 2001 și 17 mai 2000, intabulat în C.F. a localității Tismana la 5 iunie 2000, dovedind astfel reaua credință a cumpărătorilor și cauza ilicită a acestor contracte autentice, astfel că în mod corect instanța de apel a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții SC R. SA Târgu Jiu, în calitate de vânzător pe de o parte și G.I. și U.V. în calitate de cumpărător, pe de altă parte.

Curtea reține de asemenea, că în mod justificat a fost respins capătul de cerere privind anularea facturii, care privește exclusiv pe pârâții între care a operat tradițiunea bunurilor și care excede obiectului litigiului. În aceste împrejurări se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi respins conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SA Târgu Jiu, societate în faliment împotriva deciziei nr. 119 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.