ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6944/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Tribunalului Bacău sub nr. 4367 din 25 aprilie 2003 I.D., prin mandatar

M.D.E. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 812 din 26 martie 2003

emisă de Primarul municipiului Bacău, solicitând restituirea în natură a

terenului în suprafață de 1589 mp situat în Bacău, și menținerea dispoziției în

ce privește despăgubirea pentru construcția demolată.

În motivarea contestației s-a

susținut că refuzul restituirii în natură a terenului este nejustificat

deoarece acesta este liber.

Prin sentința civilă nr. 310 din 11

iunie 2003 s-a respins ca nefondată contestația formulată în contradictoriu cu

Primăria municipiului Bacău, reținându-se că nu s-a făcut dovada susținerilor

contestatoarei care nu a administrat probe în acest sens.

Contestatoarea a declarat apel

împotriva acestei sentințe, iar prin decizia civilă nr. 1210 din 15 septembrie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a admis apelul și anulat sentința,

motivat de faptul că judecata la fond s-a purtat în mod nelegal cu Primăria

municipiului Bacău, care nu are capacitate procesuală și nu cu Primarul

municipiului Bacău care a și emis dispoziția contestată.

Pe fondul cauzei, contestația a fost

respinsă ca nefondată, reținându-se că terenul în litigiu aparține domeniului

public al municipiului Bacău, fiind situat în centrul orașului în imediata

apropiere a catedralei aflată în construcție.

Contestatoarea a declarat recurs

împotriva acestei decizii, iar prin decizia nr. 6133 din 8 iulie 2005

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul, s-a casat

decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că

instanțele nu au avut rol activ impunându-se suplimentarea probatoriului pentru

clarificarea situației juridice a imobilului.

În rejudecare, Curtea de Apel Bacău

pronunță decizia civilă nr. 106 din 13 septembrie 2006 prin care respinge ca

nefondat apelul, reținându-se că terenul în litigiu este inclus în cel aflat la

pct. „Catedrală”, trecut în domeniul public anterior solicitării restituirii

lui.

Și împotriva acestei decizii

contestatoarea a declarat recurs, iar prin decizia nr. 1916 din 28 februarie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul, s-a casat

decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

Instanța supremă a reținut că

împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, în sensul că

instanța de apel nu a lămurit dacă hotărârea Consiliului local nr. 42/2000, de

care se face vorbire în decizia atacată a fost sau nu confirmată printr-o

Hotărâre de Guvern, deoarece includerea terenului în litigiu în cel de la pct.

„Catedrală” nu înseamnă că face parte din domeniul public și dacă pe suprafața

de1589 mp există sau nu vreo construcție de natura celor prevăzute de Legea nr.

213/1998, sau dacă terenul respectiv face parte din imobilele deținute de

entitățile teritoriale prevăzute de art. 20 pct. 3 din Legea nr. 10/2001,

republicată.

Rejudecând apelul, în cel de al

treilea ciclu procesual, Curtea de Apel Bacău a pronunțat decizia civilă nr. 60

din 26 martie 2008 prin care a admis apelul declarat de contestatoare și a

schimbat în tot sentința civilă nr. 310/2003 a Tribunalului Bacău în sensul că

a admis contestația și a anulat art. 1 și art. 2 și în parte art. 3 din

dispoziția nr. 812/2003 emisă de Primarul municipiului Bacău.

S-a dispus restituirea în natură a

suprafeței de 1589 mp teren situat în Bacău, identificat conform anexei la

suplimentul de expertiză ing. C.P.

A fost menținută dispoziția cu

privire la acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă demolată.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că, în urma analizei întregului probatoriu administrat în cauză, ținând

seama și de îndrumările cuprinse în decizia de casare, a rezultat că terenul în

litigiu este liber complet, neocupat de construcții, toate construcțiile vechi

din zonă fiind demolate și nu deservește construcția catedralei, cum susține

primăria, astfel încât „utilitatea publică”, respectiv necesitatea acesteia, nu

este dovedită în nici un mod.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs pârâtul, care a invocat drept temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu pct. 10.1 din H.G. nr. 250/2007

privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, terenul în

litigiu fiind domeniu public cum se arată prin Hotărârea Consiliului local nr.

42/2000 și că instanța de apel a respins obiecțiunile formulate la raportul de

expertiză fără a le analiza.

Recursul declarat în cauză este

nefondat, în sensul considerentelor ce succed.

În raport de prevederile art. 315

alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel, în rejudecare, a ținut seama de

statuările cuprinse în decizia de casare, atât în ce privește problemele de

drept dezlegate cât și asupra necesității administrării unor probatorii.

Astfel, s-a dispus efectuarea unui

supliment la raportul de expertiză pentru lămurirea aspectelor de care se face

vorbire în decizia de casare.

Coroborând toate probele

administrate în cauză sub acest aspect, instanța de apel a reținut în mod

judicios, că terenul în litigiu este complet liber, neocupat de construcții de

natura celor prevăzute de Legea nr. 213/1998, astfel că acesta poate fi

restituit în natură.

Tot în sensul statuărilor din

decizia de casare, instanța de apel a verificat și a constatat că Hotărârea

Consiliului Local nr. 42/2000 prin care s-ar fi trecut în domeniul public

terenul în suprafață totală de 39.300 mp din pct. „Catedrală”, nu a fost

confirmată printr-o Hotărâre de Guvern care să statueze în acest sens.

La situația de fapt reținută în

cauză, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care ... „în situația imobilelor

preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost

demolate..., restituirea în natură se dispune pentru terenul liber...”, nefiind

vorba de o încălcare a acestora, cum se susține prin motivele de recurs.

Față de considerentele expuse,

recursul declarat în cauză este nefondat, astfel că se va dispune respingerea

lui, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 274

C. proc. civ., urmează a se dispune obligarea recurentului la plata

cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, conform dovezilor depuse

la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 60 din

26 martie2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Obligă recurentul pârât Municipiul

Bacău, prin Primar, la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată către

reclamanta I.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie

2008.