ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1858/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 3036 din 9 august 2005 la Judecătoria Craiova reclamantul B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta T.C.I.F. Craiova, constatarea nulității absolute a certificatului de proprietate emis acesteia pentru suprafața de 636 m.p. din totalul de 175.388,39 m .p. Judecătoria Craiova prin sentința nr. 1758 din 7 martie 2006 a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de proprietate din 1 septembrie 1994 emis de M. A.A. și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova. În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 636 m.p.

teren și că în mod greșit M.A.A. a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe numele pârâtei T.C.I.F. Craiova. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 655 din 11 iulie 2006 a respins cererea reclamantei ca tardiv formulată, reținând că față de data emiterii certificatului (1 septembrie 1994) formularea acțiunii la 24 martie 2006 depășește termenul de un an prevăzut de art. II alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamantul B.I. Recurentul a susținut că referitor la soluția și analiza excepției se impunea ca, instanța de fond să realizeze examinarea în strânsă legătură cu prevederile art. 7 referitoare la procedura prealabilă, deoarece trebuie analizat momentul de la care curge termenul pentru îndeplinirea ambelor obligații, respectiv momentul solicitării, sesizării și plângerii autorității publice emitente.

A mai susținut că, instanța de contencios a încălcat principiul disponibilității în procesul civil, deoarece competentă era instanța pe care a sesizat-o (judecătoria) care trebuia să se pronunțe urmare comparării titlurilor depuse spre analiză. Recursul este nefondat. Prin cererea depusă la 9 august 2005 reclamantul a solicitat constatarea nulității unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, emis de M.A.A., în temeiul H.G. nr. 834/1991. Acest certificat are caracterul unui act administrativ de autoritate, fiind emis de un organ al administrației publice centrale, astfel că acțiunea pentru constatarea nulității unui astfel de act, este de competența instanței de contencios administrativ.

Potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni: iar potrivit art. II alin. (2) „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Termenul prevăzut la alin. (2) al art. 11 este termen de decădere, care începe să curgă din momentul emiterii actului administrativ vătămător. Prin urmare, certificatul de atestare a dreptului de proprietate fiind emis la data de 1 septembrie 1994, iar cererea acestuia formulată la data de 9 august 2005, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acțiunii reclamantului ca tardiv introdusă.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de B.I., urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I., împotriva sentinței civile nr. 655 din 11 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.