ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 604/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin notificarea din 23 iulie 2001

L.E.V. a solicitat Primăriei municipiului Bacău, în temeiul Legii nr. 10/2001,

să i se acorde despăgubiri pentru terenul în suprafață de 413,64 mp situat în

Bacău, cu motivarea că prin înstrăinarea imobilului conform contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2109 din 9 august 1978, terenul a trecut

în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974.

Prin dispoziția nr. 311 din 12

februarie 2002 Primarul municipiului Bacău a respins cererea formulată de

L.E.V. cu motivarea că solicitarea nu se încadrează în prevederile Legii nr.

10/2001.

La data de 28 februarie 2002 L.E.V.

a atacat în justiție dispoziția primarului și a solicitat anularea acesteia

precum și plata de despăgubiri, deoarece, prin înstrăinarea întregului imobil,

terenul aferent a trecut în mod abuziv în proprietatea statului „luându-i-se

dreptul de a-l valorifica prin vânzare în interesul său”.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 210 din 17 aprilie 2002, a

admis acțiunea formulată de reclamantul L.E.V., a anulat dispoziția emisă de

Primarul municipiului Bacău pe care l-a obligat să emită o dispoziție cu ofertă

de despăgubire prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, în condițiile

art. 24 alin. (1) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut și motivat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 9

august 1978 reclamantul L.E.V. a vândut locuința situată în Bacău, iar terenul

în suprafață de 413,64 mp a trecut în proprietatea statului conform art. 30

alin. (2) din Legea nr. 58/1974, cu plata unei despăgubiri de 1 leu/mp. Așadar,

potrivit acestui act normativ, particularii erau forțați să cedeze statului

dreptul de proprietate, pe baza unor reglementări restrictive, cu plata unor

despăgubiri modice, simbolice, situație care a condus la devalorizarea

terenului, lipsindu-l pe proprietar să-l vândă la valoarea lui reală

cumpărătorului.

Chiar dacă trecerea la stat a

terenului s-a făcut în baza unei legi, deci cu titlu, tribunalul a apreciat că

ne găsim în fața unei „exproprieri forțate”, ceea ce a condus la deposedarea

proprietarului de dreptul său, preluarea fiind abuzivă, astfel că cererea

reclamantului se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia nr. 49 din 12 septembrie 2002, a admis apelul declarat de pârâta

Primăria municipiului Bacău, prin primar, a desființat în tot sentința

tribunalului și a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

Pentru a decide astfel instanța de

apel a reținut că regimul juridic al terenului este cel prevăzut de art. 36 din

Legea nr. 18/1991 și, ca atare, reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile

Legii nr. 10/2001. Interpretarea corectă a celor două legi duce la concluzia că

dobânditorul unor construcții este îndreptățit să primească în proprietate

suprafața de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și

curtea și grădina din jurul acestora, cu atât mai mult cu cât intenția părților

din convenția de vânzare-cumpărare a privit, de regulă, întreaga suprafață de

teren aferentă construcției.

Împotriva deciziei dată în apel în

termen legal a declarat recurs reclamantul L.E.V. care a invocat următoarele

motive de casare: prin aplicarea Legii nr. 58/1974 terenul aferent construcției

vândute a fost preluat abuziv de către stat; deși a vândut construcția,

recurentul nu a înstrăinat și nici nu a avut intenția de a înstrăina vreo

suprafață de teren; greșit s-a reținut că acțiunii reclamantului îi sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 și nu ale Legii nr. 10/2001, întrucât

legiuitorul nu a înțeles să excepteze aceste cazuri.

Recursul nu este fondat.

Potrivit contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3242 din 9 august 1978 de fostul

Notariat de Stat județean Bacău reclamantul L.E.V. a vândut numitului C.C.

locuința situată în Bacău, în contract menționându-se că terenul aferent

construcțiilor vândute, în suprafață de 413,64 mp, trece în proprietatea

statului, fiind atribuită în folosință cumpărătorului o anumită suprafață din

teren pe toată durata existenței construcției.

Raporturilor juridice dintre

vânzător și cumpărător le-au fost aplicate la acea dată prevederile art. 30 și

art. 31 din Legea nr. 58/1974 în conformitate cu care terenurile din intravilan

(perimetrul construibil) puteau fi dobândite numai prin moștenire legală, iar

în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în

proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.

Așa cum menționează cu caracter

îndrumător și la art. 1 pct. 1.4. lit. C) din Normele Metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 adoptate prin H.G. nr. 498 din 14 mai 2003, având

în vedere că legiuitorul de după 1989 a soluționat această problemă în favoarea

dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul (vocația) de a

obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate,

urmează a se considera că solicitarea prin care se invocă faptul că acest act

normativ constituie preluare abuzivă să fie respinsă, cu motivația că aceste

situații nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

Față de cele ce preced și care vor

înlocui considerentele deciziei Curții de Apel Bacău, recursul declarat de

reclamantul L.E.V. se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul

L.E.V. împotriva deciziei nr. 49 din12 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie

2004.