ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2144/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a V-a civilă, P.V. în calitate de mandatar al reclamantei P.M.

a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001), solicitând: 1. Obligarea pârâtei să emită în regim de urgență, decizia pentru acordarea despăgubirilor bănești în echivalent la standardele europene actuale, pentru imobilul (casă și teren) situat în municipiul Bacău, (expropriat abuziv prin Decretul nr. 208/1987, demolat în anul 1988 pentru utilități publice) al cărui proprietar în fapt și de drept a fost notificatorul-reclamant în prezent, P.M.; 2. Obligarea pârâtei în cauză la plata daunelor cominatorii de (100 euro) pentru fiecare zi de întârziere, începând de la data comunicării hotărârii consemnată prin Birou Executor Judecătoresc, înregistrată sub nr. 15 din 17 februarie 2010. S-a arătat în motivarea cererii că prin notificare, s-a aprobat ca fiind completat cu actele cerute de Legea nr. 10/2001, Dosarul nr. 10/542, înregistrat la Primăria Municipiului Bacău.

În urma analizării dosarului menționat, s-a emis Decizia nr. 527 din 01 martie 2005, prin care au fost aprobate despăgubirile în echivalent bănesc.

Dosarul în cauză a fost transmis potrivit dispozițiilor legii de către Primăria Municipiului Bacău, Prefecturii județului Bacău, care la rându-i, prin comisia sa abilitată aici, a reexaminat dosarul și prin constatarea oficială că este completat cu toate actele cerute de lege, l-a înaintat pârâtei: Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților din București, în anul 2006. A mai arătat reclamanta că dosarul a fost preluat de către Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și deoarece în intervalul anilor 2007-2009, nu i s-a răspuns la cererile formulate în sensul comunicării despre situația dosarului nr. 7414/CC/2006, înregistrat la instituția pârâtă, s-a deplasat personal, în audiență la București, suportând doar promisiuni și atitudini „diplomate" din partea funcționarilor de birou de la Legea nr. 10/2001.

În luna ianuarie 2009 a depus o cerere de soluționare cu prioritate a dosarului respectiv, susținut de probe cu înscrisuri, legale și suficient de edificatoare care în luna martie 2009, a fost aprobată în vederea soluționării cu prioritate a dosarului nr. 7414/CC/2006, conform Adresei nr. 782781 prin care a fost anunțată oficial că s-a aprobat cu prioritate soluționarea dosarului nr. 7414/CC, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Cu toate acestea, dosarul nu a fost soluționat nici până în prezent, în urma „tăcerii" pârâtei, reclamanta a solicitat comunicarea despre care este stadiul dosarului nr. 7414/CC, iar la data de 15 septembrie 2009, prin adresa nr. 819196, pârâta i-a răspuns că la data redactării respectivei adrese de răspuns analiza dosarului reclamantei nr. 7414/CC aflat în lucru în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este încă finalizată.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu privire la emiterea titlului de despăgubire. Prin încheierea din data de 15 iunie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei competenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău - secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, la nr. 61/32/2011, la data de 28 ianuarie 2011. La termenul din 24 martie 2011, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a admis această excepție și constatând că în cauză calitate procesuală pasivă are Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la cererea procuratorului reclamantei a dispus introducerea și citarea în cauză a acestei pârâte. Prin sentința civilă nr. 107 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.M.

- prin mandatar P.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. A obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia în Dosar nr. 7414/CC/2006, având ca obiect acordarea de despăgubiri bănești în echivalent. A respins, ca inadmisibilă, cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în procesul verbal al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 (fila 56 dosar instanță) care cuprinde actele existente în dosarul privind notificarea, la poziția 1 se regăsesc acte doveditoare a dreptului de proprietate (filele 32-34, 51, 68-69); la poziția 2 actele din care rezultă preluarea abuzivă la stat filele 50-56, 65, la poziția 5 dovada despăgubirilor primite și suma acordată (fila 36), la poziția 6 se regăsesc înscrisurile din care să rezulte că nu s-au restituit imobilele solicitate în natură sau nu s-au acordat despăgubiri în baza altor acte normative (fila 85). De asemenea, la fila 57 din dosar, se regăsește adresa nr. 3113 din 12 mai 2005 emisă de aceeași Comisie și trimisă spre știință reclamantei, adresată Ministerului Finanțelor Publice în care sunt enumerate înscrisurile care însoțesc notificarea tăcută de reclamantă.

Printre aceste înscrisuri, se regăsesc și: copie declarație individuală și globală privind impunerea veniturilor proprietăților clădite și asimilate lor pentru C.Ș., autorul reclamantei (filele 1 - 6); copie carte imobil; declarație pe propria răspundere P.M. (fila 17), înscrisuri care atestă calitatea de proprietar a autorului reclamantei; copii decret preluare la stat, tabele, schiță și adresa Consiliului Județean nr. 4667 din 19 septembrie 2002 (filele 50, 56, 65), rapoarte de evaluare și analiză. La fila 58 dosar instanță, se regăsește adeverința din 7 august 2001 eliberată de Administrația Finanțelor Publice Bacău din care se reține că autorul reclamantei C.Ș., a figurat la rol cu imobil și teren în suprafață de 375 m.p.

A mai reținut prima instanță că după ce reclamanta s-a adresat instanței cu cererea prezentă, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat de la Arhivele Naționale cazierul imobilului din Bacău, însă din lipsa datelor esențiale de individualizare pe care nu le-a comunicat Arhivelor Naționale, respectiv decretul și anul în care imobilul a fost preluat de către stat și numele proprietarului acestui imobil la data preluării, date care se regăseau în dosarul nr. 7414/CC, nu s-au comunicat relațiile solicitate (adresa nr. 470 din 14 aprilie 2011 (fila 105)). În acest context, prima instanță a tăcut aplicarea Legii nr. 247/2005, care în Cap. V al Titlului VII, reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al acestora constituindu-se Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are ca atribuții principale emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire.

Dosarul reclamantei a fost înregistrat în evidențele pârâtei în cursul anului 2006 și ulterior, începând cu anul 2008 a formulat mai multe cereri de urgentare a emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, demersuri rămase fără rezultat. S-a apreciat că faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen de soluționare a cererilor privind acordarea despăgubirilor, nu poate justifica întârzierea emiterii deciziei de despăgubire într-un termen rezonabil. Conform dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege.

Termenul rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă și în procedura administrativă fiind recunoscut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare, a concluzionat instanța de fond că atâta vreme cât reclamanta a dus la îndeplinire toate solicitările pârâtei, făcând toate demersurile posibile pentru a pune la dispoziția pârâtei informațiile necesare, revine pârâtei ca și autoritate administrativă o obligație legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererii reclamantei și de a aprecia cu privire la procedura de soluționare a cererii într-un cadru legal care este dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Modul în care a procedat autoritatea denotă intenția de tergiversare a soluționării dosarului, în condițiile în care după mai mult de 5 ani de la înregistrarea dosarului îl apreciază ca fiind incomplet și solicită informații de la Arhivele Naționale după primirea citației în prezenta cauză.

În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere începând cu data comunicării notificării, instanța de fond a apreciat că este inadmisibilă, având în vedre că faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire, nu poate constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din moment ce procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în urma căreia Comisia Centrală emite decizia conținând titlul de despăgubire, nu este finalizată în prezentul litigiu. Referitor la daunele cominatorii s-a reținut că acestea constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenței debitorului la executarea silită și au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația asumată și cu posibilitatea ca instanța de judecată să le modifice dacă va considera necesar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs formulate, susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind și etapa evaluării, etapă condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.

Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materie contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligații într-un termen de 30 de zile. De asemenea, se susține că dosarul este incomplet din punct de vedere al dovedirii preluării abuzive, făcându-se în acest sens adresă la Primăria Municipiului Bacău, nefiind puse la dispoziție aceste relații.

Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar Dispoziția Primarului Municipiului Cluj datează din 6 mai 2005 și nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire. În mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurentul-pârât să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile care vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat. Soluția instanței de fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit neparcurgerea etapei evaluării întru-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative. De asemenea, susținerile recurentei-pârâte în sensul că evaluarea nu se poate realiza în lipsa unor înscrisuri referitoare la preluarea abuzivă a imobilului notificat nu poate fi reținută, fiind corecte aprecierile primei instanțe în acest sens. Datele de care pretinde că are nevoie pentru a iniția procedura de evaluare sunt în realitate informații care se regăsesc în actele anexate notificării din anul 2001, iar aceste relații au fost solicitate de autoritatea pârâtă după introducerea prezentei acțiuni și la aproximativ patru ani de la înregistrarea dosarului la Comisie, constituind de fapt o procedură pro cauza.

Prin urmare, sentința recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel că nu pot fi reținute criticile aduse în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 107 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2012.