ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2144/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2144/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a V-a civilă, P.V.
în calitate de mandatar al reclamantei P.M. a chemat în judecată Statul Român,
reprezentat prin Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților (Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001),
solicitând:
1.
Obligarea pârâtei să emită în regim de urgență, decizia pentru acordarea
despăgubirilor bănești în echivalent la standardele europene actuale, pentru
imobilul (casă și teren) situat în municipiul Bacău, (expropriat abuziv prin
Decretul nr. 208/1987, demolat în anul 1988 pentru
utilități publice) al
cărui proprietar în fapt și de drept a fost
notificatorul-reclamant în prezent, P.M.;
2.
Obligarea pârâtei în cauză la plata daunelor cominatorii de (100 euro) pentru
fiecare zi de întârziere, începând de la data comunicării hotărârii consemnată
prin Birou Executor Judecătoresc, înregistrată sub nr. 15 din 17 februarie 2010.
S-a arătat în motivarea cererii că prin
notificare,
s-a aprobat ca fiind completat cu actele cerute de Legea nr.
10/2001,
Dosarul nr. 10/542, înregistrat la
Primăria Municipiului Bacău. În urma
analizării dosarului menționat, s-a
emis Decizia nr. 527 din 01 martie 2005, prin care au fost aprobate
despăgubirile în echivalent bănesc. Dosarul în cauză a fost transmis potrivit
dispozițiilor legii de către Primăria Municipiului Bacău, Prefecturii județului
Bacău, care la rându-i, prin comisia sa abilitată aici, a reexaminat dosarul și
prin constatarea oficială că este completat cu toate actele cerute de lege, l-a
înaintat pârâtei: Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților din
București, în anul 2006.
A mai arătat reclamanta că dosarul a fost preluat
de către Direcția
pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și
deoarece în intervalul anilor 2007-2009, nu i s-a răspuns la cererile formulate
în sensul comunicării despre situația dosarului nr. 7414/CC/2006, înregistrat
la instituția pârâtă, s-a deplasat personal, în audiență la București,
suportând doar promisiuni și atitudini „diplomate" din
partea funcționarilor de birou de la Legea nr. 10/2001.
În
luna ianuarie 2009 a depus o cerere de soluționare cu prioritate a dosarului
respectiv, susținut de probe cu înscrisuri, legale și suficient de edificatoare
care în luna martie 2009, a fost aprobată în vederea soluționării cu prioritate
a dosarului nr. 7414/CC/2006, conform Adresei nr. 782781 prin care a fost
anunțată oficial că s-a aprobat cu prioritate soluționarea dosarului nr. 7414/CC,
de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu
toate acestea, dosarul nu a fost soluționat nici până în prezent, în urma
„tăcerii" pârâtei, reclamanta a solicitat comunicarea despre care este
stadiul dosarului nr. 7414/CC, iar la data de 15 septembrie 2009, prin adresa nr.
819196, pârâta i-a răspuns că la data redactării respectivei adrese de răspuns analiza
dosarului reclamantei nr. 7414/CC aflat în lucru în cadrul Secretariatului
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este încă finalizată.
Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a
invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și excepția
lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților cu privire la emiterea titlului de despăgubire.
Prin
încheierea din data de 15 iunie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă
a admis excepția lipsei competenței materiale și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău - secția contencios administrativ
și fiscal.
Cauza
a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, la nr. 61/32/2011, la data
de 28 ianuarie 2011.
La
termenul din 24 martie 2011, instanța a pus în discuția părților excepția
lipsei calității procesuale pasive invocată de către Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților, a admis această excepție și constatând că în
cauză calitate procesuală pasivă are Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, la cererea procuratorului reclamantei a dispus introducerea și
citarea în cauză a acestei pârâte.
Prin
sentința civilă nr. 107 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău - secția
comercială, contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea în
contencios administrativ formulată de reclamanta P.M. - prin mandatar P.V., în
contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A
obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită
decizia în Dosar nr. 7414/CC/2006, având ca obiect acordarea de despăgubiri
bănești în echivalent.
A
respins, ca inadmisibilă, cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor
cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în procesul verbal al Comisiei
pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 (fila 56 dosar instanță) care cuprinde
actele existente în dosarul privind notificarea, la poziția 1 se regăsesc acte
doveditoare a dreptului de proprietate (filele 32-34, 51, 68-69); la poziția 2
actele din care rezultă preluarea abuzivă la stat filele 50-56, 65, la poziția
5 dovada despăgubirilor primite și suma acordată (fila 36), la poziția 6 se regăsesc
înscrisurile din care să rezulte că nu s-au restituit imobilele solicitate în
natură sau nu s-au acordat despăgubiri în baza altor acte normative (fila 85).
De
asemenea, la fila 57 din dosar, se regăsește adresa nr. 3113 din 12 mai 2005
emisă de aceeași Comisie și trimisă spre știință reclamantei, adresată
Ministerului Finanțelor Publice în care sunt
enumerate
înscrisurile care însoțesc notificarea tăcută de reclamantă.
Printre
aceste înscrisuri, se regăsesc și: copie declarație individuală și globală
privind impunerea veniturilor proprietăților clădite și asimilate lor pentru C.Ș.,
autorul reclamantei (filele 1 - 6); copie carte imobil; declarație pe propria
răspundere P.M. (fila 17), înscrisuri care atestă calitatea de proprietar a
autorului reclamantei; copii decret preluare la stat, tabele, schiță și adresa
Consiliului Județean nr. 4667 din 19 septembrie 2002 (filele 50, 56, 65),
rapoarte de evaluare și analiză.
La
fila 58 dosar instanță, se regăsește adeverința din 7 august 2001 eliberată de
Administrația Finanțelor Publice Bacău din care se reține că autorul
reclamantei C.Ș., a figurat la rol cu imobil și teren în suprafață de 375 m.p.
A
mai reținut prima instanță că după ce reclamanta s-a adresat instanței cu
cererea prezentă, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a
solicitat de la Arhivele Naționale cazierul imobilului din Bacău, însă din
lipsa datelor esențiale de individualizare pe care nu le-a comunicat Arhivelor
Naționale, respectiv decretul și anul în care imobilul a fost preluat de către
stat și numele proprietarului acestui imobil la data preluării, date care se
regăseau în dosarul nr. 7414/CC, nu s-au comunicat relațiile solicitate (adresa
nr. 470 din 14 aprilie 2011 (fila 105)).
În
acest context, prima instanță a tăcut aplicarea Legii nr. 247/2005, care în
Cap. V al Titlului VII, reglementează procedurile administrative pentru
acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru analizarea
și stabilirea cuantumului final al acestora constituindu-se Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are ca atribuții principale emiterea
deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire. Dosarul
reclamantei a fost înregistrat în evidențele pârâtei în cursul anului 2006 și
ulterior, începând cu anul 2008 a formulat mai multe cereri de urgentare a
emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, demersuri rămase fără rezultat.
S-a
apreciat că faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen de
soluționare a cererilor privind acordarea despăgubirilor, nu poate justifica
întârzierea emiterii deciziei de despăgubire într-un termen rezonabil.
Conform
dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice
persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil
a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de
lege.
Termenul
rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă și în procedura
administrativă fiind recunoscut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană
a Drepturilor Omului.
Prin urmare, a
concluzionat instanța de fond că atâta vreme cât
reclamanta a dus la
îndeplinire toate solicitările pârâtei, făcând toate demersurile posibile
pentru a pune la dispoziția pârâtei informațiile necesare, revine pârâtei ca și
autoritate administrativă o obligație legală de a găsi mijloacele necesare
soluționării cererii reclamantei
și de a
aprecia cu privire la procedura de soluționare a cererii într-un
cadru
legal care este dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Modul
în care a procedat autoritatea denotă intenția de tergiversare a soluționării
dosarului, în condițiile în care după mai mult de 5 ani de la înregistrarea
dosarului îl apreciază ca fiind incomplet și solicită informații de la Arhivele
Naționale după primirea citației în prezenta cauză.
În
ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune
cominatorii de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere începând cu data
comunicării notificării, instanța de fond a apreciat că este inadmisibilă,
având în vedre că faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de
despăgubire, nu poate
constitui o neexecutare
din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor, din
moment ce procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,
în urma căreia Comisia Centrală emite decizia conținând titlul de despăgubire,
nu este finalizată în prezentul litigiu.
Referitor
la daunele cominatorii s-a reținut că acestea constituie un mijloc juridic
subsidiar de înfrângere a rezistenței debitorului la executarea silită și au un
caracter provizoriu, fiind
acordate până
când acesta își va îndeplini obligația asumată și cu
posibilitatea ca instanța de judecată să le
modifice dacă va considera
necesar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
pârâta Comisia
Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor împotriva acestei sentințe a
declarat recurs
pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie,
invocând
prevederile art. 304
1
C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs
formulate, susține, în
esență, că
instanța de fond în mod greșit a reținut că, în speță, au fost încălcate
dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei,
deoarece procedura administrativă reglementată
prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai
multor etape, printre acestea fiind și etapa
evaluării, etapă condiționată
de
respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit
prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă
de pârâtă.
Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura
administrativă
stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea
despăgubirilor
aferente imobilelor preluate
în mod abuziv și care nu pot fi restituite în
natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape
distincte în care sunt implicate mai multe
entități, astfel încât, în mod
obiectiv,
astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h)
din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în
materie contenciosului administrativ, nefiind
posibilă executarea
acestei obligații într-un termen de 30 de zile.
De asemenea, se susține că dosarul este incomplet
din punct de
vedere al dovedirii
preluării abuzive, făcându-se în acest sens adresă la
Primăria Municipiului Bacău, nefiind puse la
dispoziție aceste relații.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport
de motivele
invocate și de
prevederile 304
1
C. proc. civ., Curtea va
constata că recursul este nefondat, urmând a fi
respins ca atare.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr.
247/2005 un
termen în interiorul căruia
să se deruleze fiecare etapă a procedurii
administrative nu poate
conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost
conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel
atingere
drepturilor și libertăților
fundamentale ale cetățenilor.
Pentru
respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze
activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu
cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin
formularea notificării, iar
Dispoziția
Primarului Municipiului Cluj datează din 6 mai 2005 și nici
până în
prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.
În
mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din
Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările
și completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurentul-pârât să
emită decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Criticile
care vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din
Titlul VII al legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea
legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori,
acest aspect nu a fost contestat.
Soluția
instanței de fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la
evaluator și implicit neparcurgerea etapei
evaluării
întru-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării
dosarului
la Comisie (în anul 2006), este evidentă depășirea termenului rezonabil de
finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând
titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind
ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități
a autorităților administrative.
De
asemenea, susținerile recurentei-pârâte în sensul că evaluarea nu se poate
realiza în lipsa unor înscrisuri referitoare la preluarea abuzivă a imobilului
notificat nu poate fi reținută, fiind corecte aprecierile primei instanțe în
acest sens. Datele de care pretinde că are nevoie pentru a iniția procedura de
evaluare sunt în realitate informații care se regăsesc în actele anexate
notificării din anul 2001, iar aceste relații au fost solicitate de autoritatea
pârâtă după introducerea prezentei acțiuni și la aproximativ patru ani de la
înregistrarea dosarului la Comisie, constituind de fapt o procedură pro cauza.
Prin
urmare, sentința recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin.
(5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art.
6 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel că nu pot fi reținute
criticile aduse în temeiul art. 304
1
C. proc. civ.
Pentru
aceste considerente, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de Comisia
Centrală
pentru Stabilirea
Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 107 din
23 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău - secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 3 mai 2012.