ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2266/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă 334/D/2009, pronunțată în Dosarul nr. 5631/110/2007 al Tribunalului Bacău, a fost respinsă acțiunea formulată de contestatoarea P.M., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bacău, ca nefondată. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 5631/110/2008, pe rolul Tribunalului Bacău, contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primăria Municipiului Bacău anularea Dispoziției nr. 28501 din 4 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Bacău. Prin Dispoziția nr. 28501 din 24 august 2008 Primarul Municipiului Bacău a abrogat Dispoziția nr. 95 din 16 ianuarie 2003, a respins cererea de restituire în natură a imobilului, a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă demolat și pentru suprafața de 257 mp teren întrucât este ocupat.

Pentru restul suprafeței de 183 mp teren, notificarea a fost trimisă spre soluționare la SC S. SA Bacău și AVAS București, s-a respins, de asemenea, Notificarea nr. 105 din 15 septembrie 2005, ca fiind tardivă. Instanța a constatat nefondată critica adusă de către contestatoare Deciziei nr. 28501 din 24 august 2008, conform căreia în mod nelegal Primarul Municipiului Bacău a considerat că cererea este, parțial, de competența SC S. SA Bacău, reținând că potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, modificată, persoana juridică notificată care deține numai în parte bunurile imobile solicitate, emite decizie numai pentru partea de imobil pe care o deține, iar pentru restul imobilului, persoana juridică notificată comunică persoanei îndreptățite toate datele privind persoana deținătoare, dacă deține aceste date.

în speță, Primarul Municipiului Bacău, în mod corect, a comunicat contestatoarei că din suprafața totală solicitată, suprafața de 183 mp aparține SC S. SA Bacău, iar prin decizia atacată, s-a comunicat acestei societăți notificarea formulată de către contestatoare. Instanța de fond a apreciat faptul că, SC S. SA Bacău a răspuns prin Adresa nr. 83 din 1 septembrie 2008 că nu deține nici o suprafață de teren în Bacău, str. PA (fiind în eroare cu privire la numărul imobilului, care corect este 42), nu este imputabil intimatului din prezenta cauză.

Față de aceste aspecte, instanța a constatat ca fiind nefondată contestația formulată împotriva Dispoziției nr. 28501 din 24 august 2008. Împotriva acestei hotărârii a promovat apel contestatoarea care a criticat nelegalitatea și netemeinicia acesteia, invocând în esență: - i-a fost încălcat dreptul la apărare, contestația fiind soluționată la al doilea termen de judecată, fără ca reprezentarea sa în instanță să se realizeze în condiții legale și fără ca instanța în virtutea rolului activ, să clarifice dacă avocatul menționat în încheierea de ședință din 21 ianuarie 2009, are calitate de reprezentant legal al său; învederează apelanta că, în încheierea de ședință s-a menționat numele unui avocat cu care nu a încheiat contract de asistență juridică, iar în acest context, amânarea pronunțării hotărârii a fost lipsită de eficiență juridică, în cauză, s-a încălcat principiul contradictorialității, precum și cel al rolului activ al judecătorului care trebuia să transmită adrese atât ei, ca parte, cât și avocatului pentru a se verifica existența contractului de asistență juridică; - instanța de fond a ignorat ansamblul probator administrat; astfel prin Dispoziția nr. 2850 din 24 august 2008 a fost abrogată Dispoziția nr. 95/2003 prin care i s-a transmis oferta de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul revendicat, situat în Bacău str. PA,

pentru care s-a făcut o evaluare estimativă de către un expert autorizat, abrogare nelegală, după 5 ani de la emiterea dispoziției inițiale, prin cea de a doua dispoziție stabilindu-se cu totul alte măsuri; - în noua dispoziție de abrogare a celei inițiale, emisă în baza aceleiași documentații, nu au fost invocate alte aspecte decât modificările legislative aduse Legii nr. 10/2001; în aceste condiții apare evident, arată apelanta, că, entitatea învestită nu a dispus, prin adresă de restituire, la data reanalizării acestei documentații, ca notificarea să fie înaintată către SC S. SA și AVAS Bacău; - singurele documente care au stat la baza întocmirii dispoziției atacate, sunt schițele și referatul personalului tehnic al Primăriei, în care se face precizarea că terenul revendicat situat în str. PA s-ar afla în patrimoniul SC S. SA, aspect ce nu corespunde realității, întrucât actele pe care le-a depus în susținerea notificării atestă faptul că terenul pentru care s-a formulat notificarea este cel situat în str. PA, care nu are nicio legătură cu terenul aflat în str. PA nr. 14; - mai mult, însăși SC S. SA i-a transmis mai multe adrese conform cărora terenul notificat nu se află în patrimoniul său și nu îl ocupă; - instanța de fond nu a dovedit rol activ în identificarea amplasamentului exact al terenului notificat,

reanalizarea motivelor contestației conducând la o greșită încadrare în zonă a terenului în litigiu; - instanța de fond ar fi trebuit să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize topo-cadastrale de natură să clarifice situația amplasamentului terenului, conform documentației depuse în susținerea notificării, precum și a celei ce a stat la baza dispoziției atacate. În susținerea apelului, apelanta a depus acte și a solicitat efectuarea unei expertize topo-cadastrale, probă încuviințată, cu obiectivele astfel cum au fost solicitate de aceasta, prin Încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2009; obiecțiunile la expertiză au fost încuviințate prin Încheierea de ședință din 19 aprilie 2010. Prin Decizia civilă nr. 69 din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă a respins, ca nefundat, apelul promovat de reclamantă.

În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut, în esență, că prin acțiunea formulată apelanta a înțeles să formuleze contestație împotriva Dispoziției nr. 28501 din 4 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Bacău, prin criticarea art. 1 alin. (2), art. 2 și art. 3 ale acesteia. Prin dispoziția atacată, la art. 1 a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 237 mp situat în Bacău str. PA, teren ocupat în prezent de un bloc de locuințe, alei de acces și rețele edilitare, cu propunerea acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 245/2005. Pentru suprafața de 183 mp alin. (2) al art. 1 din dispoziția atacată, notificarea a fost transmisă, în temeiul art. 27 din Legea 10/2001 republicată, către SC S. SA Bacău și AVAS București, ca entitate deținătoare, respectiv entitate implicată în procesul de privatizare.

Prin art. 2 al dispoziției, obiect al litigiului, s-a abrogat dispoziția nr. 95/2003, dispoziția emisă sub imperiul Legii 10/2001, nemodificată, prin care, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului notificat, s-a transmis oferta de acordare a despăgubirilor bănești către Prefectura Bacău, conform art. 36 din Legea 10/2001, cuantumul solicitat fiind de 1.500.000.000 ROL (pentru imobilul demolat) și de 2.000.000.000 ROL pentru teren. Prin art. 3 al dispoziției atacate s-a respins Notificarea nr. 105/2005 a Biroului Executorului Judecătoresc M.M. ca tardiv formulată. Art. 3 al dispoziției nu a format obiectul apelului.

S-a reținut că prin motivele de apel, apelanta-contestatoare a solicitat clarificarea situației juridice a terenului notificat, restituirea în natură a suprafeței de 183 mp teren situat în Bacău str. PA, constatarea încălcării dreptului său la apărare și a principiului contradictorialității, iar în concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață expropriată, respectiv 444 mp teren și 157 mp teren pe care s-a aflat construcția demolată. De asemenea, apelanta a mai invocat că dispoziția inițială emisă în soluționarea notificării sale nu putea fi modificată unilateral.

Instanța de apel a reținut din expertiza topo-cadastrală și a completării raportului de expertiză efectuat în cauză a rezultat că terenul în litigiu este amplasat în intravilanul orașului Bacău, în zona blocului 4 și în zona blocului 14. În baza documentelor și schițelor cadastrale s-a stabilit că autorii apelantei au fost proprietarii unei case (în prezent demolată) și a unei suprafețe de 440 mp teren, situate în Bacău str. PA, imobile ce au fost expropriate. Pe terenul notificat sunt amplasate (în parte) bloc de locuințe și rețele edilitare (de apă, canalizări, electricitate, telefonie), trotuare, parcare, alee betonată, iar pe suprafața de 183 mp se află spații comerciale aparținând SC S. SA Bacău, suprafețe imposibil de restituit în natură astfel cum concluzionează expertul.

Reținându-se situația de fapt susmenționată s-a constatat că în mod legal, prin art. 1 al dispoziției atacate, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul-construcție, demolat și suprafața de 275 mp, pe de o parte, și transmiterea notificării pentru diferența de 183 mp către SC S. SA Bacău și AVAS București, ca entitate deținătoare, respectiv ca entitate implicată în privatizarea societății, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 26, 27, 29 din Legea 10/2001 republicată și ale art. 26, 27, 29 din Normele Metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 250/2005.

S-a constatat nefondată și critica ce vizează art. 2 al Dispoziției atacate, prin care s-a abrogat dispoziția precedentă, nr. 95/2003 de soluționare a notificării pentru aceleași imobile, întrucât, se susține de instanța de control, emiterea celei de a doua dispoziții s-a efectuat la solicitarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, din cadrul Prefecturii județului Bacău (Adresa 376 din 13 februarie 2004 și a documentației anexă) în conformitate cu dispozițiile art. 1, art. 7, art. 9 - 12, art. 20, art. 23, art. 24 din Legea nr. 10/2001 și Normele de aplicare a acesteia.

De asemenea, a fost respinsă ca nefondată critica adusă sentinței apelate sub aspectul încălcării dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, întrucât, a susținut instanța de control, în cauză au fost acordate la fond, 3 termene de judecată (3 decembrie 2008 când s-a dispus amânarea la solicitarea apelantei de a i se acorda un nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător, la 21 ianuarie 2009 și la 18 februarie 2009) pentru toate termenele de judecată procedura de citare fiind legal îndeplinită. Totodată, la toate termenele de judecată de la fond apelanta-contestatoare a lipsit, context în care prima instanță a și amânat pronunțarea pentru a i se oferi acesteia posibilitatea formulării de concluzii scrise.

Mai susține instanța de apel, împrejurarea menționată în încheierea de ședință din 21 ianuarie 2009, potrivit căreia anterior strigării cauzei, ar fi fost prezent în sala de ședință avocatul contestatoarei, este lipsită de relevanță în cauză, câtă vreme acesta nu avea depusă la dosar delegația de reprezentare. Astfel instanța de control a constatat că tribunalul a soluționat cauza cu respectarea cerințelor art. 85 și urm. C. proc. civ., ale art. 156 C. proc. civ., coroborate cu art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța neavând obligația de a insista pe lângă parte pentru a-și formula propriile apărări. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prevalându-se în drept de dispozițiile art. 304 pct. (7) și (9) C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat, în esență, că instanța de apel a respins apelul fără o analiză serioasă a probelor și a înscrisurilor administrate în cauză, cu o motivare superficială, ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. Instanța de apel a ignorat dispozițiile din art. 58 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, întrucât a apreciat ca nefondată critica privind art. 2 al dispoziției atacate prin care s-a abrogat dispoziția precedentă, or, susține recurenta abrogarea poate interveni doar în cazul actelor normative, în speță dispoziția atacată, emisă de Primarul Municipiului Bacău, este un act administrativ, deci nu se poate pune problema abrogării unei dispoziții administrative printr-o altă dispoziție administrativă.

Instanțele fondului nu au analizat efectiv legalitatea revocării unui asemenea act administrativ, care nu poate fi justificată de o solicitare a comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, în condițiile în care Dispoziția nr. 95 din 16 ianuarie 2003 a intrat în circuitul civil și a produs efecte. Instanța a încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 16 alin. (1) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât, deși Primăria Municipiului Bacău avea obligația să înainteze Dispoziția nr. 95/2003 împreună cu toată documentația, aferentă către Secretariatul Comisiei Centrale încă din 2005, a comis un abuz prin emiterea Dispoziției nr. 28501 din 4 august 2008, care abrogă prima dispoziție și o obligă pe recurentă la alte demersuri pentru a fi despăgubită.

Mai susține recurenta că prin emiterea Dispoziției nr. 28501 din 4 august 2008, îi este încălcat dreptul de proprietate garantat de Constituție și de art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, precum și speranța legitimă de a beneficia de despăgubiri pentru terenul de 183 mp, preluat abuziv, întrucât, există posibilitatea să nu fie despăgubită pentru această suprafață, deoarece expertiza topo cadastrală administrată în cauză nu a putut stabili cu exactitate cine este deținătorul actual al acestui teren (SC S. SA Bacău nefiind unitatea deținătoare).

Prin urmare, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, admiterea acțiunii, anularea Dispoziției nr. 28501 din 4 august 2008 emisă de Primarul municipiului Bacău și obligarea intimatei la transmiterea Dispoziției nr. 95 din 16 ianuarie 2003, împreună cu toată documentația aferentă către Secretariatul Comisiei Centrale, în conformitate cu dispozițiile art. 16, alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Înalta Curte analizând recursul pendinte prin prisma criticilor formulate îl constată fondat pentru cele ce succed: Prin demersul judiciar reclamanta a învestit instanțele cu o contestație formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, împotriva Dispoziției nr. 28501 din 4 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Bacău, prin criticarea art. 1 alin. (2) și art. 2 ale acesteia, în esență, criticarea revocării Dispoziției nr. 95/2003, emisă de aceeași entitate.

Astfel, prin Dispoziția nr. 95 din 16 ianuarie 2003, Primarul Municipiului Bacău a respins cererea de restituire în natură formulată de reclamantă, cu motivarea că terenul notificat este ocupat, iar potrivit art. 2 a dispus transmiterea ofertei de despăgubiri bănești, la Prefectura județului Bacău în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, urmând ca evaluarea despăgubirilor solicitate în cuantum de 1.500.000.000 ROL (pentru imobilul demolat) și de 2.000.000.000 ROL pentru teren, să fie făcută de către comisia abilitată de lege.

Ulterior, prin Dispoziția contestată nr. 28501 din 4 august 2008, aceeași entitate, Primarul municipiului Bacău, prin art. 1 a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 237 mp situat în Bacău str. PA, teren ocupat în prezent de un bloc de locuințe, alei de acces și rețele edilitare, cu propunerea acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 245/2005, iar potrivit alin. (2) al art. 1 din dispoziția atacată, pentru suprafața de 183 mp, a dispus transmiterea notificării, în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001, republicată, către SC S. SA Bacău și AVAS București, ca entitate deținătoare, respectiv entitate implicată în procesul de privatizare. Prin art. 2 al dispoziției, obiect al litigiului, a abrogat Dispoziția nr. 95/2003 și a respins ca tardiv formulată, prin art. 3, Notificarea nr. 105/2005 a Biroului Executorului Judecătoresc M.M.

Soluția instanței de apel a fost în sensul reținerii ca legală a măsurii revocării Dispoziției nr. 95 din 16 ianuarie 2003, ce formează obiectul cauzei pendinte, cu argumentul că emiterea celei de a doua dispoziții s-a efectuat la solicitarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, din cadrul Prefecturii județului Bacău în conformitate cu dispozițiile art. 1, art. 7, art. 9 - 12, art. 20, art. 23, art. 24 din Legea 10/2001 și Normele de aplicare a acesteia Prin urmare, Înalta Curte constată că problema de drept care se pune în prezenta speță vizează posibilitatea revocării pe cale administrativă de către entitatea emitentă a dispoziție/deciziei emisă în procedura Legii nr. 10/2001, în speță, a Dispoziției nr. 95 din 16 ianuarie 2003 emisă de Primarul municipiului Bacău, printr-o nouă dispoziție administrativă (nr. 28501 din 4 august 2008). Astfel, se reține că în cadrul procedurii prealabile instituită de Legea nr. 10/2001, autoritatea publică, în cauză, primarul, nu acționează în regim de putere publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 554/2004, deci nu emite un act de putere, ci acționează ca reprezentant al unității juridice deținătoare (unității teritorial administrative), la fel ca și în cazul celorlalte unități deținătoare, în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001, emițând acte de natură civilă.

În acest sens, dispozițiile art. 25 alin. (4) Legea 10/2001 statuează că decizia sau după caz dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probată a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Deși prevederile enunțate nu se referă la natura dispoziției de restituire prin echivalent emisă de primar, ci doar pe cea de restituire în natură, dispoziția de restituire în echivalent nu poate avea decât aceeași natură juridică, întrucât natura actului nu poate fi influențată de modalitatea de reparație.

Or, cu privire la aceste dispoziții/decizii emise în procedura prealabilă, legiuitorul a reglementat modalitatea de contestare din perspectiva persoanei îndreptățite prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, ele nefiind însă sustrase controlului de legalitate, numai că, odată intrate în circuitul civil se supun regimului juridic de drept comun.

Prin urmare, contrar celor susținute de instanța de apel, argumentul că emiterea celei de a doua dispoziții s-a efectuat la solicitarea Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii județului Bacău, nu poate fi reținut ca un considerent determinant în vederea revocării actului inițial emis (Dispoziția nr. 95/2003), întrucât, potrivit legii, competența controlului de legalitate asupra fazei administrative a procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 revine prefectului, care însă, în speță, nu a uzat de această atribuție legală și nu Comisiei de Aplicare a Legii 10/2001, cum eronat a apreciat instanța de control. În caz, primarul Municipiului Bacău a soluționat notificarea formulată de către reclamantă prin Dispoziția nr. 95 din 16 ianuarie 2003, care nu a fost contestată de părțile interesate, ea intrând în circuitul civil, iar raport la natura sa juridică, de act civil, nu mai putea fi revocată administrativ.

În altă odine de idei, Legea nr. 10/2001 prevede o procedură unică de soluționare a notificării, iar odată soluționată notificarea, prin Dispoziția nr. 95/2003, unitatea deținătoare, Primăria municipiului Bacău, s-a dezînvestit și nu mai putea emite o nouă dispoziție la aceeași notificare. Drept urmare, Înalta Curte constată îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. (9) C. proc. civ., întrucât, Dispoziția nr. 95 din 16 ianuarie 2003 intrase în circuitul civil, iar revocarea ei pe cale administrativă nu se mai putea realiza, fiind supusă doar controlului judecătoresc. Totodată, față de soluția adoptată în cauză, criticile privind nemotivarea deciziei atacate, nu se mai impune a fi analizate.

Astfel, având în vedere considerentele sus-menționate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va modifica decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței nr. 334/D din 25 februarie 2009 a Tribunalului Bacău, secția civilă, pe care o va schimba în tot, în sensul că va admite contestația în parte și va anula în parte Dispoziția nr. 28501 din 4 august 2008 emisă de Primarul municipiului Bacău, respectiv art. 1 alin. (2) și art. 2, va păstra celelalte mențiuni ale dispoziției contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva Deciziei nr. 69 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de reclamanta P.M. împotriva Sentinței nr. 334/D din 25 februarie 2009 a Tribunalului Bacău, secția civilă. Schimbă în tot sentința, în sensul că admite contestația în parte și anulează în parte Dispoziția nr. 28501 din 4 august 2008 emisă de Primarul municipiului Bacău, respectiv art. 1 alin. (2) și art. 2. Păstrează celelalte mențiuni ale dispoziției contestate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012. Procesat de GGC - LM