ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 933/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 180 din 3 iulie 2008 a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC C.E.T. SA, în

contradictoriu cu pârâta SC E. SA, având ca obiect constatarea nulității

absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor din 27 august 2003, privind suprafața de teren de 61.157,64 mp.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că, în speță nu au fost respectate dispozițiile art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia, anterior sesizării instanței de

contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său, ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității emitente a

actului administrativ, revocarea în tot, sau în parte a acestuia, în termen de

30 de zile de la data când actul respectiv i-a fost comunicat.

Față de împrejurarea că

reclamanta a formulat plângere prealabilă în cursul judecării cauzei, respectiv

la data de 19 martie 2008, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 19

din dosar, instanța de fond a concluzionat că acțiunea acesteia este inadmisibilă

și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC C.E.T. SA.

Cererea de recurs a fost

fundamentată pe dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., iar în motivarea ei

s-a arătat în esență că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea art. 7

din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care au fost ignorate dispozițiile art.

4 din același act normativ în conformitate cu care „legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța

constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond

sesizează instanța de contencios administrativ și suspendă cauza”. Or, la Tribunalul Gorj se află înregistrat Dosarul nr. 3028/318/2007, suspendat până la soluționarea

cererii privind legalitatea actului administrativ reprezentat de certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul

Economiei și Comerțului, la data de 27 august 2003 în favoarea SC E. SA.

În opinia recurentei

nelegalitatea actului administrativ în discuție este evidentă, rezultând din

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dar și din raportul de

expertiză întocmit în cauza de a avut ca obiect certificatul, care a concluzionat

că intimata pârâtă nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra

terenurilor, iar documentația ce a stat la baza acestui certificat a fost

folosită în mod fraudulos și în obținerea certificatului.

Prin întâmpinare, intimata

SC E. SA a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate,

precizând că nu sunt incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 atâta

vreme cât recurenta-reclamantă a optat pentru promovarea unei acțiuni

principale în anularea actului administrativ în litigiu, situație în care

exercitarea procedurii prealabile este obligatorie potrivit Legii nr. 554/2004

(art. 7 și 8).

Examinând cauza prin prisma

criticilor aduse, dar și în virtutea art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea/modificarea sentinței atacate, pentru cele ce se vor puncta în

continuare.

În motivarea cererii de

recurs se face o nepermisă confuzie între analiza legalității unui act

administrativ pe cale principală și o astfel de analiză pe cale de excepție,

mai exact prin instrumentului legal oferit de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

modificată, a contenciosului administrativ. Aceste dispoziții fixează însă

condiții clare pentru invocarea nelegalității unui act administrativ pe cale de

excepție, una dintre ele fiind aceea a existenței unui alt proces.

În speță, prin acțiunea

promovată la Judecătoria Târgu Jiu, la 14 noiembrie 2007, reclamanta SC C.E.T. SA a solicitat ca în contradictoriu cu SC E. SA să se constate nulitatea absolută

a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27

august 2003 emis de Ministerul Economiei și Comerțului, privind suprafața de

61157,67 mp, în favoarea pârâtei.

În urma declinării judecării

cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, această instanță a pronunțat sentința nr. 180 din 3 iulie 2008 prin

care a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând că reclamanta nu a urmat procedura

plângerii la organul emitent, procedură obligatorie și prealabilă sesizării

instanței prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

A mai reținut instanța de

„plângerea” din 19 martie 2008, fiind ulterioară acțiunii în justiție,

echivalează cu lipsa procedurii prealabile.

Atât normele legale

incidente ce au constituit temeiul soluției primei instanțe, cât și doctrina și

jurisprudența în materie de contencios administrativ au stabilit în mod constant

că regula este aceea a sesizării prealabile obligatorii și în termenele

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, a autorității publice emitente a

actului contestat, în lipsa acestei sesizări prealabile nefiind îndeplinită o

condiție de exercițiu a acțiunii.

Neîndeplinirea acestei

condiții conduce, fără dubiu, la soluția de respingere a acțiunii ca

inadmisibilă.

Instituirea procedurii

administrative prealabile printr-o lege organică, așa cum este legea

contenciosului administrativ, a fost apreciată ca fiind în deplină concordanță

cu Constituția României neputând fi considerate ca o îngrădire a dreptului privind

accesul la justiție și nici a celui la un proces echitabil, așa cum este

consacrat acesta prin art. 6 din C.E.D.O.

Scopul unei astfel de

plângeri este în mod evident acela de a oferi celor interesați posibilitatea

rezolvării într-un termen mai scurt și mai operativ a reclamației lor, organul emitent

putând revoca actul emis.

Împrejurarea că în cauză,

ulterior introducerii acțiunii reclamanta a formulat o cerere de revocare a

actului administrativ individual – intitulată „plângere prealabilă” și aflată

la filele 19-20 dosar fond – poate fi considerată doar o încercare de rezolvare

pe cale amiabilă a litigiului, acest act neputând fi asimilat unei plângeri

administrative în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În acest context legal și

faptic, în mod corect judecătorul fondului a constatat că acțiunea este

inadmisibilă și a respins-o în consecință.

Ca urmare, în temeiul art. 312

C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC C.E.T. SA împotriva sentinței civile nr. 180 din 3 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2009.