ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1794/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 2833 din 21 februarie 2002 la Tribunalul Bacău, contestatoarea D.G. a introdus contestație împotriva deciziei nr. 8 din 10 ianuarie 2002 emisă de Consiliul de administrație al SC P. SA Bacău prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 800 mp teren situat în Bacău, ce se află în deținerea societății intimate. În motivarea contestației, reclamanta a arătat, că la data de 12 noiembrie 2001 a notificat pârâta prin intermediul executorului judecătoresc, conform Legii nr. 10/2001, cererea de restituire în natură a terenului menționat și măsuri reparatorii prin echivalent pentru una casă cu destinație de locuință în suprafață construită de 300 mp.

Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 652 din 15 noiembrie 2002 a admis contestația, a anulat decizia atacată și a obligat societatea comercială notificată să facă petentei ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii terenului în suprafață de 800 mp. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, în esență, că prin Decretul de expropriere nr. 79/1985 a fost preluată de stat suprafața de 800 mp și construcțiile existente pe acesta în suprafață de 298,92 mp. Celelalte clădiri deținute de petentă au fost demolate de aceasta, iar terenul de 800 mp a fost preluat de stat fără titlu, aflându-se în patrimoniul societății notificate.

Apelul declarat de pârâta fost admis de Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 19 din 3 martie 2003, în sensul că a fost schimbată în tot sentința civilă nr. 652 din 15 noiembrie 2002 a Tribunalului Bacău în sensul că a fost respinsă contestația ca nefondată împotriva deciziei nr. 8 din 10 ianuarie 2002 emisă de SC P. SA Bacău. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea D.G. susținând, în esență, că a adus suficiente probe că mama sa S.N. a avut două parcele de teren în suprafață de 800 mp fiecare, în total 1600 mp teren deținut de SC P. SA Bacău fiind cuprins în incinta sa, iar din această întindere 800 mp au fost expropriați prin Decretul nr. 79/1985, și diferența de 800 mp configurată în expertiză fiind deținută de societate fără ca terenul să fi intrat în proprietatea statului cu titlu valabil.

Recursul este nefondat. Corect instanța de apel a reținut că testamentul nr. 362/1916 nu face nici o referire la averea lăsată moștenire lui S.N., astfel că mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 962/1974 nu pot constitui o probă ca pe lângă suprafața de 800 mp teren din actul de vânzare cumpărare, petenta ar fi deținut legal încă o suprafață de 800 mp. Petenta nu poate pretinde decât ceea ce a preluat din moștenirea mamei sale, adică suprafața de 800 mp teren prevăzută în certificatul de moștenitor cu care, aceasta, a figurat înregistrată în rolul fiscal până în anul 1985, când a fost expropriată, situație, arătată în actul nr. 39875/2001 eliberat de Secția Financiară Bacău. În concluzie, petenta a deținut în proprietate suprafața de teren de 800 mp preluat de stat prin expropriere, deci, cu titlul valabil în sensul art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, măsurile reparatorii sunt cele prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar notificarea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol trebuie adresată A.V.A.S. implicată în privatizarea SC P. SA Bacău. Astfel fiind, recursul declarat împotriva deciziei din apel urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de contestatoarea D.G. împotriva deciziei nr. 19 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.