ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2489/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Prima instanță Prin acțiunea precizată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.A.A.

a solicitat obligarea Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire în favoarea lui G.A.A., în baza sentinței civile definitive și irevocabile nr. 309 din 13 aprilie 2005 pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția civilă în Dosarul nr. 1636/2004; - obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată pentru despăgubirile stabilite în favoarea reclamantei și la plata despăgubirilor bănești stabilite în favoarea reclamantei, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce urmează a se pronunța, sub sancțiunea unor penalități ce urmează a se stabili de către instanță pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 309 din 13 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă în Dosarul nr. 1636/2004 au fost acordate reclamantei despăgubirii bănești, în baza Legii nr. 10/2001. Cererea pentru plata despăgubirilor bănești împreună cu titlul executoriu în original și celelalte acte solicitate de lege a fost înregistrată sub nr. 735943 din 28 februarie 2008 la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. La cererea sus-menționată s-a revenit succesiv cu cererile nr. 746162 din 19 iunie 2008 și cea din 24 februarie 2009 și 11 mai 2009, însă până la acest moment, reclamanta nu a primit nici un răspuns.

Reclamanta a invocat prevederile art. 18 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, potrivit cărora, transferarea despăgubirii în numerar se face de către pârâtă în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare. În speță, dosarul reclamantei a fost complet încă din data 28 februarie 2008, optând expres pentru plata de despăgubiri în numerar. Plata despăgubirilor în numerar trebuia să se efectueze în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare. Reclamanta a mai arătat că pârâta a făcut în anul 2008 și 2009 plata unor despăgubiri în numerar către alte persoane, astfel că nu se poate afirma că nu au existat disponibilități în anul 2008 și 2009 pentru plata despăgubirilor chiar dacă aceste disponibilități sunt insuficiente în raport cu numărul mare de cereri.

Având în vedere aceste aspecte a considerat că termenul de plată al despăgubirilor în numerar a fost depășit în mod culpabil de către pârâte, prin raportare la termenul rezonabil stabilit prin interpretarea dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Mai mult, în acest stadiu al procedurii administrative, dispozițiile legale nu îi oferă un minim de garanții și o protecție efectivă cu privire la momentul materializării dreptului de a obține repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului de proprietate, deși beneficiază de o hotărâre judecătorească prin care i se conferă despăgubiri bănești pentru prejudiciul cauzat.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, invocând excepția de prematuritate a cererii de emitere a titlului de plată și a cererii privind plata despăgubirilor bănești, ca urmare a faptului că potrivit art. 18 din Titlul VII al Legii 247/2005, arătând că titlul de plată se emite după acordarea titlului de despăgubire care la rândul său, înregistrează o anumită procedură care include mai multe etape. Opțiunea pentru emiterea titlului de plată se face de-abia ulterior și în fața Direcției de specialitate, nu prin cererea de chemare în judecată. Referitor la capătul de cerere privind plata despăgubirilor, a susținut că plata se face după emiterea titlului de plată, în condițiile prevăzute de art. 18 1 din Normele Metodologice, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților, în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite.

În cauză, reclamanta nu are emis un titlu de plată, astfel încât cererea este prematură. Sub aspectul fondului, pârâta a susținut că cererea este neîntemeiată, ca urmare a faptului că trebuie urmată o procedură în acest sens, iar în ceea ce privește cererea de penalități, a arătat că acordarea este condiționată de dovedirea prejudiciului, precum și a celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale. Pe de altă parte, în raport de prevederile art. 580 2 și art. 580 3 C. proc. civ., acest capăt de cerere este inadmisibil. Intimatul Statul Român prin Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, arătând că prin decizia 5543/2009 s-a emis titlul de despăgubire pentru reclamantă, motiv pentru care, acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

Reclamanta a formulat cerere de completare a acțiunii, arătând că solicită și plata dobânzii legale de la data de 28 februarie 2008, data depunerii cererii până la data plății efective, potrivit dispozițiilor O.G. 9/2000. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare față de această completare, apreciind-o ca fiind neîntemeiată, deoarece actul normativ indicat este aplicabil în materie comercială, iar procedura de plată a despăgubirilor nu s-a epuizat, potrivit celor anterior expuse. 2. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Prin Sentința nr. 1610 din 31 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prematurității capetelor de cerere formulate de reclamanta G.A.A.

privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată și la plata despăgubirilor bănești; A respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea la plata unei penalități pe zi de întârziere; A admis în parte acțiunea reclamantei G.A.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; A obligat pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților la emiterea unui titlu de plată și la plata despăgubirilor bănești în numerar în favoarea reclamantei, precum și a dobânzii legale la sumă, reprezentând despăgubirile bănești cuvenite reclamantei, începând cu data de 12 februarie 2010 și până la data plății efectuate, plată ce se va efectua în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare, dar fără a se depăși 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea Statului Român prin Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire, ca fiind rămas fără obiect și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că prin sentința civilă nr. 309 din 13 aprilie 2005, irevocabilă, Tribunalul Teleorman a stabilit cuantumul pretențiilor de restituit reclamantei, pentru măsuri reparatorii pentru imobilul preluat în mod abuziv de către statul comunist. Dosarul de despăgubire al reclamantei a fost înregistrat la Autoritate sub nr. 735943 din 28 februarie 2008. Curtea de Apel a mai reținut că înainte de a se adresa instanței, reclamanta a formulat două cereri de soluționare a dosarului către pârâta Autoritate, însă fără nici un rezultat concret.

Autoritățile publice centrale nu au comunicat niciun răspuns și au refuzat să soluționeze cererea și să emită decizia reprezentând titlul de plată și titlul de conversie, titlul de despăgubire fiind emis însă, de-abia la data de 23 aprilie 2009, prin Decizia nr. 5543/2009. Pentru a respinge ca nefondată excepția de prematuritate a capetelor de cerere privind emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor, Curtea a reținut că, deși a fost emis titlul de despăgubire și cu toate că reclamanta, încă din cuprinsul cererii din 28 februarie 2008 și-a exprimat dorința de a-i fi efectuată plata sumei de bani la care este îndreptățită, nici până în prezent, nu s-a procedat la continuarea procedurii în acest sens, pârâta necomunicându-i reclamantei lipsa vreunui document necesar, în afara celor deja depuse.

Pe de altă parte, cererea reclamantei a fost depusă în februarie 2008, trecând un termen de circa 2 ani fără ca pârâtele să finalizeze procedura, fapt care determină depășirea unui termen rezonabil de soluționare, în accepțiunea art. 6 din C.E.D.O. Sub acest aspect, Curtea a apreciat că pârâtele sunt datoare să își organizeze în așa fel activitatea, pentru a putea să soluționeze într-un termen rezonabil astfel de cereri. Excepția inadmisibilității capătului de cerere privitor la penalități, a fost respins ca nefondat, Curtea reținând că în speță sunt incidente prevederile speciale ale art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care permit aplicarea unei astfel de sancțiuni, raportat la refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Raportat la afectarea obligației de plată a despăgubirilor, de existența disponibilităților financiare, așa cum se va arăta în paragrafele următoare, Curtea a apreciat că nu se poate impune stabilirea unei penalități pe zi de întârziere în executarea obligațiilor cerute de reclamantă. Capătul de cerere referitor la emiterea titlului de despăgubire, a fost respins ca rămas fără obiect, întrucât acesta a fost emis prin Decizia 5543/2009.

Având în vedere argumentele deja prezentate în referire la excepția de prematuritate, dar și împrejurarea că reclamanta este lipsită datorită inefectivității sistemului intern conceput pentru despăgubirea persoanelor îndreptățite, prin refuzul pârâtelor de a-i efectua plata, de „bunul" său, conform art. 1 din primul protocol adițional la C.E.D.O., sentința civilă menționată, ca și prevederile legale din cadrul Legii 247/2005 confirmându-i acest drept, Curtea a admis capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată și la plata despăgubirilor bănești în numerar, în favoarea reclamantei, precum și a dobânzii legale începând cu data de 12 februarie 2010 și până la data plății efective, dobânda legală fiind aplicabilă în toate raporturile de drept, inclusiv civile.

Având în vedere prevederile art. 18 2 ale legii, Curtea a dispus a se efectua plata în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților financiare, fără însă a se depăși un termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. 3. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Î mpotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând următoarele: Cu privire la excepția de prematuritate a a capetelor de cerere privind emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor, recurenta a arătat că Legea nr. 247/2005 este o lege specială, care reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură, preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru plata unei sume de bani stabilite printr-un titlu de plată emis actul normativ stabilind un termen de doi ani, calculat cu începere de la data emiterii titlului de plată. A mai arătat recurenta că emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor se va face în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților bănești în contul Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în conformitate cu art. 18 2 lit. a) din Titlul VII și art. 18 2 pct. 1 din H.G.nr.

128/2008. S-a învederat că până la acest moment, la Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar reclamanta nu figurează cu dosar de opțiune, sursele pentru finanțarea acestor despăgubiri fiind asigurate, până la listarea SC F.P. SA din dividendele acțiunilor deținute de stat la acest Fond și în completare, de la bugetul de stat, prin Ministerul Finanțelor, creanțele asupra statului neputându-se plăti decât în condiții de solvabilitate, principiu care nu este înlăturat nici în jurisprudența C.E.D.O. Recurenta a mai arătat că prin art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 62/2010 intrată în vigoare la 30 iunie 2010 s-a suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, prin art. 2 și 3 din Ordonanță reglementându-se posibilitatea valorificării titlurilor de despăgubire numai prin conversia în acțiuni la Fondul Proprietatea, inclusiv pentru persoanele care nu au primit titlurile de plată până la data emiterii Ordonanței, deși au optat pentru această modalitate de despăgubire, acestea putând opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. Cu privire la plata dobânzii legale, a arătat că Legea nr. 247/2005 Titlul VII nu reglementează acordarea dobânzii legale calculată asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubire prin hotărârile definitive și irevocabile emise de către instanța de judecată.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamantei i-a fost emis titlu de despăgubire în cuantum de 888.904.167 RON, prin Decizia nr. 5543 din 23 aprilie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul Dispoziției nr. 1816 din 23 octombrie 2007 a Primarului comunei M., reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinței civile nr. 309 din 13 aprilie 2005, definitivă și irevocabilă.

Instanța de fond a respins excepția de prematuritate a capetelor de cerere privind emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor, reținând că reclamanta și-ar fî exprimat dorința de a-i fi efectuată plata sumei de bani la care este îndreptățită, încă din cuprinsul cererii nr. 735943 din 28 februarie 2008, trecând un termen de circa 2 ani fără ca pârâtele să finalizeze procedura, fapt care determină depășirea unui termen rezonabil de soluționare, în accepțiunea art. 6 din C.E.D.O., însă, din probele de la dosar nu rezultă că reclamanta a parcurs procedura de valorificare a titlului de despăgubire prevăzută de art. 18 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Potrivit art. 18 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii lor în funcție de valoarea despăgubirilor.

Dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă maximă de 500.000 RON se poate solicita, potrivit art. 18 1 alin. (2), fie realizarea conversiei despăgubirilor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar. Dacă titlu de despăgubiri este emis pentru o sumă mai mare de 500.000 RON, potrivit art. 18 1 alin. (3), persoana beneficiară poate opta între: - primirea de acțiuni la Fondul „Proprietatea" sau - emiterea titlurilor de plată, în condițiile art. 14 1 și, până la concurența despăgubirilor totale acordate, acțiuni emise de Fondul Proprietatea. Reclamantei i-a fost emis titlu de despăgubire (decizia nr. 5543 din 23 aprilie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), pentru suma de 888.904.167 RON, însă nu a înregistrat cererea de opțiune la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția de Acordare a Despăgubirilor în Numerar.

Potrivit art. 18 2 lit. c) din Titlu VII al Legii nr. 247/2005, dacă se optează pentru acțiuni emise de Fondul Proprietatea și primirea de despăgubiri în numerar, se eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită și un titlu de conversie, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlu de despăgubire și titlu de plată. Titlu de plată se va emite în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților bănești, potrivit art. 18 1 alin. (1) lit. a) din Titlul VII, iar titlurile de plată se emit și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, în conformitate cu pct. 18 2 .4 din Normele metodologice aprobate prin H.G.nr.

128/2008. Cererea pentru plata despăgubirilor la care face referire reclamanta din 28 februarie 2008, anterior emiterii titlului de despăgubire, nu reprezintă o cerere de opțiune, în accepțiunea legii speciale. Prin urmare, nefiind parcursă procedura de valorificare a titlului de despăgubire, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția de Acordare a Despăgubirilor în Numerar nu poate emite titlul de plată. Sentința care formează obiectul controlului judiciar a impus în sarcina autorității pârâte - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților obligații imposibil de executat, deși prin O.U.G. nr. 62/2010 intrată în vigoare la 30 iunie 2010 s-a suspendat emiterea titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, hotărârea pronunțată fiind de natură să înlăture principiul egalității de tratament între persoanele aflate într-o situație identică sau similară.

Cum intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților direct la plata despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 5543 din 23 aprilie 2009 emisă în baza Legii nr. 247/2005, deși acesta are numai titlu de despăgubiri, prima instanță admițând acțiunea fără ca intimata să parcurgă etapele legale prevăzute de legea specială, în mod greșit a respins excepția prematurității introducerii acțiunii ridicată de recurenta -pârâtă. Constatând că această excepție era întemeiată și trebuia soluționată cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., coroborat cu art. 316 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va modifica în tot sentința și va respinge acțiunea reclamantului ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 1610 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca prematur formulată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.