ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2841/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Constată că la data de 8 decembrie 2008, reclamantul G.C.I.C. s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului Municipiul Bacău, prin Primar, și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia de a răspunde notificării ce i-a fost adresată cu nr. 1575 din 12 februarie 2002, ce formează obiectul dosarului nr. 181/2002, depusă în baza Legii nr. 10/2001 și prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Bacău, județul Bacău, prin emiterea unei dispoziții de restituire a terenului în suprafață de 210 mp, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe zi de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 807 din 13 mai 2009, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.C.I.C., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău, prin Primar, și a dispus obligarea acestuia să răspundă la notificarea înregistrată sub nr. 1575 din 12 februarie 2002. A respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001, nesoluționând notificarea ce i-a fost adresată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, în mod nejustificat timp de peste șapte ani de zile. Capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii s-a considerat că este neîntemeiat, nefiind îndeplinite cerințele art. 580 3 alin. (5) C. proc.

civ.

Prin decizia civilă nr. 117 din 14 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiului Bacău, prin Primar, a desființat hotărârea apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea, pe fond, a notificării nr. 1575 din 12 februarie 2002. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în cauză, sunt aplicabile considerentele Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, potrivit cărora, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze, pe fond, nu numai contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Împotriva deciziei respective, la data de 7 decembrie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul Bacău, prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia în totalitate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant. Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea, reclamantul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, coroborate cu prevederile art. 23.1 din H.G. nr. 498/2003, întrucât singurul motiv pentru care nu s-a răspuns notificării ce i-a fost adresată de reclamant, prin emiterea unei dispoziții de către primar, a fost acela că dosarul nu era complet.

S-a mai arătat că, în mod neîntemeiat, a fost încadrată nesoluționarea notificării, ca fiind un refuz nejustificat, procedura administrativă fiind împiedicată de a se derula în condiții optime, din vina reclamantului care nu a depus un dosar complet, astfel încât nu este aplicabilă în cauză Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite. Cererea de recurs formulată de pârât nu a fost încadrată în prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Analizând recursul declarat de pârât din perspectiva criticilor ce pot fi încadrate de către instanță în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, și-l va respinge, ca atare, avându-se în vedere considerentele ce vor urma.

Astfel, în cauză, instanța de apel a făcut o aplicare corespunzătoare la situația de fapt reținută în mod corect, a Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin care s-a statuat că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

În același timp, susținerile recurentului că nu este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a notificării, ce i-a fost adresată de reclamantă, sunt contrazise de înscrisurile depuse la dosar de către acesta care denotă o conduită abuzivă din partea funcționarilor primăriei locale angrenați în aplicarea Legii nr. 10/2001, cu referire expresă la adresa nr. 10/1183 din 23 martie 2009 emisă de Serviciul juridic - contencios, după formularea cererii de chemare în judecată, acestea neintenționând să emită dispoziție chiar și după acționarea în instanță și după trecerea a șapte ani de la data la care au fost învestite de către reclamant cu cererea de restituire a imobilului solicitat.

De asemenea, în cadrul primei instanțe, s-a solicitat primăriei locale atașarea dosarului nr. 1181/2002, format în baza Legii nr. 10/2001 în urma notificării înregistrate cu nr. 1575 din 12 februarie 2002, lucru care s-a realizat, iar prin analizarea înscrisurilor doveditoare, depuse de reclamant odată cu notificarea, s-a reținut în mod întemeiat că dosarul era complet, putându-se pronunța o decizie sau dispoziție de către pârât, Primarul Municipiului Bacău. Se va reține în consecință că, în mod corect, instanța de apel a caracterizat drept „refuz nejustificat” conduita pârâtului de a nu soluționa notificarea ce i-a fost adresată de reclamant, în procedura specială a Legii nr. 10/2001. Față de cele arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bacău, prin Primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 117 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, pentru cauze cu minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.