ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2144/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2144/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a V-a civilă, P.V.

în calitate de mandatar al reclamantei P.M. a chemat în judecată Statul Român,

reprezentat prin Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților (Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001),

solicitând:

1.

Obligarea pârâtei să emită în regim de urgență, decizia pentru acordarea

despăgubirilor bănești în echivalent la standardele europene actuale, pentru

imobilul (casă și teren) situat în municipiul Bacău, (expropriat abuziv prin

Decretul nr. 208/1987, demolat în anul 1988 pentru

utilități publice) al

cărui proprietar în fapt și de drept a fost

notificatorul-reclamant în prezent, P.M.;

2.

Obligarea pârâtei în cauză la plata daunelor cominatorii de (100 euro) pentru

fiecare zi de întârziere, începând de la data comunicării hotărârii consemnată

prin Birou Executor Judecătoresc, înregistrată sub nr. 15 din 17 februarie 2010.

S-a arătat în motivarea cererii că prin

notificare,

s-a aprobat ca fiind completat cu actele cerute de Legea nr.

10/2001,

Dosarul nr. 10/542, înregistrat la

Primăria Municipiului Bacău. În urma

analizării dosarului menționat, s-a

emis Decizia nr. 527 din 01 martie 2005, prin care au fost aprobate

despăgubirile în echivalent bănesc. Dosarul în cauză a fost transmis potrivit

dispozițiilor legii de către Primăria Municipiului Bacău, Prefecturii județului

Bacău, care la rându-i, prin comisia sa abilitată aici, a reexaminat dosarul și

prin constatarea oficială că este completat cu toate actele cerute de lege, l-a

înaintat pârâtei: Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților din

București, în anul 2006.

A mai arătat reclamanta că dosarul a fost preluat

de către Direcția

pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și

deoarece în intervalul anilor 2007-2009, nu i s-a răspuns la cererile formulate

în sensul comunicării despre situația dosarului nr. 7414/CC/2006, înregistrat

la instituția pârâtă, s-a deplasat personal, în audiență la București,

suportând doar promisiuni și atitudini „diplomate" din

partea funcționarilor de birou de la Legea nr. 10/2001.

În

luna ianuarie 2009 a depus o cerere de soluționare cu prioritate a dosarului

respectiv, susținut de probe cu înscrisuri, legale și suficient de edificatoare

care în luna martie 2009, a fost aprobată în vederea soluționării cu prioritate

a dosarului nr. 7414/CC/2006, conform Adresei nr. 782781 prin care a fost

anunțată oficial că s-a aprobat cu prioritate soluționarea dosarului nr. 7414/CC,

de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cu

toate acestea, dosarul nu a fost soluționat nici până în prezent, în urma

„tăcerii" pârâtei, reclamanta a solicitat comunicarea despre care este

stadiul dosarului nr. 7414/CC, iar la data de 15 septembrie 2009, prin adresa nr.

819196, pârâta i-a răspuns că la data redactării respectivei adrese de răspuns analiza

dosarului reclamantei nr. 7414/CC aflat în lucru în cadrul Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este încă finalizată.

Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și excepția

lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților cu privire la emiterea titlului de despăgubire.

Prin

încheierea din data de 15 iunie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă

a admis excepția lipsei competenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău - secția contencios administrativ

și fiscal.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, la nr. 61/32/2011, la data

de 28 ianuarie 2011.

La

termenul din 24 martie 2011, instanța a pus în discuția părților excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de către Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, a admis această excepție și constatând că în

cauză calitate procesuală pasivă are Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, la cererea procuratorului reclamantei a dispus introducerea și

citarea în cauză a acestei pârâte.

Prin

sentința civilă nr. 107 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău - secția

comercială, contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamanta P.M. - prin mandatar P.V., în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A

obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită

decizia în Dosar nr. 7414/CC/2006, având ca obiect acordarea de despăgubiri

bănești în echivalent.

A

respins, ca inadmisibilă, cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor

cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în procesul verbal al Comisiei

pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 (fila 56 dosar instanță) care cuprinde

actele existente în dosarul privind notificarea, la poziția 1 se regăsesc acte

doveditoare a dreptului de proprietate (filele 32-34, 51, 68-69); la poziția 2

actele din care rezultă preluarea abuzivă la stat filele 50-56, 65, la poziția

5 dovada despăgubirilor primite și suma acordată (fila 36), la poziția 6 se regăsesc

înscrisurile din care să rezulte că nu s-au restituit imobilele solicitate în

natură sau nu s-au acordat despăgubiri în baza altor acte normative (fila 85).

De

asemenea, la fila 57 din dosar, se regăsește adresa nr. 3113 din 12 mai 2005

emisă de aceeași Comisie și trimisă spre știință reclamantei, adresată

Ministerului Finanțelor Publice în care sunt

enumerate

înscrisurile care însoțesc notificarea tăcută de reclamantă.

Printre

aceste înscrisuri, se regăsesc și: copie declarație individuală și globală

privind impunerea veniturilor proprietăților clădite și asimilate lor pentru C.Ș.,

autorul reclamantei (filele 1 - 6); copie carte imobil; declarație pe propria

răspundere P.M. (fila 17), înscrisuri care atestă calitatea de proprietar a

autorului reclamantei; copii decret preluare la stat, tabele, schiță și adresa

Consiliului Județean nr. 4667 din 19 septembrie 2002 (filele 50, 56, 65),

rapoarte de evaluare și analiză.

La

fila 58 dosar instanță, se regăsește adeverința din 7 august 2001 eliberată de

Administrația Finanțelor Publice Bacău din care se reține că autorul

reclamantei C.Ș., a figurat la rol cu imobil și teren în suprafață de 375 m.p.

A

mai reținut prima instanță că după ce reclamanta s-a adresat instanței cu

cererea prezentă, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a

solicitat de la Arhivele Naționale cazierul imobilului din Bacău, însă din

lipsa datelor esențiale de individualizare pe care nu le-a comunicat Arhivelor

Naționale, respectiv decretul și anul în care imobilul a fost preluat de către

stat și numele proprietarului acestui imobil la data preluării, date care se

regăseau în dosarul nr. 7414/CC, nu s-au comunicat relațiile solicitate (adresa

nr. 470 din 14 aprilie 2011 (fila 105)).

În

acest context, prima instanță a tăcut aplicarea Legii nr. 247/2005, care în

Cap. V al Titlului VII, reglementează procedurile administrative pentru

acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru analizarea

și stabilirea cuantumului final al acestora constituindu-se Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are ca atribuții principale emiterea

deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire. Dosarul

reclamantei a fost înregistrat în evidențele pârâtei în cursul anului 2006 și

ulterior, începând cu anul 2008 a formulat mai multe cereri de urgentare a

emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, demersuri rămase fără rezultat.

S-a

apreciat că faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen de

soluționare a cererilor privind acordarea despăgubirilor, nu poate justifica

întârzierea emiterii deciziei de despăgubire într-un termen rezonabil.

Conform

dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil

a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de

lege.

Termenul

rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă și în procedura

administrativă fiind recunoscut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Prin urmare, a

concluzionat instanța de fond că atâta vreme cât

reclamanta a dus la

îndeplinire toate solicitările pârâtei, făcând toate demersurile posibile

pentru a pune la dispoziția pârâtei informațiile necesare, revine pârâtei ca și

autoritate administrativă o obligație legală de a găsi mijloacele necesare

soluționării cererii reclamantei

și de a

aprecia cu privire la procedura de soluționare a cererii într-un

cadru

legal care este dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Modul

în care a procedat autoritatea denotă intenția de tergiversare a soluționării

dosarului, în condițiile în care după mai mult de 5 ani de la înregistrarea

dosarului îl apreciază ca fiind incomplet și solicită informații de la Arhivele

Naționale după primirea citației în prezenta cauză.

În

ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune

cominatorii de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere începând cu data

comunicării notificării, instanța de fond a apreciat că este inadmisibilă,

având în vedre că faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de

despăgubire, nu poate

constitui o neexecutare

din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, din

moment ce procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

în urma căreia Comisia Centrală emite decizia conținând titlul de despăgubire,

nu este finalizată în prezentul litigiu.

Referitor

la daunele cominatorii s-a reținut că acestea constituie un mijloc juridic

subsidiar de înfrângere a rezistenței debitorului la executarea silită și au un

caracter provizoriu, fiind

acordate până

când acesta își va îndeplini obligația asumată și cu

posibilitatea ca instanța de judecată să le

modifice dacă va considera

necesar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta Comisia

Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor împotriva acestei sentințe a

declarat recurs

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie,

invocând

prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs

formulate, susține, în

esență, că

instanța de fond în mod greșit a reținut că, în speță, au fost încălcate

dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei,

deoarece procedura administrativă reglementată

prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai

multor etape, printre acestea fiind și etapa

evaluării, etapă condiționată

de

respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit

prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă

de pârâtă.

Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura

administrativă

stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea

despăgubirilor

aferente imobilelor preluate

în mod abuziv și care nu pot fi restituite în

natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape

distincte în care sunt implicate mai multe

entități, astfel încât, în mod

obiectiv,

astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h)

din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în

materie contenciosului administrativ, nefiind

posibilă executarea

acestei obligații într-un termen de 30 de zile.

De asemenea, se susține că dosarul este incomplet

din punct de

vedere al dovedirii

preluării abuzive, făcându-se în acest sens adresă la

Primăria Municipiului Bacău, nefiind puse la

dispoziție aceste relații.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport

de motivele

invocate și de

prevederile 304

1

C. proc. civ., Curtea va

constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr.

247/2005 un

termen în interiorul căruia

să se deruleze fiecare etapă a procedurii

administrative nu poate

conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost

conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel

atingere

drepturilor și libertăților

fundamentale ale cetățenilor.

Pentru

respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze

activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu

cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin

formularea notificării, iar

Dispoziția

Primarului Municipiului Cluj datează din 6 mai 2005 și nici

până în

prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.

În

mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din

Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările

și completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurentul-pârât să

emită decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile

care vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din

Titlul VII al legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea

legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori,

acest aspect nu a fost contestat.

Soluția

instanței de fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la

evaluator și implicit neparcurgerea etapei

evaluării

întru-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării

dosarului

la Comisie (în anul 2006), este evidentă depășirea termenului rezonabil de

finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind

ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități

a autorităților administrative.

De

asemenea, susținerile recurentei-pârâte în sensul că evaluarea nu se poate

realiza în lipsa unor înscrisuri referitoare la preluarea abuzivă a imobilului

notificat nu poate fi reținută, fiind corecte aprecierile primei instanțe în

acest sens. Datele de care pretinde că are nevoie pentru a iniția procedura de

evaluare sunt în realitate informații care se regăsesc în actele anexate

notificării din anul 2001, iar aceste relații au fost solicitate de autoritatea

pârâtă după introducerea prezentei acțiuni și la aproximativ patru ani de la

înregistrarea dosarului la Comisie, constituind de fapt o procedură pro cauza.

Prin

urmare, sentința recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin.

(5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art.

6 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel că nu pot fi reținute

criticile aduse în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

Pentru

aceste considerente, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Comisia

Centrală

pentru Stabilirea

Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 107 din

23 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău - secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 mai 2012.