ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4086/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Prin sentința civilă nr. 7090 din 18 septembrie

2000 Judecătoria Bacău a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată

de reclamanta Ț.A. împotriva pârâtelor Primăria municipiului Bacău și

Prefectura Bacău, având ca obiect suprafața de 2047 mp teren, situată în Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a

reținut că reclamanta este moștenitoarea defuncților Ț.M. și Ț.E., care au

deținut terenul în litigiu, teren ce a fost preluat de stat în baza Legii nr.

4/1973, pentru edificarea unor blocuri.

Planurile de demolare și de construire nu s-au mai

materializat, reclamanta stăpânind în continuare terenul.

Pentru construcția demolată și pentru teren statul a

plătit deja despăgubiri.

Prin decizia nr. 362 din 16 martie 2001 Tribunalul

Bacău, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat

sentința și a dispus judecarea cauzei în primă instanță de către tribunal, cu

motivarea că este vorba despre o acțiune în materia exproprierii, care,

potrivit art. 2 lit. e) C. proc. civ., se judecă în primă instanță de către

tribunal.

Prin sentința civilă nr. 420 din 16 octombrie 2001,

Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a obligat-o pe

pârâtă să retrocedeze reclamantei suprafața de teren de 1755,80 mp și a respins

cererea acesteia privind plata de despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a

reținut următoarea situație de fapt:

Prin decizia nr. 8 din 17 ianuarie 1976 a Consiliului

Popular Bacău, terenul în suprafață de 2047 mp și construcțiile situate pe

acesta, aparținând părinților reclamantei, au fost trecute în proprietatea

statului, în temeiul Legii nr. 4/1973.

Anterior acestei date, părinții reclamantei au vândut

însă acesteia o suprafață de 200 mp teren.

Prin expertiza efectuată în cauză a fost identificată

suprafața rămasă, de 1847 mp, din care s-a constatat că o porțiune de 1598,34

mp este liberă, o altă porțiune de 157,46 mp este proprietate de stat, dar

folosită de numita D.M., iar o altă suprafață de 91,20 mp este inclusă într-o

suprafață de teren mai mare, care a făcut obiect de schimb între Consiliul

local Bacău și SC C.L. SRL.

Reclamanta a solicitat restituirea în natură a

suprafeței de 1755,8 mp, iar pentru suprafața de 91,20 mp plata de despăgubiri.

Tribunalul a considerat că, în ceea ce privește

suprafața de 1755,8 mp nu s-a atins scopul exproprierii, așa încât, în baza

art. 35 din Legea nr. 33/1994, poate fi restituită reclamantei, iar capătul de

cerere privind plata despăgubirilor nu poate fi admis, deoarece dispozițiile

art. 30-33 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai exproprierilor efectuate

în baza acestui act normativ, reclamanta având la dispoziție alte căi pentru

rezolvarea cererii de despăgubiri.

II. La data de 22 noiembrie 2000 reclamanta Ț.A. a

introdus o nouă cerere de chemare în judecată, de data aceasta împotriva

pârâtelor Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a Primăriei Bacău, Comisia de

aplicare a Legii nr. 18/1991 a Prefecturii Bacău și SC C.L. SRL, solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să le oblige pe pârâte să-i

retrocedeze suprafața de teren de 256 mp cu privire la care nu a fost pusă în

posesie cu ocazia executării sentinței civile nr. 420 din 16 octombrie 2001 a

Tribunalului Bacău și să desființeze contractul de schimb imobiliar încheiat între

Consiliul local Bacău și pârâta SC C.L. SRL.

În motivarea

cererii reclamanta arătat că, din suprafața care a aparținut părinților săi,

preluată de stat, tribunalul a refuzat să-i

retrocedeze

în natură doar o suprafață de 91,20 mp, pe care a lăsat-o în proprietatea

pârâtei C.L. SRL.

Pentru

această suprafață de teren schimbul efectuat între Consiliul local Bacău și

pârâta SC C.L. SRL este ilegal, iar pentru suprafața de 157 mp deținută de

aceeași pârâtă aceasta nu are titlu de proprietate.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, care, prin sentința civilă nr. 955

din 21 februarie 2003, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău,

cu motivarea că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Prin sentința

civilă nr. 295 din 4 iunie 2003 Tribunalul Bacău, secția civilă, a respins

capătul de cerere privind retrocedarea terenului pentru autoritate de lucru

judecat, a disjuns capătul de cerere având ca obiect desființarea contractului

de schimb imobiliar și l-a trimis spre competentă soluționare la Judecătoria

Bacău.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește primul

capăt de cerere, operează autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.

420 din 16 octombrie 2001 pronunțată de aceeași instanță; eventuala omisiune a

instanței de a se pronunța asupra celor 156,46 mp, precum și neacordarea în

natură a celor 91,20 mp teren puteau fi îndreptate numai prin exercitarea

căilor de atac împotriva sentinței, ceea ce însă reclamanta nu a făcut,

sentința devenind definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac.

Prin decizia

civilă nr. 125 din 8 decembrie 2003 Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, apel

prin care se criticase numai soluționarea pe cale excepție a capătului de

cerere având ca obiect restituirea terenului.

Această

decizie a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 9626 din 22 noiembrie 2005,

pentru nemotivarea hotărârii, în temeiul art. 304 pct. 7 și art. 312 alin. (2)

C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Rejudecând

pricina, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 710 din 9

noiembrie 2006, prin care a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte

sentința, în sensul că a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale

pasive a intimatelor și a. menținut celelalte dispoziții ale acesteia.

Pentru a

decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Cei 256 mp

solicitați de reclamantă prin acțiune au făcut și obiectul sentinței civile nr.

420/2001 a Tribunalului Bacău, așa cum rezultă din considerentele acesteia.

Între cele

două litigii există, așadar, identitate de obiect, după cum există și

identitate de cauză, ambele fiind întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.

În ceea ce

privește identitatea de părți, curtea de apel a arătat că, într-o interpretare

extinctivă a art. 1201 C. civ., aceasta poate fi reținută, „deoarece aplicarea

strictă a relativității și lucrului judecat ar duce la consecințe practice

nedorite."

Astfel,

reclamantului dintr-un prim proces i se poate opune cu succes într-un al doilea

proces, excepția puterii de lucru judecat de către pârâtul care n-a participat

în primul proces, dar care are o situație juridică identică, ceea ce este cazul

în speță.

Împotriva

deciziei a declarat recurs reclamanta, susținând că în mod nelegal s-a reținut

de către curtea de apel faptul că operează autoritatea de lucru judecat, deși

în cauză nu există o triplă identitate, de obiect, de părți și de cauză.

Recurenta

arată că prin sentința civilă nr. 429/2001 a Tribunalului Bacău s-a dispus

retrocedarea în favoarea sa a suprafeței de 1755, 80 mp din totalul de 1847 cât

au fost expropriați.

Cu ocazia

întabulării însă, la efectuarea măsurătorilor, s-a constatat că 164 mp teren

sunt ocupați de SC C.L. SRL; din aceștia, 151 mp nu au făcut obiectul

contractului de schimb între această pârâtă și Consiliul local Bacău.

Intimatele nu

au depus la dosar întâmpinare.

Recursul este

fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Între cele

două litigii există numai o identitate parțială, în ceea ce privește obiectul

material al pricinilor.

Astfel,

primul litigiu a avut ca obiect întreaga suprafață de teren care a aparținut

autorilor reclamantei și care măsura 2047 mp, iar litigiul de față se poartă în

legătură cu o parte din această suprafață, indicată în acțiune ca având 256 mp.

Primul proces

a avut ca obiect retrocedarea terenului expropriat și în legătură cu care nu

s-a realizat scopul exproprierii, acțiunea fiind întemeiată și soluționată în

baza art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința

civilă nr. 420/2002, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei și a

dispus restituirea către aceasta a terenului identificat ca fiind liber de

construcții, nu și a celui ocupat, în suprafață de 91,20 mp despre care s-a

arătat că este inclus în terenul care a făcut obiectul contractului de schimb

între Consiliul local Bacău și SC C.L. SRL.

Constatând

că, din terenul pentru care a obținut câștig de cauză în primul litigiu, o

porțiune nu i-a putut fi retrocedată deoarece este ocupat fără titlu de către

SC C.L. SRL și

totodată, considerând ilegal contractul de

schimb din pricina căruia nu i-a putut fi restituită suprafața de 91,20 mp,

reclamanta a inițiat acest al doilea proces împotriva actualului posesor la

terenului.

Chiar dacă în

cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat generic dispozițiile Legii

nr. 33/1994, din motivarea în fapt a cererii precum și din scopul urmărit prin

formularea acesteia, reiese că primul capăt de cerere, disjuns de cel privitor

la anularea contractului de schimb, are ca obiect revendicarea suprafeței de

teren de 256 mp de la actualul posesor al acesteia, și nu retrocedarea sa de

către stat.

Prin urmare,

acest al doilea proces are și un obiect juridic și o cauză diferite de cel

dintâi.

În ceea ce

privește părțile, numai reclamanta este aceeași ca și în primul proces și,

contrar celor reținute de curtea de apel, tocmai relativitatea efectelor

hotărârii judecătorești au pus-o pe reclamantă în imposibilitatea de a pune în

executare silită față de pârâta SC C.L. SRL, cu care nu se judecase în primul

proces, hotărârea obținută în contradictoriu cu Primăria municipiului Bacău și

Prefectura județului Bacău.

Pentru acest

motiv reclamanta nu a putut reintra în posesia celor 164 mp de teren, despre

care arată că sunt incluși în suprafața de 1755,80 mp pentru care are titlu

executoriu, dar care nu-i este opozabil pârâtei SC C.L. SRL

Î

n legătură cu cei 91,20 mp care au făcut

obiect al contractului de schimb, cererea în revendicare are de, asemenea, o

cauză diferită, bazată pe pretinsa nevalabilitate a titlului cu care-1 deține

pârâta, aspect care nu a fost analizat în cadrul primului proces.

Prin urmare în

mod nelegal curtea de apel, validând sentința tribunalului, a reținut că în

cauză operează autoritatea de lucru judecat și a aplicat greșit dispozițiile

art. 1201 C. civ.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa decizia și, în baza art. 297 C. proc. civ. va admite apelul

și va desființa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce

privește instanța căreia se va trimite pricina, aceasta este Judecătoria Bacău,

deoarece, pentru considerentele anterior expuse, nu este vorba despre un proces

sau o cerere în materie de expropriere, care să atragă aplicabilitatea art. 2

lit. f ) C. proc. civ., ci despre o acțiune în revendicare de dreptul comun.

În condițiile

în care nu reiese din actele dosarului că valoarea celor 256 mp din municipiul

Bacău ar depăși 500 000 lei (RON), nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 2

lit. b) C. proc. civ., motiv pentru care, ca și capătul de cerere privind

anularea contractului de

schimb, și cel privind revendicarea sunt de

competența soluționării în primă instanță a judecătoriei, conform art. l pct. 1

C. proc. civ.