ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2491/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 septembrie 2007, B.C., B.I. și B.D. prin procuratorul B.E. au chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Guvernul României, reprezentat de Primul Ministru, solicitând obligarea acestor autorități publice la plata unor despăgubiri cuvenite datorită neexecutării sentinței civile nr. 492 din 29 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin această hotărâre s-a stabilit dreptul lor la despăgubire în valoare de 2.656.503.000 lei pentru imobilul - casă de locuit, magazie, coteț de păsări, grajd, pătul, magazie de cereale, fânărie și bucătărie de vară – situat în comuna Pătulele, satul Viașu.

Deși dosarul ce conține hotărârea respectivă și dispoziția primarului nr. 139 din 9 septembrie 2005 a fost înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu adresa nr. 13231 din 2 decembrie 2005, iar ulterior s-au adresat acelei pârâte cu memoriu și o cerere în vederea emiterii deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, nu au primit nici un răspuns. În drept reclamanții au invocat prevederile art. 2 lit. h) și art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 1273 din 3 decembrie 2007, Tribunalul București, Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal.

Această din urmă instanță prin sentința civilă nr. 2196 din 9 septembrie 2008 a respins acțiunea ca rămasă fără obiect. Instanța a reținut că o atare soluție se impune deoarece anterior introducerii acțiunii, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 1140 din 28 iunie 2007, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 2.656.503.000 lei.(ROL) în favoarea reclamanților, astfel că primul capăt de cerere este lipsit și de interes. Pe de altă parte, capătul de cerere subsecvent privind plata unei dobânzi actualizate pentru întârzierea în emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiat, față de inexistența refuzului nejustificat al pârâtei de rezolvare a cererii.

În sfârșit, curtea de apel a apreciat că acțiunea nu poate fi admisă în raport de reglementarea instituită prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007 și de faptul că reclamanții nu și-au exprimat opțiunea în sensul emiterii unui titlu de conversie ori a unui titlu de plată. Hotărârea a fost atacată cu recurs de către reclamanții B.C., B.D. și B.I. prin procuratorul B.E. Recurenții au susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, ignorând sentința civilă nr. 492/2004 a Tribunalului Mehedinți, care stabilește cu autoritatea lucrului judecat, dreptul lor la acordarea despăgubirilor bănești în valoare de 2.656.503.000 lei (ROL). În opinia recurenților referirea la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 247/2005 nu sunt justificate, iar potrivit art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, despăgubirile se actualizează cu indicele inflației la data plății efective.

Critica formulată nu este întemeiată pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Prin sentința civilă nr. 492 din 29 iunie 2004 Tribunalul Mehedinți, Secția civilă a admis contestația formulată de B.C., B.I. și B.D. în contradictoriu cu Primăria comunei Pătulele și cu Prefectura județului Mehedinți, anulând decizia nr. 126 din 12 septembrie 2003. Totodată, a obligat pe prima pârâtă să emită o decizie conținând oferta de acordare a despăgubirilor bănești cuvenite pentru bunurile imobile preluate abuziv de stat, în cuantum de 2.656.503.000 lei (ROL). Hotărârea respectivă a rămas definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerilor declarate în cauză. Atât din motivare, cât și din dispozitivul sentinței rezultă că singura entitate obligată să o pună în executare este Primăria comunei Pătulele, care prin primar a emis dispoziția nr. 139/2005, îndeplinindu-și astfel obligația impusă de instanța de judecată.

La rândul său, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 1140 din 28 iunie 2007 care în sensul art. 16 alin. (7)) din Legea nr. 247/2007, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007, reprezintă titlul de despăgubire, în cuantum de 265.650,30 lei (RON). Decizia este anterioară datei de sesizare a instanței, situație în care, nu poate fi vorba de un refuz al pârâților de soluționare a unei cereri, care în sensul art. 2 lit. h) și 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 să justifice plata unor despăgubiri pentru întârziere. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a manifestat, așadar, pasivitate din moment ce a emis actul administrativ solicitat și își îndeplinește atribuțiile specifice în baza dispozițiilor cuprinse într-o lege specială, diferită de Legea nr. 10/2001, invocată în recurs.

În plus, așa cum corect s-a reținut în sentință reclamanții nu au făcut dovada că și-au exprimat opțiunea în sensul emiterii unui titlu de conversie ori a unui titlu de plată, demers necesar pentru valorificarea titlului de despăgubire, conform normelor de procedură instituite în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007. În fine, se cuvine menționată împrejurarea că în cazul în care ar fi fost nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor stabilitate prin decizia Comisiei Centrale, ei aveau posibilitatea de a contesta actul administrativ, în temeiul art. 19 alin. (1) al aceluiași titlu, ceea ce însă, nu au făcut . Față de considerentele expuse în cele ce preced și de inexistența unor motive de casare de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții B.C., B.D. și B.I. împotriva sentinței civile nr. 2196 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.