ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6139/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 aprilie 2003 sub

numărul 4367/2003 a fost înregistrată la Tribunalul Bacău, contestația

formulată de I.D. prin procurator M.D.E. împotriva dispoziției nr. 812 din 26

martie 2003 privind respingerea cererii de restituire în natură a terenului

situat în Bacău, în contradictoriu cu primarul municipiului Bacău. A solicitat

anularea în parte a acestei dispoziții ca fiind netemeinică și nelegală, urmând

ca terenul situat la adresa amintită să fie restituit în natură iar

despăgubirea pentru imobil urmând a fi păstrată. Respingerea cererii de

restituire a terenului este motivată de primar prin faptul că acesta face parte

din domeniul public.

Prin sentința civilă nr. 310 din 11

iunie 2003 Tribunalul Bacău a respins contestația ca nefondată, pentru că nu

s-a făcut dovada că terenul este liber de construcții și poate fi restituit în

natură.

Împotriva acestei sentințe,

contestatoarea a formulat apel, arătând că nu a avut posibilitatea

administrării de probatorii în susținerea contestației. În apel s-a dispus

efectuarea unei expertize tehnice și s-a solicitat pârâtei relații cu privire

la situația imobilului în anul 1967, data preluării de către stat, situat în

Bacău. Prin decizia nr. 1210 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția

civilă, a admis apelul, a anulat sentința civilă nr. 310 din 11 iunie 2005 a

Tribunalului Bacău și a respins ca nefondată contestația formulată de

contestatoarea I.D. prin mandatar M.D.E. împotriva dispoziției nr. 812 din 26

martie 2003 a Primarului Municipiului Bacău, reținând că terenul aparține

domeniului public al Municipiului Bacău, fiind situat în centrul orașului în

imediata apropiere a catedralei, aflată în construcție.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatoarea I.D., prin mandatar M.D.E. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând că potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 3

din Legea nr. 10/2001 Primarul are calitate procesuală și nu Primăria, cum greșit

au reținut ambele instanțe. Mai arată că instanțele au stabilit un alt cadru

procesual decât cel ce rezultă din acțiunea de chemare în judecată, instanța de

apel a interpretat H.C.L nr. 42/2000 în mod nelegal. Arată că terenul în litigiu

nu aparține domeniului public.

Analizând criticile formulate, Curtea

reține că instanțele nu au avut rol activ în soluționarea cauzei.

Nu sunt îndeplinite elementele

definitorii care au stat la baza pronunțării hotărârilor, nefiind clarificată

situația juridică a imobilului, localizarea acestuia și data la care acesta a

intrat în domeniul public. Astfel, se impune efectuarea unei expertize tehnice,

cercetare locală și orice alte probe care ar rezulta din dezbateri.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta I.D. împotriva deciziei civile nr. 1210 din 15 septembrie 2004 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.