ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 376/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Primăria Municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 26 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Bacău – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat intimații-reclamanți N.V., N.V.M.și N.N., primii doi reprezentați și ultima asistată de avocata M.P., lipsind recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Bacău. Procedura completă. Neexistând cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părților prezente cu privire la recurs. Avocata M.P., pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat. Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 14 iunie 2001 reclamanții N.M.și N.V., ambii domiciliați în Bacău, strada Războieni, nr. 7, scara C, etajul 4, apartamentul 15 (pentru acesta din urmă domiciliul fiind ales), au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Bacău, pentru ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligată să le retrocedeze imobilul expropriat prin Decretul nr. 468/1978, compus din teren în suprafață de 800 m.p. situat în Bacău, strada Carpați, nr. 58, acordarea de despăgubiri pentru casa care a existat pe respectivul teren și a fost demolată. În subsidiar, au solicitat a se dispune fie să li se acorde despăgubiri calculate la valoarea de circulație a terenului, fie să li se atribuie o suprafață de teren de aceeași calitate pe raza municipiului Bacău.

Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr.348 din 18 septembrie 2001, a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în esență, că imobilul solicitat de reclamanți se încadrează în situația reglementată de art. 2 lit. “g” din Legea nr.10/2001, astfel că restituirea lui poate fi solicitată numai în temeiul acestei legi. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți și, prin decesul lui N.M., însușit de V.M.– fiu și de N.N. – soție supraviețuitoare, prin decizia nr. 78 din 16 noiembrie 2001, l-a admis și a anulat sentința primei instanțe. Reținând cauza spre rejudecare, în urma efectuării unei expertize tehnice - pentru identificarea terenului și verificarea folosirii acestuia în scopul pentru care a fost expropriat - prin decizia nr. 26 din 11 aprilie 2002, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta Primăria Municipiului Bacău să retrocedeze reclamanților N.V.

M., N.N. și N.V.suprafața de 507,8 m.p. teren, situat în Bacău, strada Carpați, identificat prin schița anexă raportului de expertiză – supliment – hașurat cu negru. Prin aceeași decizie, reclamanții au fost obligați să restituie pârâtei suma de 658.619 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor civile primite pentru terenul expropriat la valoarea reactualizată. Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs Primăria Municipiului Bacău, solicitând admiterea acestuia și modificarea soluției din apel în sensul respingerii apelului reclamanților, deci confirmării sentinței tribunalului prin care acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă. Motivele de recurs invocate sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 din C.proc.civ..

Dezvoltând motivele, recurenta-pârâtă susține: - acțiunea reclamanților, vizând un imobil expropriat în 1978, nu putea fi soluționată în temeiul dispozițiilor Legii nr.33/1994 ci în baza Legii nr.10/2001 care reglementează situația tuturor imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, stabilind atât condițiile de restituire în natură cât și rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirilor primite și valoarea construcțiilor demolate, actualizate cu indicele inflației; - că dispozițiile Legii nr. 33/1974 își produc efectele numai cu privire la situațiile apărute după adoptarea acestei legi, precum și în cazurile care nu intră sub incidența Legii nr.10/2001 (pentru exproprierile dispuse după data de 27 mai 1974, precum și în perioada 22 decembrie 1989 – 1994, cu condiția – pentru acestea din urmă – ca efectele să se fi produs până în prezent; - că, în orice caz, restituirea unui alt teren în compensare, pe un alt amplasament sau acordarea de despăgubiri în subsidiar este posibilă numai în baza Legii nr.10/2001 iar nu în temeiul Legii nr.33/1994 – cum au solicitat reclamanții; - că instanța de apel a dispus restituirea unei suprafețe de 507 m.p.

teren pe care a identificat-o pe schița suplimentară la raportul de expertiză, supliment care nu evidențiază clar respectiva porțiune de teren; ca, de altfel, comparația schiței raportului de expertiză cu cea a suplimentului de expertiză pune în evidență faptul că instanța a schimbat amplasamentul terenului, menționându-l din fosta proprietate (ocupată de curtea școlii) într-o altă zonă. Recursul nu este întemeiat. Obiectul acțiunii introductive este retrocedarea suprafeței de 800 m.p. teren situat la Bacău, strada Carpați nr. 58 și acordarea de despăgubiri pentru casa care a existat pe acest teren și a fost demolată. În subsidiar, reclamanții au cerut atribuirea unei suprafețe de teren de aceeași calitate pe raza Municipiului Bacău – ca echivalent pentru situația că nu va mai fi posibilă restituirea în natură.

Situația reglementată de art. 35 din Legea nr. 33/1994 – text invocat de reclamanți în acțiune – are în vedere tocmai efectele nefinalizate după emiterea actului de expropriere întemeiat pe dispozițiile legale anterioare. Prin urmare dispozițiile art. 35 din Legea nr.33/1994, sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii. Concluzia ce se impune este că, apare neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte în sensul că, prin adoptarea Legii nr.10/2001, ce reglementează situația imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, inclusiv situația în care scopul exproprierii nu a fost atins, dispozițiile art. 35 din Legea nr.33/1994 ar fi devenit inaplicabile pentru aceste imobile.

Această concluzie derivă din faptul că, prin Legea nr.10/2001 nu au fost abrogate dispozițiile de principiu înscrise în art. 35 din Legea nr.33/1994, partea interesată având latitudinea de a alege calea dreptului comun sau procedura specială instituită prin Legea nr.10/2001, latitudine reglementată expres și de art. 47 alin. 1 din lege. Evident, dacă pentru exproprierile anterioare legiuitorul ar fi avut în vedere să nu fie aplicabile dispozițiile Legii nr. 33/1994, ar fi prevăzut expres această interdicție. Așadar, este important a se reține că dispozițiile art. 35 din Legea nr.33/1994 rămân în continuare aplicabile, producându-și efectele și asupra exproprierilor efectuate în perioada 6 martie 1945 – decembrie 1989. Din acest punct de vedere apare corectă soluția de admitere a apelului reclamanților, respectiv de anulare a sentinței primei instanțe, astfel că este nefondat primul motiv de recurs care vizează aspectul analizat.

Motivul al doilea invocat de recurentă privește fondul pricinii soluționat prin decizia nr. 26 din 11 aprilie 2002 – atacată în speță. Prin acesta, pârâta susține – așa cum s-a arătat – că instanța a decis, în baza Legii nr.33/1994 – restituirea suprafeței de 507 m.p. teren care crede că s-ar afla în altă zonă decât cea din litigiu (ocupată de curtea școlii) deci prin schimbarea amplasamentului, soluție care nu ar fi putut fi dată decât potrivit Legii nr.10/2001. Nici acest motiv nu este întemeiat. După admiterea apelului reclamantului și anularea sentinței, Curtea de Apel Bacău – Secția civilă, pe baza raportului de expertiză și a suplimentului acestuia întocmite de către expertul T.M., a concluzionat corect că suprafața de teren care poate fi retrocedată, fără a afecta desfășurarea activității școlii vecine, este de 507,8 m.p.

– identificată în schița anexă. La întocmirea raportului de expertiză au fost convocate părțile, din partea Primăriei Municipiului Bacău participând inginerul A.I.. Suplimentul de raport a fost întocmit la cererea instanței și din schița anexă a acestuia rezultă clar că suprafața de teren dispusă a fi restituită reclamanților este liberă, nu se află în curtea școlii, așa cum susține recurenta-pârâtă. De altfel, nici pârâta și nici reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și la suplimentul întocmit ulterior. Reținând că terenul menționat nu a fost folosit în scopul avut în vedere la expropriere precum și faptul că nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, instanța a dispus corect retrocedarea acestuia reclamanților.

Cum prin Decretul nr.468/1978, autoarea reclamanților a fost despăgubită iar potrivit Legii nr.33/1994 retrocedarea terenului este condiționată de rambursarea despăgubirilor primite, în mod corect instanța a obligat pe reclamanți să restituie pârâtei Primăria Municipiului Bacău suma de 658.619 lei cu acest titlu la valoarea reactualizată. În consecință, decizia atacată în speță fiind temeinică și legală sub toate aspectele, urmează a fi confirmată prin respingerea recursului Primăriei Municipiului Bacău. Cum prin respingerea recursului, recurenta-pârâtă este căzută în pretenții, urmează ca, potrivit art. 274 din C.proc.civ. să fie obligată la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată efectuate de către intimații-reclamanți în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 26 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Obligă pârâta-recurentă Primăria Municipiului Bacău să plătească intimaților-reclamanți N.V., N.V.M.și N.N. suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.