ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3078/2007

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului se constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 307 din 11 mai 2005, Tribunalul Bacău a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea T.V. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Bacău și a modificat în parte dispoziția nr. 1604 din 23 mai 2004, în sensul că la art. 2 s-a trecut valoarea de 1.511.339.555 lei pentru terenul în suprafață de 1204 mp, în loc de 361200300 lei și valoarea de 246504362 lei pentru imobilul demolat, în loc de 211.588.132 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, reclamanta T.V., prin procurator L.I. a chemat în judecată pe primarul municipiului Bacău și a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie anulată dispoziția nr. 1604 din 3 mai 2004, emisă de pârâtă și să i se restituie în natură terenul în suprafață de 404 mp, situat în municipiul Bacău.

În subsidiar, în imposibilitatea restituirii în natură a terenului a solicitat despăgubiri în echivalent de 812.004.448 lei și stabilirea valorii despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 800 mp, ocupat cu construcții în valoare de 1.607.229.600 lei și 586.078.094 lei pentru construcțiile demolate. În motivarea cererii a arătata că, prin notificarea adresată primăriei municipiului Bacău în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea în natură a terenului, în suprafață de 1204 mp, situat în Bacău, și măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, iar dispoziția emisă este nelegală, în conformitate cu disp. art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece este îndreptățită la restituirea în natură pentru partea de teren rămasă liberă, iar pentru terenul ocupat cu construcții și pentru construcția demolată beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent raportată la valoarea reală a acestor imobile.

Pe baza probatoriului administrat în cauză, s-a reținut că, prin Decretul nr. 170/1974 s-a expropriat de la numitul T.A. suprafața de 800 mp din Bacău, evaluată la 1800 lei, sumă achitată proprietarului, iar în baza Decretului nr. 208/1987 de la aceeași adresă s-a expropriat de la soții T.A. și C. suprafața de 404 mp teren, și 90,64 mp construcții cu valoare totală de 49690 lei, din care 908 lei pentru teren, sumă ce s-a achitat proprietarilor. Prin dispoziția contestată nr. 1604 din 3 mai 2004, emisă de pârât, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului, cu motivarea că este ocupat în totalitate de construcții și rețele edilitare, stabilind valoarea despăgubirilor bănești pentru terenul de 1204 mp, la suma de 361.200.000 lei și 211.588.131 lei pentru construcția demolată.

Dispoziția s-a considerat netemeinică și nelegală, numai sub aspectul modului de stabilire al valorii despăgubirilor pentru teren și construcție. Pentru evaluare s-au invocat dispozițiile art. 11 alin. (11) și (6) din Legea nr. 10/2001. Valoarea corectă, potrivit acestui text s-a stabilit prin cele două expertize efectuate în cauză, Pentru teren nu s-a luat în considerare evaluarea făcută de expertul H.C., cu motivarea că nu este expert topo-cadastru, autorizat de Ministerul Justiției. Potrivit art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent, cu actualizarea făcută potrivit Ordinului privind cursul oficial leu/dolar. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 44 din 24 martie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea T.V.

și a admis apelul pârâtului Primarul Municipiului Bacău împotriva sentinței civile nr. 307 din 11 mai 2005, pronunțată de tribunalul Bacău, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 787.011.837 lei în loc de 1.757.840.917 lei, compusă din 312.003.837 lei contravaloare teren, și 475.000.000 lei contravaloarea casei demolate, sumă din care s-a dedus valoarea despăgubirilor primite de proprietari în cuantum de 67.690 lei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel, față de criticile părților, constatând că, expertul tehnic nu a stabilit măsuri reparatorii prin despăgubiri, în baza actelor normative în vigoare, respectiv O.U.G.

nr. 184 din 12 decembrie 2002, pentru modificarea Legii nr. 10/2001 (Titlul II) a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, pe care a coroborat-o cu celelalte acte existente la dosar și a ajuns la valorile arătate anterior, cu mențiunea că nu au fost contestate de părți. Împotriva ultimei hotărâri, a declarat recurs în termen contestatoarea T.V., invocând în drept motivele prev. de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. În motivarea recursului, se arată că, instanța de apel a greșit prin admiterea apelului pârâtei, considerând eronat că sumele stabilite prin expertiză sunt în lei, inferioare celor acordate de instanța de fond, situație în care, deși a admis apelul pârâtei și l-a respins pe cel al reclamantei, a mărit valoarea pretențiilor celei din urmă.

A doua critică vizează greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care presupune în primul rând restituirea în natură și în subsidiar în echivalent. În speță, arată recurenta, expertul topo-cadastru a identificat două suprafețe de teren libere ce puteau fi restituite, una de 138,12 mp, parte din fosta proprietate expropriată și una de 161,50 mp, ce se află în continuarea actualei proprietăți a reclamantei, care este un domeniu privat, ce nu a făcut obiectul restituirii și ar putea fi atribui în compensarea terenului ocupat. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Acest imobile preluate în mod abuziv se restituie de regulă în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, legea având măsuri reparatorii pentru acele imobile a cărei restituire în natură nu este posibilă.

Pentru a hotărî corect cu privire la restituirea în natură sau acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, instanțele judecătorești sunt obligate să administreze toate probele necesare identificării bunurilor imobile aflate în litigiu. Imobilul în litigiu a fost expropriat și s-au edificat pe el construcții și rețele edilitare, așa cum s-a stabilit prin expertizele ce au fost încuviințate de către instanțe. Deși, între concluziile expertizelor există contradicții, în sensul că, prin expertiza întocmită de expert G.M.

(filele 150-151 dosar 4243/2004 al Tribunalului Bacău) se concluzionează că terenul este ocupat de două blocuri de locuințe, P+4, trotuare, rețele de canalizare, termoficare și altele, expertul T.M., prin expertiza întocmită la filele 35-37 dosar nr. 443 8/2005 stabilește că, o parte din teren este liber și poate fi restituit în natură, și cu toate acestea instanța nu a clarificat în concret care este situația reală din teren, pentru a înlătura orice contradicție. De asemenea, nu a avut în vedere cererea reclamantei care a solicitat restituirea în natură a terenului liber din fosta proprietate preluată de stat, cât și a suprafeței de teren aflată în continuarea proprietății acesteia și care aparține domeniului privat, nefăcând obiectul cererilor de restituire în baza legilor proprietății, situație confirmată și prin adresa pârâtei nr. 11201 din 22 martie 2006, aflată la fila 52dosar nr. 4438/2005.

La termenul din 16 aprilie 2007, recurenta prin apărător a depus copia unei adrese înaintate pârâtei, prin care a solicitat punctul acesteia de vedere cu privire la restituirea în natură a suprafeței de 725 mp, situată între blocul nr. l și blocul nr. 2 din str. V. și suprafața de 479 mp din str. V., amplasată în capătul de sus al blocului nr. 2 din Bacău și răspunsul prin adresa nr. 2021 din 19 ianuarie 2007, prin care pârâta precizează că amplasamentele solicitate nu au fost revendicate și că, în principiu, este de acord cu restituirea în natură. Probele administrate atestă că, pe parcursul procesului au apărut elemente noi, în legătură cu posibilitatea restituirii în natură a unei părți din teren reclamantei.

Față de probele administrate, de contradicțiile celor două rapoarte de expertiză existente la dosarul cauzei și de înscrisurile noii prezentate de reclamantă la acest termen instanței de recurs, Înalta Curte constată că nu s-a lămurit pe deplin situația juridică a imobilului din litigiu, acesta nefiind identificat, nu s-a stabilit în concret dacă parțial este liber sau ocupat cu alte obiective. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale (...), aceștia putând ordona probele pe care le consideră necesare", impunându-se, deci, o verificare riguroasă efectuată de către instanța de apel, care trebuie să dispună efectuarea unei expertize topo, prin care să se identifice, pe baza actelor dosarului și a celor prezentate de ambele părți, imobilul aflat în litigiu, în suprafață și vecinătăți, să stabilească dacă este liber sau ocupat cu diverse obiective, deci, situația juridică actuală.

Deoarece în cauză nu s-au clarificat toate aspectele ce au făcut obiectul criticilor din apelul părților, iar împrejurările de fapt ale pricinii nu s-au stabilit pe deplin, urmează să se admită recursul contestatoarei, să se caseze decizia atacată și cauza să fie trimisă spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe. Cu prilejul rejudecării, instanța va încuviința efectuarea unei noi expertize prin care să se individualizeze și identifice terenurile în litigiu, în suprafață și vecinătăți, inclusiv coordonatele cadastrale, să se stabilească dacă parțial este liber de construcții, iar în caz contrat să fie identificate construcțiile, dacă pentru acestea există autorizație, dacă sunt ușor demontabile, dacă sunt străbătute de rețele edilitare, parțial sau total și să fie evaluate conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, avându-se în vedere terenurile libere, dacă este cazul.

Expertul va avea în vedere actele prezentate instanței de către reclamantă la termenul din 16 aprilie 2007, respectiv adresa nr. l din 16 ianuarie 2007, pe care a înaintat-o primăriei municipiului Bacău și răspunsul dat prin adresa nr. 2021 din 19 ianuarie 2007 a primăriei municipiului Bacău. Numai după completarea probelor și apoi după examinarea lor în ansamblu, instanța va putea hotărî în deplină cunoștință de cauză asupra cererii reclamantei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGE

DECIDE: Admite recursul declarat de contestatoarea T.V. împotriva deciziei nr. 44 din 24 martie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2007.