ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2156/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 4 iulie 2007 pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, reclamantele C.E. și G.O.

au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Craiova Primarul Municipiului Craiova, SC E. SA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Prefectura județului Dolj, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța: - să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3511 din 15 iunie 2007 emis de Ministerul Industriei și Comerțului pentru suprafețele de teren de 341,38 mp și 108,75 mp situate la adresa str. B.; - să dispună anularea deciziei de respingere a notificării nr. 4514 din 15 iunie 2007 și a deciziei nr. 4513 din 15 iunie 2007 de respingere a cererii de restituire în natură și propunerea privind acordarea de despăgubiri, în sensul ca unitatea deținătoare să fie obligată să restituie în natură terenul liber, iar pentru terenul imposibil de restituit în natură să se acorde despăgubiri în condițiile legii speciale.

Prin sentința civilă nr. 677 din 7 noiembrie 2007, Tribunalului Dolj, secția civilă, a declinat în favoarea Curții de Apel Craiova competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3511 din 15 iunie 2007 emis de Ministerul Industriei și Comerțului și a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001 și formarea unui nou dosar, având acest obiect. Investită, prin declinare de competență, cu soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3511 din 15 iunie 2007 emis de Ministerul Industriei și Comerțului, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 168 din 26 iunie 2008, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantele C.E.

și G.O. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că este fondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în calitate de succesor al fostului Minister al Industriilor și Comerțului), întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate ce formează obiectul acțiunii este un act administrativ, iar reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, condiție sine qua non de promovare a acțiunii, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței civile nr. 168 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele C.E.

și G.O. care au solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea căii de atac, recurentele arată că au luat cunoștință de existența actului administrativ contestat la momentul depunerii acestuia la Tribunalul Dolj de către SC E. SA și a solicitat autorității emitente, Ministerul Economiei și Finanțelor, revocarea în parte a acestuia, respectiv, în ceea ce privește suprafețele de teren de 341,38 mp și 213,62 mp. Recurentele susțin faptul că, prin adresa nr. 215257 din 12 decembrie 2007, Ministerul Economiei și Finanțelor le-a comunicat că cererea a fost înaintată spre soluționare la A.V.A.S.

care, la rândul său, a restituit-o la autoritatea de la care a primit-o spre soluționare. În plus, recurentele precizează și faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor le-a comunicat să se adreseze instanței de contencios administrativ. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin cererea dedusă judecății, recurenta a solicitat instanței să constate nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3511 din 25 iunie 2007 emis de Ministerul Industriei și Comerțului. Înalta Curte constată că cererea introductivă a fost depusă la instanță la data de 4 iulie 2007, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 6 decembrie 2007, fiind înregistrată la autoritatea intimată sub nr. 215257, deci, ulterior promovării acțiunii.

Înalta Curte nu poate reține susținerea recurentelor că au luat cunoștință de existența actului administrativ contestat la momentul depunerii acestuia la Tribunalul Dolj de către SC E. SA: acest act a fost prezentat Curții de Apel Craiova odată cu întâmpinarea formulată în cauză de beneficiarul actului. O dovadă în sensul că recurentele au avut cunoștință de actul administrativ în discuție este aceea că au investit instanța cu acțiunea având ca obiect constatarea nulității acestuia. Pe de altă parte, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

De asemenea, în temeiul art. 7 alin. (3) din legea mai sus indicată, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni, prevăzut la alin. (7) din lege. Așadar, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor prin acest text normativ este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii. Prin urmare, în lipsa plângerii prealabile obligatorii, acțiunea având ca obiect anularea unui act administrativ adresată direct instanței de contencios administrativ este inadmisibilă.

Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității: particularul are posibilitatea de a obține revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanței de contencios administrativ. Întrucât recurentele nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.E. și G.O. împotriva sentinței civile nr. 168 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009.