ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 902/2010

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1436 din 10

octombrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 1698/110/2007, Tribunalul Bacău, secția

civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții A.E., A.V. și

A.C. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bacău, întrucât notificările

formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanți sunt tardive.

Astfel, cererile de

restituire a terenului din Bacău, au fost depuse la datele de 21 mai 2004 și 24

august 2004, cu depășirea termenului prevăzut de art. 22 din Lege, care s-a

împlinit la 14 februarie 2002, situație în care pârâta nu are obligația de a se

pronunța asupra notificărilor tardive.

Apelul declarat de

către reclamanți împotriva sentinței menționate a fost admis prin Decizia nr. 68

din 9 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, sentința fiind anulată,

iar cauza trimisă spre soluționare Judecătoriei Bacău, astfel cum s-a stabilit

prin regulator de competență de către Curtea de Apel Bacău în ciclul procesual

anterior.

Recursul declarat de

pârât împotriva deciziei menționate a fost admis prin Decizia nr. 7746 din 5

decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dispunându-se

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de

apel.

Pentru a pronunța

această decizie, s-a reținut că, ulterior regulatorului de competență, prin

care acțiunea a fost calificată drept revendicare cu o valoare de 777.000.000 lei,

reclamanții au depus la dosar o precizare, arătând că temeiul de drept al

acțiunii este Legea nr. 10/2001 și că solicită emiterea unei dispoziții de

către Primăria Municipiului Bacău, ca urmare a notificărilor adresate acesteia

pentru imobilul în cauză.

Dat fiind că această

precizare a fost menținută de reclamanți inclusiv cu ocazia judecății în fața

tribunalului și nu a fost contestată de partea potrivnică, în mod legal

tribunalul s-a considerat competent să soluționeze cauza în primă instanță, în

temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 și a Deciziei nr. 9 din 20 martie 2006

pronunțate de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost

reînregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 1698/1/110/2007, iar prin Decizia

nr. 66 din 3 iunie 2009, această instanță a admis apelul împotriva sentinței

civile nr. 1436 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău, pe care a

schimbat-o în tot, obligând pârâtul să răspundă prin dispoziție motivată la

notificările formulate de contestatori din 21 mai 2004 și din 24 august 2005.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că, astfel cum s-a constatat prin

decizia de casare, reclamanții au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001,

pe care pârâtul primarul Municipiului Bacău avea obligația de a o soluționa în

termen de 60 de zile de la înregistrare, potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Examinarea de către

tribunal a tardivității notificării, în lipsa dispoziției de mai sus și în

cadrul unei contestații a persoanei îndreptățite este greșită și de natură a

înrăutăți situația contestatorilor în propria cale de atac.

Făcând aplicarea în

speță a dispozițiilor art. 22 din Lege, tribunalul a depășit cadrul procesual

determinat de reclamanți, în condițiile în care era chemat să verifice

respectarea de către pârât a dispozițiilor imperative ale art. 25 din Legea nr.

10/2001.

Împotriva deciziei

menționate, a declarat recurs pârâtul primarul Municipiului Bacău, criticând-o

pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în

esență, că instanța de apel a apreciat în mod greșit că prima instanță ar fi

depășit cadrul procesual atunci când s-a pronunțat în sensul tardivității

notificărilor, în condițiile în care reclamanții, la depunerea notificărilor,

nu au respectat cerințele de formă prevăzute de Legea nr. 10/2001, înșiși reclamanții

arătând în motivele de apel că au depus, în fapt, niște memorii.

Or, în absența unor

notificări legal formulate, nu există nicio obligație de soluționare prin

emiterea unei decizii motivate, a conchis recurentul.

Examinând decizia

recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte

apreciază că recursul este fondat.

Obiectul cererii deduse

judecății în prezenta cauză, astfel cum a fost stabilit cu putere de lucru

judecat prin Decizia de casare nr. 7746 din 5 decembrie 2008 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în ciclul procesual anterior, este

reprezentat de solicitarea de obligare a primarului Municipiului Bacău la

soluționarea notificărilor ce i-au fost adresate de către reclamanți în baza

Legii nr. 10/2001, prin emiterea unei decizii motivate în condițiile art. 25

din Lege.

Acest demers judiciar

tinzând la executarea silită, prin intermediul instanței de judecată, a unei

obligații legale, are drept premisă existența unei notificări ce îndeplinește

cerințele formale prevăzute de lege, inclusiv pe aceea a depunerii în termenul

legal.

În caz contrar, chiar

dacă obligația subzistă, demersul este lipsit de finalitate, din moment ce

soluționarea notificării formulate cu depășirea termenului legal ar conduce la emiterea

unei decizii administrative de respingere ca tardivă a notificării, și nu de

acordare (după caz, de propunere a acordării) de măsuri reparatorii, astfel cum

preconizează reclamanții.

Același rezultat s-ar

produce și în ipoteza în care însăși instanța de judecată, în aplicarea

Deciziei nr. 20/2007 pronunțate la data de 19 martie 2007 de secțiile unite ale

Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar soluționa în fond notificarea

persoanei îndreptățite, neputând fi ignorată neregularitatea privind termenul

de formulare a notificării.

Or, în condițiile în

care s-a constatat de către prima instanță că notificarea reclamanților a fost

depusă abia la data de 21 mai 2004 (fila 41 Dosar nr. 2745/180/2005 al

Judecătoriei Bacău), așadar, cu depășirea termenului prevăzut de art. 22 din Lege,

care s-a împlinit la data de 14 februarie 2002, fără ca reclamanții să conteste

acest lucru, în mod corect cererea a fost respinsă, deoarece tinde la obținerea

unei decizii administrative defavorabile.

În consecință,

instanța de apel a apreciat greșit că examinarea, în cadrul procesual stabilit

de către reclamanți, a datei depunerii notificării ar echivala cu încălcarea

principiului disponibilității, cât timp acest aspect este relevant pentru

determinarea finalității cererii de chemare în judecată, anume emiterea de

către pârât a unei decizii administrative de acordare de măsuri reparatorii.

Nu s-ar putea reține

nici o încălcare a principiului non reformatio in pejus, deoarece, chiar în

contextul aplicării art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și a Deciziei 20

din 19 martie 2007, instanța de judecată, după cum s-a arătat, ar proceda ea

însăși la soluționarea notificării în sensul respingerii acesteia ca tardivă,

ceea ce ar exclude ipoteza unei înrăutățiri a situației reclamanților în

propria cale de atac împotriva refuzului pârâtului de soluționare a cererii

formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Drept urmare,

instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 22 și 25 din

Legea nr. 10/2001, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul, va

modifica decizia recurată și, în temeiul art. 296 C. proc. civ., va respinge ca

nefondat apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 1436 din 10

octombrie 2007 a Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva Deciziei nr. 66 din 3

iunie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Modifică decizia

recurată, în sensul că respinge apelul ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12

februarie 2010.