ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6944/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 4367 din 25 aprilie 2003 I.D., prin mandatar M.D.E. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 812 din 26 martie 2003 emisă de Primarul municipiului Bacău, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 1589 mp situat în Bacău, și menținerea dispoziției în ce privește despăgubirea pentru construcția demolată. În motivarea contestației s-a susținut că refuzul restituirii în natură a terenului este nejustificat deoarece acesta este liber. Prin sentința civilă nr. 310 din 11 iunie 2003 s-a respins ca nefondată contestația formulată în contradictoriu cu Primăria municipiului Bacău, reținându-se că nu s-a făcut dovada susținerilor contestatoarei care nu a administrat probe în acest sens.

Contestatoarea a declarat apel împotriva acestei sentințe, iar prin decizia civilă nr. 1210 din 15 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a admis apelul și anulat sentința, motivat de faptul că judecata la fond s-a purtat în mod nelegal cu Primăria municipiului Bacău, care nu are capacitate procesuală și nu cu Primarul municipiului Bacău care a și emis dispoziția contestată. Pe fondul cauzei, contestația a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că terenul în litigiu aparține domeniului public al municipiului Bacău, fiind situat în centrul orașului în imediata apropiere a catedralei aflată în construcție.

Contestatoarea a declarat recurs împotriva acestei decizii, iar prin decizia nr. 6133 din 8 iulie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că instanțele nu au avut rol activ impunându-se suplimentarea probatoriului pentru clarificarea situației juridice a imobilului. În rejudecare, Curtea de Apel Bacău pronunță decizia civilă nr. 106 din 13 septembrie 2006 prin care respinge ca nefondat apelul, reținându-se că terenul în litigiu este inclus în cel aflat la pct. „Catedrală”, trecut în domeniul public anterior solicitării restituirii lui. Și împotriva acestei decizii contestatoarea a declarat recurs, iar prin decizia nr. 1916 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Instanța supremă a reținut că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, în sensul că instanța de apel nu a lămurit dacă hotărârea Consiliului local nr. 42/2000, de care se face vorbire în decizia atacată a fost sau nu confirmată printr-o Hotărâre de Guvern, deoarece includerea terenului în litigiu în cel de la pct. „Catedrală” nu înseamnă că face parte din domeniul public și dacă pe suprafața de1589 mp există sau nu vreo construcție de natura celor prevăzute de Legea nr. 213/1998, sau dacă terenul respectiv face parte din imobilele deținute de entitățile teritoriale prevăzute de art. 20 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Rejudecând apelul, în cel de al treilea ciclu procesual, Curtea de Apel Bacău a pronunțat decizia civilă nr. 60 din 26 martie 2008 prin care a admis apelul declarat de contestatoare și a schimbat în tot sentința civilă nr. 310/2003 a Tribunalului Bacău în sensul că a admis contestația și a anulat art. 1 și art. 2 și în parte art. 3 din dispoziția nr. 812/2003 emisă de Primarul municipiului Bacău. S-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1589 mp teren situat în Bacău, identificat conform anexei la suplimentul de expertiză ing. C.P. A fost menținută dispoziția cu privire la acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă demolată.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că, în urma analizei întregului probatoriu administrat în cauză, ținând seama și de îndrumările cuprinse în decizia de casare, a rezultat că terenul în litigiu este liber complet, neocupat de construcții, toate construcțiile vechi din zonă fiind demolate și nu deservește construcția catedralei, cum susține primăria, astfel încât „utilitatea publică”, respectiv necesitatea acesteia, nu este dovedită în nici un mod. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâtul, care a invocat drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu pct. 10.1 din H.G.

nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, terenul în litigiu fiind domeniu public cum se arată prin Hotărârea Consiliului local nr. 42/2000 și că instanța de apel a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză fără a le analiza. Recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed. În raport de prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel, în rejudecare, a ținut seama de statuările cuprinse în decizia de casare, atât în ce privește problemele de drept dezlegate cât și asupra necesității administrării unor probatorii. Astfel, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru lămurirea aspectelor de care se face vorbire în decizia de casare.

Coroborând toate probele administrate în cauză sub acest aspect, instanța de apel a reținut în mod judicios, că terenul în litigiu este complet liber, neocupat de construcții de natura celor prevăzute de Legea nr. 213/1998, astfel că acesta poate fi restituit în natură. Tot în sensul statuărilor din decizia de casare, instanța de apel a verificat și a constatat că Hotărârea Consiliului Local nr. 42/2000 prin care s-ar fi trecut în domeniul public terenul în suprafață totală de 39.300 mp din pct. „Catedrală”, nu a fost confirmată printr-o Hotărâre de Guvern care să statueze în acest sens.

La situația de fapt reținută în cauză, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care ... „în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate..., restituirea în natură se dispune pentru terenul liber...”, nefiind vorba de o încălcare a acestora, cum se susține prin motivele de recurs. Față de considerentele expuse, recursul declarat în cauză este nefondat, astfel că se va dispune respingerea lui, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., urmează a se dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, conform dovezilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 60 din 26 martie2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă. Obligă recurentul pârât Municipiul Bacău, prin Primar, la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată către reclamanta I.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.