ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.02.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2007

HOTĂRÂRE
08.02.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 553 din 3 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul

Dolj, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții B.J., P.I. și A.I.

împotriva pârâților I.P., C.I., Primăria și Primarul Municipiului Craiova și în

consecință:

A constatat nulitatea pct. 1 din dispoziția nr. 7372 din 9 octombrie 2002

emisă de Primarul Municipiului Craiova, privind restituirea în natură către

pârâții I.P. și C.I., a suprafeței de teren de 410 mp situat în Craiova.

Au fost obligați pârâți să plătească reclamantului P.I., suma de

3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, că

terenul în litigiu, a făcut obiectul unei exproprieri, în temeiul Decretului

nr. 254/1973, în vederea realizării unui ansamblu de locuințe.

În speță, deținătorul imobilului a apreciat incidența dispozițiilor art.

11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, restituind în natură suprafața de

410 mp și propunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul

de 1636 mp și case demolate, pârâților I.P. și C.I.

A mai reținut prima instanță, că scopul exproprierii a fost atins,

întrucât terenul în litigiu face parte din ansamblul urbanistic reprezentat de

construcțiile edificate, fiind necesar bunei utilizări a acestora.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, pârâții C.I., I.P. și

Consiliul Local Craiova prin primar, susținând în esență următoarele:

- greșit s-a reținut calitatea procesuală activă a reclamanților prin

prisma interesului judiciar manifestat de aceștia;

- calificarea greșită a interesului ca legitim și personal, fără ca

aceștia să aibă un drept asupra terenului restituit;

- reținerea greșită a stării de fapt și interpretarea probelor;

- interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 300 din 6 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, au fost admise apelurile declarate de pârâții C.I., I.P.

și Consiliul Local Craiova prin Primarul Municipiului Craiova, a schimbat

sentința pronunțată și în consecință:

A respins acțiunea în constatarea nulității dispoziției nr. 7372/2002,

emisă de Primarul Municipiului Craiova, formulată de reclamanții B.J., P.I. și A.I.

Au fost obligați intimații-reclamanți să plătească pârâtului C.I., suma

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut, în esență, că prima

instanță, a exacerbat condiția interesului, a acordat prioritate folosului

practic urmărit de reclamanți, a nesocotit principiile Legii nr. 10/2001,

privind prevalența restituirii în natură, reclamanții neavând calitatea de

persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001.

A mai constatat că, afectațiunea terenului se stabilește de entitatea

investită cu soluționarea notificării, iar din raportul de expertiză rezultă,

că parcarea nu este amenajată, garajele nu au autorizație de construcție și nu

există locuri de joacă pentru copii.

Împotriva deciziei menționate, reclamanții B.J., P.I. și A.I. au

declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C.

proc. civ., susținând următoarele:

- instanța de apel în mod eronat a interpretat dispozițiilor legale

aplicabile în cauză și prin aceasta a dat eficiență motivelor de apel invocate

de pârâți.

Sub acest aspect, recurenții au arătat că a fost interpretată greșit

dispoziția nr. 7372 din 9 octombrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova

și actele care au stat la baza emiterii ei, respectiv: certificatele de

urbanism nr. 2413 din 30 septembrie 2002, nr. 805 din 14 aprilie 2005 și 518

din 1 martie 2005, regimul juridic al terenului, destinația economică,

folosința actuală a terenului, parcare neamenajată, garaje provizorii.

Au mai arătat că raportul de expertiză efectuat în cauză, conține erori

vizibile drept pentru care au formulat obiecțiuni, care însă nu au fost primite

de instanță.

O altă critică, vizează ignorarea dispozițiilor imperative ale art. 11

alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia, iar pe de altă parte, aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Au mai susținut că, instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra unui mijloc

de apărare, refuzând primirea unor înscrisuri printre care se aflau și schițele

de plan, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recursurile nu sunt întemeiate.

Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie constatarea

nulității absolute a dispoziției nr. 7372 din 9 octombrie 2002 și a actelor

care au stat la baza emiterii acestora, de Primarul municipiului Craiova, prin

care s-a admis cererea formulată de intimații C.I. și I.P., pe calea

notificării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001 și s-a dispus

restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 410 mp situat în

Craiova.

Acțiunea în nulitate a fost promovată la Tribunalul Dolj, de către

recurenții B.J., P.I. și A.I., terți în raport cu intimații și Primăria

municipiului Craiova.

Prin sentința civilă nr. 551 din 16 decembrie 2003 Tribunalul Dolj, a

declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova, cu

motivarea că, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, numai persoanele

îndreptățite la restituire au dreptul de a contesta decizia/dispoziția nu și

terții, aceștia având deschisă calea unei acțiuni în constatarea nulității

potrivit dreptului comun.

Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 3258 din 1 aprilie 2004, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția

civilă.

A constatat existența unui conflict negativ de competență ivit între

Judecătoria Craiova și Tribunalului Dolj și a înaintat dosarul Curții de Apel

Craiova, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 9 din 3

septembrie 2004, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj, cu motivarea, că Legea nr. 10/2001 a instituit o procedură

specială de urmat, neavând relevanță care persoane sunt îndreptățite să

formuleze acțiuni în justiție în temeiul acestei legi, calitatea urmând a fi

stabilită pe fond.

Decizia nu a fost atacată cu recurs, devenind irevocabilă.

În acest context, instanța de fond a soluționat acțiunea în cadrul

juridic reglementat prin prevederile Legii nr. 10/2001.

Raportat la aceste dispoziții, corect instanța de apel, a reținut că

pretențiile recurenților-reclamanți, nu au legătură cu dreptul de proprietate

recunoscut intimaților-pârâți, nu au nici calitatea de persoane îndreptățite și

nici nu au parcurs procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr.

10/2001.

Dispoziția de restituire în natură face dovada proprietății intimaților

pârâți, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu

executoriu pentru punerea acestora în posesie.

Lipsa legitimării derivă și din prevederile art. 24 alin. (3

1

),

text introdus prin Legea nr. 247/2005 conform căruia, numai persoanele care se

pretind îndreptățite la restituirea în natură a unui imobil ce face obiectul de

reglementare al legii speciale poate contesta dispoziția de respingere a

notificării la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află

sediul unității deținătoare.

Pe de altă parte, probele administrate, au demonstrat că pe suprafața de

teren în litigiu, nu există amenajată o parcare, garajele au fost construite

fără autorizații iar rețeaua de energie termică nu împiedică restituirea în

natură a terenului, afectațiunea fiind corect stabilită de unitatea deținătoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat de reclamanții B.J., P.I. și A.I. va fi respins ca nefondat.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de B.J., P.I. și A.I. împotriva deciziei nr. 300 din 6 aprilie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-12
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4787/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj la data de 18 noiembrie 2003, reclamantul I.A. a formulat contestație împotriva dispoziției nr.
ÎCCJ 2007-06-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4987/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2004 Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.C., a anulat dispoziția nr. 4392 din
ÎCCJ 2005-06-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5158/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 14 iunie 2002, I.E.C. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 4629 din 15 mai 2002 a primarului municipiului Craiova, solicitând resti
ÎCCJ 2007-09-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5791/2007
Asupra recursului de față: Deliberând, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 335 din 7 aprilie 2006 Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea reclamantei J.N. în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului Craiova, Primăria Cra
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5405/2010
Reclamantul C.A. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 17739 din 14 decembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Craiova, solicitând restituirea în natură a terenului rămas liber, situat în Craiova, str. A.M. nr. 9, cartier Rovi
Sursă