ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6179/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2003 sub nr. 2702 pe

rolul Tribunalului Bacău, reclamanții N.V. și N.S. au chemat în judecată

Primăria Municipiului Bacău solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să o oblige pe pârâtă să le restituie suprafața de 850 mp teren rămas

liber din suprafața totală de 1284 mp situat în Bacău.

În motivarea cererii reclamanții arată că terenul proprietatea lor a

fost expropriat abuziv, imobilul construcție a fost demolat, rămânând liberă

suprafața revendicată.

Se mai arată că deși au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001,

cererea nu a fost rezolvată.

La termenul din 9 aprilie 2003 pârâta a invocat excepția prematurității

acțiunii pentru lipsa dispoziției emise de primar.

Excepția a fost respinsă de către instanța de fond avându-se în vedere

faptul că din adresa 60036/2003 precum și din celelalte adrese depuse la

dosarul cauzei rezultă imposibilitatea primăriei de a admite cererea și refuzul

de a restitui terenul în natură, întrucât terenul solicitat este parțial ocupat

cu construcții, iar diferența de teren rămasă liberă este afectată de existența

rețelelor edilitare.

Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 449 din 3 septembrie 2003, a

admis acțiunea, a anulat adresa nr. 60036/2003 emisă de către pârâtă și a

obligat pe pârâtă să restituie reclamanților suprafața totală de 772 mp din cei

1284 mp astfel: S 1 – 190 mp teren delimitat în perimetru 21, 22, 23, 24, 25,

21 punctat cu verde întrerupt; S 2 – 310 mp teren delimitat în perimetru 11,

12, 13, 14, 15, 16, 17, 18 punctat cu albastru întrerupt; S 3 – 192 mp teren

delimitat în perimetru 2, 3, 4, 5, 6 punctat cu roșu întrerupt și S 4 – 80 mp

teren delimitat în perimetru 1, 2, 6, 7 punctat cu culoarea portocalie, conform

schiței la raportul de expertiză, T.V.

Pentru diferența de 512 mp teren a fost obligată pârâta să emită

dispoziție cu ofertă de despăgubiri în echivalent bănesc și să o înainteze la

Prefectură.

A obligat pârâta la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că din suprafața totală de teren, 1284 mp, care a aparținut

reclamanților, 772 mp pot fi retrocedați conform constatărilor și concluziilor

raportului de expertiză.

Pentru diferența de 542 mp care nu pot fi restituiți în natură urmează

ca pârâta să facă o ofertă de plată.

Împotriva acestei sentințe pronunțată de către instanța de fond, pârâta

a declarat apel invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Se susține că în mod eronat s-a apreciat că adresa nr. 60036/2003

reprezintă răspunsul la notificare și în consecință, în lipsa răspunsului,

acțiunea reclamanților este prematură.

Se susține de asemenea că în mod greșit instanța a respins cererea de

efectuare a unui supliment la raportul de expertiză, cu toate că prin expertiză

nu s-a stabilit zona de protecție necesară construcțiilor și nici căile de

acces către garajele existente între blocuri și în plus nu a precizat dacă

suprafața neconstruită este afectată de rețele edilitare.

Se mai susține că expertul a delimitat suprafața de S 4 care nu era

prevăzută în obiectivele expertizei.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 90 din 3 noiembrie 2003, a

respins ca nefondat apelul.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel reiterând motivarea

instanței de fond a considerat că adresa nr. 60036/2003 reprezintă un răspuns

la notificarea trimisă în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de către

reclamanți și în consecință, acțiunea acestora nu este prematură.

În ceea ce privește criticile referitoare la expertiza tehnică efectuată

în cauză, instanța a reținut că expertiza a răspuns la obiectivele stabilite,

iar necesitatea efectuării unui supliment nu este necesară întrucât pârâta nu a

depus dovezi din care să rezulte că există rețele edilitare pe terenul în

litigiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Se susține în esență că instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor

art. 10 din Legea nr. 10/2001 și a punctului 10.3 din H.G. nr. 498/2003 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prin care nu se

permite retrocedarea suprafețelor de teren afectate de utilități publice.

Se susține de asemenea că nu au fost avute în vedere probele din care

rezultă că terenul în litigiu este afectat de rețele de utilități publice și

totodată s-a ignorat faptul că au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză

prin care se solicită ca expertul să lămurească toate problemele care

constituiseră motive de apel.

În recurs au fost depuse o serie de schițe întocmite de către expertul

care a efectuat expertiza în prezenta cauză, pe care instituțiile de

specialitate au trasat locul pe care-l traversează rețelele termice, de gaz, de

apă și canalizare și telecomunicații.

Recursul este fondat.

Este de reținut în primul rând că în conformitate cu prevederile art.

314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție poate hotărî asupra

fondului cauzei numai când împrejurările de fapt ale cauzei au fost pe deplin

stabilite, ceea ce în cazul în speță nu s-a făcut.

Astfel instanța de apel a ignorat schița pe care erau marcate toate

utilitățile ce se susține că ar afecta o parte din terenul în litigiu, și nu a

dispus, pentru elucidarea acestei probleme, ca expertul să răspundă la

obiecțiunile formulate la expertiză cu privire la aceste aspecte, respectiv cu

privire la suprafețele de protecție, la căile de acces.

Instanța nu a motivat în nici un fel de ce și-a însușit punctul de

vedere al expertului de atribuire și a terenului notat cu S 4 în schiță.

De menționat de asemenea că instanța de apel a ignorat actul depus în

apel intitulat Dispoziție, privind soluționarea notificării reclamanților, emis

la data de 8 aprilie 2003, neanalizându-l în nici un fel și evident,

nepronunțându-se cu privire la eficiența sau lipsa de eficiență a acestui act,

precum și concludența sa în cauză.

În concluzie motivele din recurs sunt fondate.

Astfel fiind pentru considerentele mai înainte arătate urmează a admite

recursul, a casa sentința recurată și a trimite cauza Curții de Apel Bacău, pentru

rejudecarea apelului formulat de către pârâtă.

Cu ocazia rejudecării apelului urmează a fi elucidate toate problemele

care au fost pe larg analizate în considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul Municipiul Bacău prin primar împotriva deciziei nr. 90 din 3 noiembrie

2003 a Curții de Apel Bacău pe care o casează. Trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2004.