ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3724/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bacău la 19 noiembrie 2007, reclamantul I.H., prin mandatar C.G., a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Bacău solicitând obligarea acestuia la emiterea dispoziției de soluționare a notificării depuse în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001. În motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a arătat că, la data de 10 ianuarie 2002, a formulat notificare adresată Prefecturii Bacău, aceasta înaintând-o Primăriei Municipiului Bacău, unde s-a format dosarul nr. 1478/10/2003, având ca obiect acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Bacău.

Reclamantul a precizat că, la data de 22 decembrie 2006 a solicitat pârâtei să îi comunice stadiul soluționării notificării, aceasta comunicându-i cu adresa nr. 48798 din 6 februarie 2007 că rezolvarea se va face în ordinea înregistrării. Ulterior, la 18 septembrie 2007, reclamantul a formulat o nouă cerere, la care a arătat că nu a primi niciun răspuns. Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 174 din 4 februarie 2009, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să răspundă reclamantului la notificarea ce face obiectul dosarului nr. 1478/10/2003 al Primăriei Bacău. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâta nu a respectat obligația instituită prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, în sensul de a răspunde notificării nr. 5 din 10 ianuarie 2002 formulată de reclamant, în termenul de 60 de zile de la înregistrare.

Împotriva hotărârii menționate a declarat apel Primarul Municipiului Bacău, criticile invocate vizând lipsa de diligență a instanței de fond în a stabili dacă (pârâta) avea sau nu posibilitatea emiterii dispoziției solicitate, în condițiile în care dosarul nu era complet. Curtea de Apel Bacău, secția civilă pentru cauze cu minori, de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 89 din 30 septembrie 2009, a respins apelul pârâtului ca nefondat și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că pârâtul nu a emis niciun act în soluționarea notificării, nejustificând de ce după 5 octombrie 2006, data ultimei completări a dosarului administrativ, nu a dat o soluție și nici nu a solicitat reclamantului alte precizări, deși, la 30 decembrie 2008, a confirmat primirea înscrisurilor solicitate cu adresa din 10 aprilie 2008. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Bacău, criticând-o ca nelegală pentru nesocotirea dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, coroborate cu art. 23 pct. 1 din H.G. nr. 498/2003, în condițiile în care motivul neemiterii dispoziției de soluționare a notificării l-a constituit acela că dosarul nu era complet, iar reclamantul nu a făcut precizarea că nu mai deține alte probe.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Examinând criticile formulate de pârât prin motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cărora acestea li se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente: Instanța de apel a reținut corect că atât anterior promovării acțiunii de către reclamant, cât și ulterior, acesta a depus toate înscrisurile solicitate de pârât în vederea soluționării notificării înregistrate sub nr. 5 din 10 ianuarie 2002. Astfel, prin adresa nr. 39119 din 10 aprilie 2008 ( fila 26 dosar fond), Primăria Municipiului Bacău a solicitat reclamantului depunerea unor înscrisuri în dovedirea cererii sale de acordare a măsurilor reparatorii formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin adresa nr. 10/1478 din 30 decembrie 2008, pârâtul a confirmat primirea înscrisurilor enumerate în adresa anterioară, solicitând depunerea unor acte suplimentare, respectiv a certificatului de moștenitor în formă legalizată și a actului de identitate al notificatorului, din care să rezulte codul numeric personal. Deși, prin motivele de recurs, pârâtul a invocat faptul că nu a putut emite dispoziție motivată de soluționare a notificării pentru că dosarul administrativ nu era complet, nu a precizat expres care sunt probele solicitate reclamantului intimat care nu ar fi fost depuse. Ca atare, se va constata că, raportat la această situație de fapt, instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, coroborate cu dispozițiile art. 23 pct. 1 din H.G.

nr. 498/2003. Astfel, dacă reclamantul era în culpă pentru nedepunerea înscrisurilor solicitate în completarea dosarului administrativ, potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicat, coroborat cu art. 25 din H.G. nr. 250/2007, pârâtul avea obligația de a emite dispoziție motivată de soluționare a notificării doar în baza înscrisurilor de la dosar. Or, cum până la data soluționării recursului, pârâtul nu a justificat de ce după 5 octombrie 2006, data ultimei completări a dosarului, potrivit susținerilor reclamantului intimat, confirmate de recurent, nu a emis dispoziția motivată este evident că susținerea sa în sensul că nu a putut emite dispoziția solicitată pentru că dosarul era incomplet, nu este întemeiată.

De altfel, obligația menționată, de a emite dispoziție motivată în termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, termen imperativ și nu de recomandare, subzistă, indiferent dacă soluția ar fi fost sau nu favorabilă reclamantului. Pentru toate aceste considerente, se va constata că recursul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 89 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.