ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2491/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2491/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 25 septembrie 2007, B.C., B.I. și B.D. prin
procuratorul B.E. au chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Stabilirea
Despăgubirilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Guvernul
României, reprezentat de Primul Ministru, solicitând obligarea acestor
autorități publice la plata unor despăgubiri cuvenite datorită neexecutării
sentinței civile nr. 492 din 29 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Mehedinți,
secția civilă.
În motivarea acțiunii,
reclamanții au arătat că prin această hotărâre s-a stabilit dreptul lor la
despăgubire în valoare de 2.656.503.000 lei pentru imobilul - casă de locuit,
magazie, coteț de păsări, grajd, pătul, magazie de cereale, fânărie și
bucătărie de vară – situat în comuna Pătulele, satul Viașu.
Deși dosarul ce conține hotărârea
respectivă și dispoziția primarului nr. 139 din 9 septembrie 2005 a fost
înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu adresa nr. 13231
din 2 decembrie 2005, iar ulterior s-au adresat acelei pârâte cu memoriu și o
cerere în vederea emiterii deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, nu au
primit nici un răspuns.
În drept reclamanții au
invocat prevederile art. 2 lit. h) și art. 24 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 1273
din 3 decembrie 2007, Tribunalul București, Secția a IX-a de contencios
administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal.
Această din urmă instanță
prin sentința civilă nr. 2196 din 9 septembrie 2008 a respins acțiunea ca
rămasă fără obiect.
Instanța a reținut că o
atare soluție se impune deoarece anterior introducerii acțiunii, pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 1140 din 28 iunie
2007, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 2.656.503.000 lei.(ROL)
în favoarea reclamanților, astfel că primul capăt de cerere este lipsit și de
interes.
Pe de altă parte, capătul de
cerere subsecvent privind plata unei dobânzi actualizate pentru întârzierea în
emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiat, față de inexistența
refuzului nejustificat al pârâtei de rezolvare a cererii.
În sfârșit, curtea de apel a
apreciat că acțiunea nu poate fi admisă în raport de reglementarea instituită
prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr.
81/2007 și de faptul că reclamanții nu și-au exprimat opțiunea în sensul
emiterii unui titlu de conversie ori a unui titlu de plată.
Hotărârea a fost atacată cu
recurs de către reclamanții B.C., B.D. și B.I. prin procuratorul B.E.
Recurenții au susținut că în
mod greșit prima instanță a respins acțiunea, ignorând sentința civilă nr. 492/2004
a Tribunalului Mehedinți, care stabilește cu autoritatea lucrului judecat,
dreptul lor la acordarea despăgubirilor bănești în valoare de 2.656.503.000 lei
(ROL).
În opinia recurenților referirea
la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 247/2005 nu sunt justificate, iar
potrivit art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, despăgubirile se actualizează
cu indicele inflației la data plății efective.
Critica formulată nu este
întemeiată pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin sentința civilă nr. 492
din 29 iunie 2004 Tribunalul Mehedinți, Secția civilă a admis contestația
formulată de B.C., B.I. și B.D. în contradictoriu cu Primăria comunei Pătulele
și cu Prefectura județului Mehedinți, anulând decizia nr. 126 din 12 septembrie
Totodată, a obligat pe prima pârâtă să emită o decizie conținând oferta
de acordare a despăgubirilor bănești cuvenite pentru bunurile imobile preluate
abuziv de stat, în cuantum de 2.656.503.000 lei (ROL).
Hotărârea respectivă a rămas
definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerilor declarate în cauză.
Atât din motivare, cât și
din dispozitivul sentinței rezultă că singura entitate obligată să o pună în
executare este Primăria comunei Pătulele, care prin primar a emis dispoziția nr.
139/2005, îndeplinindu-și astfel obligația impusă de instanța de judecată.
La rândul său, Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 1140 din 28 iunie
2007 care în sensul art. 16 alin. (7)) din Legea nr. 247/2007, modificată și
completată prin O.U.G. nr. 81/2007, reprezintă titlul de despăgubire, în cuantum
de 265.650,30 lei (RON).
Decizia este anterioară
datei de sesizare a instanței, situație în care, nu poate fi vorba de un refuz
al pârâților de soluționare a unei cereri, care în sensul art. 2 lit. h) și 24 alin.
(2) din Legea nr. 554/2004 să justifice plata unor despăgubiri pentru
întârziere.
Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor nu a manifestat, așadar, pasivitate din moment ce a
emis actul administrativ solicitat și își îndeplinește atribuțiile specifice în
baza dispozițiilor cuprinse într-o lege specială, diferită de Legea nr. 10/2001,
invocată în recurs.
În plus, așa cum corect s-a
reținut în sentință reclamanții nu au făcut dovada că și-au exprimat opțiunea
în sensul emiterii unui titlu de conversie ori a unui titlu de plată, demers
necesar pentru valorificarea titlului de despăgubire, conform normelor de
procedură instituite în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificată și
completată prin O.U.G. nr. 81/2007.
În fine, se cuvine
menționată împrejurarea că în cazul în care ar fi fost nemulțumiți de cuantumul
despăgubirilor stabilitate prin decizia Comisiei Centrale, ei aveau
posibilitatea de a contesta actul administrativ, în temeiul art. 19 alin. (1)
al aceluiași titlu, ceea ce însă, nu au făcut .
Față de considerentele
expuse în cele ce preced și de inexistența unor motive de casare de ordine
publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din
oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții B.C., B.D. și B.I.
împotriva sentinței civile nr. 2196 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 8 mai 2009.