ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3078/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3078/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările
dosarului se constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 307 din 11 mai 2005, Tribunalul Bacău a admis
în parte acțiunea formulată de contestatoarea
T.V. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Bacău și a modificat în parte
dispoziția nr. 1604 din 23 mai 2004, în sensul că
la art. 2 s-a trecut valoarea
de 1.511.339.555 lei pentru terenul în
suprafață de 1204 mp, în loc de
361200300
lei și valoarea de 246504362 lei pentru imobilul demolat, în loc
de
211.588.132 lei.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că,
reclamanta T.V., prin procurator L.I. a chemat în
judecată pe primarul municipiului Bacău și a
solicitat ca prin hotărâre
judecătorească
să fie anulată dispoziția nr. 1604 din 3 mai 2004, emisă de
pârâtă și să i se restituie în natură terenul în
suprafață de 404 mp, situat în
municipiul Bacău.
În subsidiar, în
imposibilitatea restituirii în natură a terenului a
solicitat despăgubiri în echivalent de 812.004.448 lei și stabilirea
valorii
despăgubirilor pentru
terenul în suprafață de 800 mp, ocupat cu construcții
în valoare de
1.607.229.600 lei și 586.078.094 lei pentru construcțiile demolate.
În
motivarea cererii a arătata că, prin notificarea adresată primăriei
municipiului Bacău în temeiul Legii nr.
10/2001 a solicitat restituirea în natură a terenului, în suprafață de 1204 mp,
situat în Bacău, și măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția
demolată, iar dispoziția emisă este nelegală, în
conformitate cu disp. art. 10
alin.
(2) din Legea nr. 10/2001, deoarece este îndreptățită la restituirea în natură
pentru partea de teren rămasă liberă, iar pentru
terenul ocupat cu construcții
și
pentru construcția demolată beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent
raportată
la valoarea reală a acestor imobile.
Pe baza probatoriului
administrat în cauză, s-a reținut că, prin
Decretul
nr. 170/1974 s-a expropriat de la numitul T.A.
suprafața de 800 mp din Bacău, evaluată la 1800
lei, sumă achitată proprietarului, iar în baza
Decretului nr. 208/1987 de la aceeași adresă s-a expropriat de la soții T.A. și
C.
suprafața de 404 mp teren, și
90,64 mp construcții cu valoare totală de 49690
lei, din care 908 lei pentru teren, sumă ce s-a achitat proprietarilor.
Prin
dispoziția contestată nr. 1604 din 3 mai 2004, emisă de pârât, s-a
respins cererea de
restituire în natură a terenului, cu motivarea că este ocupat
în totalitate de
construcții și rețele edilitare, stabilind valoarea despăgubirilor
bănești pentru terenul de 1204 mp, la suma de
361.200.000 lei și 211.588.131 lei pentru construcția demolată.
Dispoziția
s-a considerat netemeinică și nelegală, numai sub aspectul modului de stabilire
al valorii despăgubirilor pentru teren și construcție.
Pentru evaluare s-au invocat dispozițiile art. 11 alin. (11) și (6) din
Legea
nr. 10/2001.
Valoarea
corectă, potrivit acestui text s-a stabilit prin cele două expertize efectuate
în cauză,
Pentru teren nu s-a luat în considerare evaluarea făcută de expertul
H.C., cu motivarea că
nu este expert topo-cadastru, autorizat
de Ministerul Justiției. Potrivit art. 11 alin.
(7) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii prin
echivalent, cu actualizarea făcută potrivit
Ordinului privind cursul oficial leu/dolar.
Curtea
de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 44 din 24 martie
2006 a respins ca
nefondat apelul declarat de contestatoarea T.V.
și a admis apelul pârâtului
Primarul Municipiului Bacău împotriva sentinței civile nr. 307 din 11 mai 2005,
pronunțată de tribunalul Bacău, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a
stabilit valoarea despăgubirilor la
suma de 787.011.837 lei în loc de 1.757.840.917 lei, compusă din
312.003.837 lei contravaloare teren, și
475.000.000 lei contravaloarea casei
demolate, sumă din care s-a dedus
valoarea despăgubirilor primite de proprietari în cuantum de 67.690 lei.
S-au menținut celelalte
dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel,
față de criticile părților, constatând că, expertul tehnic nu a stabilit măsuri
reparatorii prin despăgubiri, în baza actelor
normative
în vigoare, respectiv O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie 2002, pentru
modificarea
Legii nr. 10/2001 (Titlul
II)
a dispus efectuarea unei noi
expertize tehnice, pe care a coroborat-o cu
celelalte acte existente la dosar și
a
ajuns la valorile arătate anterior, cu mențiunea că nu au fost contestate de
părți.
Împotriva
ultimei hotărâri, a declarat recurs în termen contestatoarea T.V., invocând în
drept motivele prev. de art. 304 pct. 7-9
C. proc. civ.
În motivarea
recursului, se arată că, instanța de apel a greșit prin admiterea apelului
pârâtei, considerând eronat că sumele stabilite prin
expertiză sunt în lei, inferioare celor acordate de instanța de fond,
situație în
care, deși a admis apelul
pârâtei și l-a respins pe cel al reclamantei, a mărit
valoarea
pretențiilor celei din urmă.
A
doua critică vizează greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001,
care presupune în primul rând restituirea în
natură și în subsidiar în echivalent.
În speță, arată recurenta, expertul topo-cadastru a identificat două
suprafețe de teren
libere ce puteau fi restituite, una de 138,12 mp, parte din
fosta proprietate
expropriată și una de 161,50 mp, ce se află în continuarea
actualei proprietăți a
reclamantei, care este un domeniu privat, ce nu a făcut obiectul restituirii și
ar putea fi atribui în compensarea terenului ocupat.
Recursul este fondat pentru
următoarele considerente:
Prin Legea nr.
10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989.
Acest imobile preluate în mod abuziv se restituie de regulă în natură
foștilor
proprietari sau moștenitorilor acestora, legea având măsuri
reparatorii pentru acele imobile a cărei
restituire în natură nu este posibilă.
Pentru a hotărî corect cu privire la restituirea în natură sau acordarea
unor
măsuri reparatorii prin echivalent, instanțele judecătorești sunt obligate
să administreze toate
probele necesare identificării bunurilor imobile aflate
în litigiu.
Imobilul în litigiu a fost expropriat și s-au edificat pe el construcții
și
rețele
edilitare, așa cum s-a stabilit prin expertizele ce au fost încuviințate de
către instanțe. Deși, între concluziile
expertizelor există contradicții, în
sensul
că, prin expertiza întocmită de expert G.M. (filele 150-151
dosar 4243/2004 al Tribunalului Bacău) se
concluzionează că terenul este ocupat de două blocuri de locuințe, P+4,
trotuare, rețele de canalizare,
termoficare și altele, expertul T.M.,
prin expertiza întocmită la
filele 35-37
dosar nr. 443 8/2005 stabilește că, o parte din teren este liber și
poate
fi restituit în natură, și cu toate acestea instanța nu a clarificat în
concret care este situația reală din teren,
pentru a înlătura orice contradicție.
De asemenea, nu a avut în vedere cererea reclamantei care a solicitat
restituirea în natură a terenului liber din fosta proprietate preluată de stat,
cât
și a suprafeței de teren
aflată în continuarea proprietății acesteia și care
aparține domeniului privat, nefăcând obiectul cererilor de restituire
în baza legilor proprietății, situație confirmată și prin adresa pârâtei nr.
11201 din 22
martie 2006, aflată la fila 52dosar nr. 4438/2005.
La termenul din 16 aprilie 2007, recurenta prin apărător a depus copia
unei adrese înaintate
pârâtei, prin care a solicitat punctul acesteia de vedere cu privire la
restituirea în natură a suprafeței de 725 mp, situată între blocul
nr. l și blocul nr. 2 din str. V. și
suprafața de 479 mp din str. V., amplasată în capătul de sus al blocului nr. 2
din Bacău și
răspunsul prin adresa nr. 2021
din 19 ianuarie 2007, prin care pârâta precizează că
amplasamentele solicitate nu au fost
revendicate și că, în principiu, este de acord cu restituirea în natură.
Probele administrate
atestă că, pe parcursul procesului au apărut elemente noi, în legătură cu
posibilitatea restituirii în natură a unei părți din teren reclamantei.
Față de probele
administrate, de contradicțiile celor două rapoarte de expertiză existente la
dosarul cauzei și de înscrisurile noii prezentate de reclamantă la acest termen
instanței de recurs, Înalta Curte constată că nu s-a lămurit pe deplin situația
juridică a imobilului din litigiu, acesta nefiind identificat, nu s-a stabilit
în concret dacă parțial este liber sau ocupat cu alte obiective.
Potrivit art. 129 alin. (5) C.
proc. civ., Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale
pentru a preveni orice greșeală, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru
stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei
hotărâri temeinice și legale (...), aceștia putând ordona probele pe care le
consideră necesare", impunându-se, deci, o verificare riguroasă efectuată
de către instanța de apel, care trebuie să dispună efectuarea unei expertize
topo, prin care să se identifice, pe baza actelor dosarului și a celor
prezentate de ambele părți, imobilul aflat în litigiu, în suprafață și
vecinătăți, să stabilească dacă este liber sau ocupat cu diverse obiective,
deci, situația juridică actuală.
Deoarece în cauză nu
s-au clarificat toate aspectele ce au făcut obiectul criticilor din apelul
părților, iar împrejurările de fapt ale pricinii nu s-au stabilit pe deplin,
urmează să se admită recursul contestatoarei, să se caseze decizia atacată și
cauza să fie trimisă spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.
Cu prilejul
rejudecării, instanța va încuviința efectuarea unei noi expertize prin care să
se individualizeze și identifice terenurile în litigiu, în suprafață și
vecinătăți, inclusiv coordonatele cadastrale, să se stabilească dacă parțial
este liber de construcții, iar în caz contrat să fie identificate
construcțiile, dacă pentru acestea există autorizație, dacă sunt ușor
demontabile, dacă sunt străbătute de rețele edilitare, parțial sau total și să
fie evaluate conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, avându-se în vedere
terenurile libere, dacă este cazul.
Expertul va avea în
vedere actele prezentate instanței de către reclamantă la termenul din 16
aprilie 2007, respectiv adresa nr. l din 16 ianuarie 2007, pe care a înaintat-o
primăriei municipiului Bacău și răspunsul dat prin adresa nr. 2021 din 19
ianuarie 2007 a primăriei municipiului Bacău.
Numai
după completarea probelor și apoi după examinarea lor în
ansamblu, instanța va putea hotărî în deplină
cunoștință de cauză asupra cererii reclamantei.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGE
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea
T.V.
împotriva deciziei nr. 44 din 24 martie
2006 a Curții de Apel Bacău, secția
civilă,
pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea
apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2007.