ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1858/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub

nr. 3036 din 9 august 2005 la Judecătoria Craiova reclamantul

B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta T.C.I.F. Craiova,

constatarea nulității absolute a certificatului de proprietate emis

acesteia pentru

suprafața de 636 m.p. din totalul de 175.388,39

m

.p.

Judecătoria Craiova prin

sentința nr. 1758 din 7 martie 2006 a

disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea

certificatului de

proprietate

din 1 septembrie 1994 emis de M.

A.A. și a

declinat competența de soluționare

în favoarea Curții de Apel Craiova.

În motivarea cererii reclamantul

a arătat că este proprietarul suprafeței de 636 m.p. teren și că în mod greșit M.A.A. a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenului pe numele pârâtei T.C.I.F. Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 655 din 11 iulie 2006 a respins cererea reclamantei ca tardiv formulată, reținând că față de data emiterii certificatului

(1 septembrie 1994) formularea acțiunii la 24 martie 2006 depășește termenul de

un an prevăzut de art. II alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva

acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală

a declarat recurs reclamantul B.I.

Recurentul a susținut că

referitor la soluția și analiza excepției se impunea ca, instanța de fond să

realizeze examinarea în strânsă legătură cu prevederile art. 7 referitoare la

procedura prealabilă, deoarece trebuie analizat momentul de la care curge

termenul pentru îndeplinirea ambelor obligații,

respectiv momentul

solicitării, sesizării și plângerii autorității

publice emitente.

A mai

susținut că, instanța de contencios a încălcat principiul

disponibilității în procesul civil, deoarece

competentă era instanța

pe care a sesizat-o

(judecătoria) care trebuia să se pronunțe urmare

comparării titlurilor

depuse spre analiză.

Recursul

este nefondat.

Prin cererea depusă la 9 august

2005 reclamantul a solicitat constatarea nulității unui certificat de atestare

a dreptului de proprietate, emis de M.A.A., în temeiul H.G. nr. 834/1991.

Acest certificat are caracterul

unui act administrativ de

autoritate, fiind

emis de un organ al administrației publice centrale, astfel că acțiunea pentru

constatarea nulității unui astfel de act, este

de competența instanței

de contencios administrativ.

Potrivit art. II alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 „cererile prin care se solicită anularea unui act

administrativ individual sau

recunoașterea

dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot

introduce în

termen de 6 luni: iar potrivit art. II alin. (2) „pentru motive temeinice, în

cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste

termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii

actului.

Termenul

prevăzut la alin. (2) al art. 11 este termen de decădere,

care începe să curgă din momentul emiterii actului

administrativ vătămător.

Prin

urmare, certificatul de atestare a dreptului de proprietate

fiind emis la data de 1 septembrie 1994, iar

cererea acestuia formulată la data de 9 august 2005, în mod corect instanța de

fond a dispus respingerea acțiunii reclamantului ca tardiv introdusă.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de B.I.,

urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.I., împotriva

sentinței civile nr. 655 din 11 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.