ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5614/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5614/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Bacău, reclamanta G.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei să

răspundă punctual la cererea sa expediată cu AR 79970640885 din 2 septembrie 2011.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin scrisoarea AR 79969097454 din 25

octombrie 2011 i-a comunicat pârâtei plângerea prealabilă formulată

în

temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere la care a primit adresa Sr.

34046/6325 O.R.G din 8 decembrie 2011. Acest răspuns este nemulțumitor deoarece

nu conține răspuns la niciuna dintre problemele indicate în scrisoarea AR 79970640885

din 2 septembrie 2011. Simpla enumerare a normelor legale care stau la baza

emiterii deciziilor Comisiei Centrale și a obligațiilor pe care le au

persoanele îndreptățite la despăgubiri, după primirea titlului de despăgubire,

îi sunt cunoscute și așteaptă de 3 ani să i se comunice titlul de despăgubire în

Dosarul nr. 42985/ CC care îi fusese predat pârâtei la data de 2 decembrie 2008.

S-a

adresat pârâtei începând cu luna mai 2009 cerându-i lămuriri cu privire la

stadiul de soluționare a dosarului de despăgubire, dar, de fiecare dată,

răspunsul a cuprins informații privind legislația în vigoare, fără referiri

concrete la cauza sa.

Prin cererea depusă pentru termenul

din 9 februarie 2012, reclamanta a precizat că pârâta nu i-a răspuns punctual

la cererea sa din scrisorile AR 79970640885 din 2 septembrie 2011 și AR

79969097454 din 25 octombrie 2011, temeiul de drept juridic al acțiunii fiind

Legea nr. 554/2004.

Prin

întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect motivat de faptul că prin

adresa nr. 51917/ RG din 22 septembrie 2011 i s-au comunicat reclamantei

informațiile solicitate, iar datele solicitate de reclamantă nu au putut fi

comunicate acesteia întrucât dosarul se afla în curs de analiză.

Curții de apel

Prin sentința

nr. 56 din 8 martie 2012, Curtea de Apel Bacău a respins atât excepția lipsei

de obiect invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, cât și acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamanta G.R.,

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că prin cererea expediată

cu AR 79970640885 din 2 septembrie 2011, reclamanta G.R. s-a adresat pârâtei cu

solicitarea de i se comunica stadiul de soluționare a Dosarului nr. 42985/ CC

care conține propunerea Primăriei comunei Văleni, jud. Vaslui de acordare a

despăgubirilor bănești pentru trei construcții demolate. Prin această cerere

reclamanta a solicitat a i se comunica: dacă dosarul său a fost analizat de

consilierul din cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor în vederea transmiterii dosarului către evaluator și, în caz

afirmativ, care este data acestei analize; dacă evaluatorul desemnat a efectuat

de evaluarea celor trei construcții și, în caz afirmativ, la ce dată a fost

întocmit acest raport; dacă proiectul de hotărâre pentru modificarea și

completarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

aprobate prin H.G. nr. 250/2007, despre care se vorbește în adresa A.N.P.R. nr.

26682/ L 10/8157 din 18 mai 2010, a fost finalizat printr-un act normativ și,

în caz afirmativ, care este acest act; care este numărul de ordine pe care l-a

primit

Dosarul nr. 42985/

CC în lista de dosare înregistrate la Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor

în Numerar.

Prin

adresa nr. 51917/ RG din 21 septembrie 2011, reclamantei comunicându-i-se

următoarele: dosarul nr. 42985/ CC se află în curs de analiză în cadrul

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând a fi

înaintat, după finalizarea analizei, unui evaluator în vederea întocmirii

raportului de evaluare; finalizarea procedurii se concretizează prin emiterea

deciziei Comisiei Centrale, decizie care va fi valorificată în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificat prin O.U.G. nr. 81/2007 și nr. 62/2010;

conform art. 18

1

- 18

9

din al Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

realizarea opțiunilor de către persoanele îndreptățite la despăgubiri se face

prin prezentarea personal sau prin mandatar cu procură autentificată la sediul

A.N.P.R., însă numai după emiterea deciziei sau titlului de despăgubire de

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

S-a mai

arătat în considerentele sentinței atacate că reclamanta, nemulțumită de acest

răspuns, prin scrisoarea AR 79969097454 din 25 octombrie 2011 a revenit cu

solicitarea de a i se comunica informațiile solicitate și că această a doua

cerere reprezintă plângerea prealabilă întemeiată pe art. 7 alin. (1) cu referire

la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin adresa nr. 34046/63250/ RG din

8 decembrie 2011, pârâta i-a comunicat reclamantei aceleași informații ca cele

din adresa nr. 51917/ RG din 21 septembrie 2011.

Ulterior,

prin adresa nr. 42985/ CC din 21 decembrie 2011 către Primăria comunei Văleni,

jud. Vaslui, comunicată și reclamantei, pârâta a solicitat primarului comunei

următoarele: să identifice imobilul pentru care reclamanta a cerut despăgubiri,

cu precizarea clară a suprafeței pentru fiecare corp în parte, cât și detaliile

tehnice ale acestora, cu menționarea documentelor justificative și cu

transmiterea înscrisurilor doveditoare, precum și a hotărârilor pronunțate în

dosarul nr. 2498/2004 al Tribunalului Vaslui și a înscrisurilor întocmite la data

preluării abuzive.

Prin

urmare, judecătorul fondului a constatat că cererii expediate de reclamantă cu

scrisoarea AR 79970640885 din 2 septembrie 2011 pârâta i-a răspuns cu adresele

a nr. 51917/ RG din 21 septembrie 2011 și nr. 34046/63250/RG din 8 decembrie 2011,

iar ulterior, prin adresa nr. 42985/ CC din 21 decembrie 2011, pârâta a

întreprins demersuri în vederea soluționării dosarului reclamantei înregistrat

la pârâtă sub nr. 42985/ CC.

exercitat în cauză

împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta

G.R., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență, au fost

formulate următoarele critici:

3.1.

Acțiunea a fost formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 și a arătat că se

consideră persoană vătămată în dreptul său legitim de a obține întru-un termen

rezonabil titlul de plată care urmează a fi emis de Comisia Centrală

pentru

Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității pentru Restituirea, Proprietăților,

titlul care încorporează despăgubirile bănești propuse de Primăria Comunei Văleni,

entitate investită cu soluționarea notificării din Dosarul nr. 52985/ CC depus

la Biroul jud. Vaslui pentru Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001,

la data de 02 decembrie 2008.

3.2. Deși instanța de fond a admis că

nesoluționarea în termen a unei cereri, ca și refuzul nejustificat de a

răspunde unei cereri, se circumscrie obiectului acțiunii în contencios

administrative, reglementat de art. 8 din Legea nr. 5 54/20 04, totuși a

respins acțiunea ca nefondată.

În

opinia recurentei, sentința a fost pronunțată cu încălcarea pct. 20 din O.U.G. nr.

81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor, a art. 19

Capitolul 6 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a art. 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ale Omului.

3.3. Recurenta a mai arătat că

instanța de fond a apreciat eronat asupra împrejurări și fapte, întrucât adresa

A.N.R.P. nr. 51917/ RG din 21 septembrie 2011 nu conține niciunul din

răspunsurile solicitate prin adresa din AR79970640885 din 02 septembrie 2011,

iar răspunsul formulat de pârâtă prin adresa nr. 34046/63250/RG din 08

decembrie 2011 la plângerea prealabilă a reclamantei, nu se încadrează în

termenul limită prevăzut de lege.

În ceea

ce privește demersurile în vederea soluționării dosarului întreprinse de A.N.R.P.

la data de 21 decembrie 2011, recurenta a arătat că acestea sunt întreprinse

după mai mult de 6 luni de la data când a fost informată că în Arhiva Primăriei

Văleni se află din 2004 Raportul de evaluare a construcțiilor demolate.

3.4.

Recurenta a invocat Sentința

pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 17 ianuarie 2008 în

cauza Atanasiu împotriva României, prin care s-a stabilit că aplicarea art. 3

lit. h) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 aduce atingere dreptului

reclamantului de a-I fi soluționată cererea de acordare a despăgubirilor

într-un termen rezonabil.

În fine,

recurenta a arătat că pe site-ul A.N.R.P. sunt publicate mai multe capitole de

interes: Hotărârea Pilot a C.E.D.O. în cauza Atanasiu și Poenaru împotriva

României, măsurile guvernamentale luate de Guvernul României în vederea

implementării hotărârii Curții Europene, Legea nr. 10/2001, Proiectul de O.U.G.

privind completarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate de recurentă,

cât și sub toate

aspectele, în baza art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

l. Argumente de fapt și de drept

relevante

Recurenta-reclamantă

a formulat acțiune în contencios administrativ prin care â solicitat obligarea

pârâtei A.N.R.P. de a-i răspunde punctual la cererea sa expediată cu adresa nr.

AR 79970640885 din 2 septembrie 2011, prin care a cerut să i se comunice stadiul

de soluționare a dosarului nr. 42985/ CC care conține

propunerea

Primăriei comunei Văleni, jud. Vaslui de acordare a despăgubirilor bănești

pentru trei construcții demolate.

Prima

instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Instanța

de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a prezentat în mod

convingător elementele care au determinat formarea convingerii sale.

Argumentele

dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate

expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de fond

pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Astfel,

din actele aflate la dosar, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul

fondului că pârâta i-a răspuns reclamantei prin adresa nr. 51917/ RG din 21

septembrie 2011, comunicându-i că dosarul nr. 42985/ CC se află în curs de

analiză în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, urmând a fi înaintat, după finalizarea analizei, unui evaluator

în vederea întocmirii raportului de evaluare; finalizarea procedurii se

concretizează prin emiterea deciziei Comisiei Centrale, decizie care va fi

valorificată în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificat prin

O.U.G. nr. 81/2007 și nr. 62/2010; conform art. 18

1

- 18

9

din al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, realizarea opțiunilor de către

persoanele îndreptățite la despăgubiri se face prin prezentarea personal sau

prin mandatar cu procură autentificată la sediul A.N.P.R., însă numai după

emiterea deciziei sau titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

De

asemenea, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentei

referitoare vătămarea intereselor sale legitime, întrucât pârâta a răspuns

solicitării reclamantei, trimițându-i, prin adresa nr. 51917/ RG din 21

septembrie 2011, informații referitoare la stadiul dosarului nr. 42985/ CC care

se află în curs de analiză în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, iar prin adresa nr. 34046/63250/ RG din 08 decembrie

2011 pârâta a răspuns reclamantei la scrisoarea AR 79969097454 din 25 octombrie

2011 prin care aceasta a revenit cu solicitarea de a i se comunica informațiile

solicitate.

Împrejurarea

că reclamanta nu a fost de acord cu răspunsul pârâtei este nerelevantă, câtă

vreme, pârâta a răspuns reclamantei în limita datelor de care dispunea la

momentul întocmirii răspunsului.

Prin

urmare, înalta Curte împărtășește opinia judecătorului fondului, în sensul că

în cauză nu se poate reține nici nesoluționarea în termen a unei cereri și nici

refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

2.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Având în

vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul.

declarat de: S.R. împotriva sentinței civile nr. 56/2012 din 9 martie 2013 a Curții

de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință-publică astăzi 6 iunie 2013.