ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2841/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Constată că la data de 8 decembrie 2008,

reclamantul G.C.I.C. s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în

judecată împotriva pârâtului Municipiul Bacău, prin Primar, și solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia de a răspunde

notificării ce i-a fost adresată cu nr. 1575 din 12 februarie 2002, ce formează

obiectul dosarului nr. 181/2002, depusă în baza Legii nr. 10/2001 și prin care

a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Bacău, județul

Bacău, prin emiterea unei dispoziții de restituire a terenului în suprafață de

210 mp, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe

zi de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 807 din 13

mai 2009, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantul G.C.I.C., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău, prin

Primar, și a dispus obligarea acestuia să răspundă la notificarea înregistrată

sub nr. 1575 din 12 februarie 2002. A respins, ca nefondat, capătul de cerere având

ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația prevăzută de art. 25

din Legea nr. 10/2001, nesoluționând notificarea ce i-a fost adresată de

reclamant în baza Legii nr. 10/2001, în mod nejustificat timp de peste șapte

ani de zile.

Capătul de cerere privind obligarea

la plata daunelor cominatorii s-a considerat că este neîntemeiat, nefiind

îndeplinite cerințele art. 580

3

alin. (5) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 117 din 14

noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori și de

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de

pârâtul Municipiului Bacău, prin Primar, a desființat hotărârea apelată și a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru

soluționarea, pe fond, a notificării nr. 1575 din 12 februarie 2002.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, în cauză, sunt aplicabile considerentele

Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile

Unite, potrivit cărora, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze, pe fond, nu

numai contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererilor prin

care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și

acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității

deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Împotriva deciziei respective, la

data de 7 decembrie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul

Bacău, prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea

acesteia în totalitate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

Prin motivele de recurs depuse odată

cu cererea, reclamantul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, coroborate cu prevederile art. 23.1

din H.G. nr. 498/2003, întrucât singurul motiv pentru care nu s-a răspuns

notificării ce i-a fost adresată de reclamant, prin emiterea unei dispoziții de

către primar, a fost acela că dosarul nu era complet.

S-a mai arătat că, în mod

neîntemeiat, a fost încadrată nesoluționarea notificării, ca fiind un refuz

nejustificat, procedura administrativă fiind împiedicată de a se derula în

condiții optime, din vina reclamantului care nu a depus un dosar complet,

astfel încât nu este aplicabilă în cauză Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite.

Cererea de recurs formulată de pârât

nu a fost încadrată în prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de pârât

din perspectiva criticilor ce pot fi încadrate de către instanță în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, și-l va respinge, ca

atare, avându-se în vedere considerentele ce vor urma.

Astfel, în cauză, instanța de apel a

făcut o aplicare corespunzătoare la situația de fapt reținută în mod corect, a

Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile

Unite, prin care s-a statuat că instanța de judecată este competentă să soluționeze

pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de

respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor

preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului

nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții

interesate.

În același timp, susținerile recurentului că nu

este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a notificării, ce i-a fost

adresată de reclamantă, sunt contrazise de înscrisurile depuse la dosar de

către acesta care denotă o conduită abuzivă din partea funcționarilor primăriei

locale angrenați în aplicarea Legii nr. 10/2001, cu referire expresă la adresa

nr. 10/1183 din 23 martie 2009 emisă de Serviciul juridic - contencios, după

formularea cererii de chemare în judecată, acestea neintenționând să emită

dispoziție chiar și după acționarea în instanță și după trecerea a șapte ani de

la data la care au fost învestite de către reclamant cu cererea de restituire a

imobilului solicitat.

De asemenea, în cadrul primei

instanțe, s-a solicitat primăriei locale atașarea dosarului nr. 1181/2002,

format în baza Legii nr. 10/2001 în urma notificării înregistrate cu nr. 1575

din 12 februarie 2002, lucru care s-a realizat, iar prin analizarea înscrisurilor

doveditoare, depuse de reclamant odată cu notificarea, s-a reținut în mod

întemeiat că dosarul era complet, putându-se pronunța o decizie sau dispoziție

de către pârât, Primarul Municipiului Bacău.

Se va reține în consecință că, în

mod corect, instanța de apel a caracterizat drept „refuz nejustificat” conduita

pârâtului de a nu soluționa notificarea ce i-a fost adresată de reclamant, în

procedura specială a Legii nr. 10/2001.

Față de cele arătate, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Municipiul Bacău, prin Primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 117 din

4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, pentru cauze cu minori

și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai

2010.