ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 710/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

februarie 2005, reclamanții T.D.G., M.V. și T.P.R. au solicitat obligarea

pârâtului O.P.S.P.I. să emită un act administrativ prin care să soluționeze

cererea lor înregistrată sub nr. 260533 din 19 noiembrie 2004, privind

acordarea de acțiuni la C.N. T. SA și la S.N. T. SA Mediaș, precum și obligarea acestuia la plata de penalități în sumă de 2.000.000

lei/zi de întârziere, cu începere de la data de 19 ianuarie 2005 și până la

emiterea actului administrativ.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 637 din

6 aprilie 2005, a respins excepția de necompetență materială invocată de

pârâtul O.P.S.P.I., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de același pârât și a respins acțiunea formulată de reclamanți, pentru

acest motiv.

Instanța de fond a reținut că a fost

corect sesizată, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., întrucât pârâtul în cauză face parte din categoria instituțiilor publice care

funcționează la nivel central.

În legătură cu a doua excepție s-a

reținut, în esență, că pârâtul nu este titular al dreptului de administrare și

întrucât acționează ca un simplu mandatar al administratorului prevăzut de

lege, respectiv Ministerul Economiei și Comerțului, nu are calitate procesuală

pasivă în prezenta acțiune, care privește exercitarea unor atribuții ce aparțin

numai ministerului de resort în aplicarea Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe au formulat

recurs, reclamanții T.D.G., M.V. și T.P.R., criticând hotărârea instanței de

fond, pentru a fi reținut, chiar împotriva dispozițiilor O.U.G. nr. 88/2001,

caracterul opțional și nu obligatoriu, al exercitării de către pârâtul-intimat

O.P.S.P.I., a calității de acționar al statului și, implicit, a atribuțiilor de

instituție publică implicată în privatizare.

Recurenții au mai arătat că

dispozițiile O.U.G. nr. 88/2001, privind înființarea O.P.S.P.I., indică cu

claritate faptul că această instituție publică, cu personalitate juridică, în

subordinea Ministerului Industriei și Resurselor (n.s. în redactarea textului

), va exercita în numele acestuia, atribuțiile de instituție publică implicată

în domeniul privatizării, stabilite prin O.U.G. nr. 88/1997, solicitând, astfel,

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași

instanțe, indicând, însă, că nu au de formulat obiecțiuni în ceea ce privește

modalitatea de soluționare de către instanța de fond, a excepției de

necompetență materială.

Recursul este fondat.

Examinând criticile recurentei, în

raport cu prevederile legale incidente și prin prisma actelor și lucrărilor

dosarului, Înalta Curte reține că motivele de recurs formulate sunt întemeiate,

pentru următoarele considerațiuni.

O.U.G. nr. 88/2001, privind

înființarea O.P.S.P.I. prevede expres că această instituție publică, cu

personalitate juridică funcționează în subordinea Ministerului Industriei și

Resurselor (art. 1). Totodată, în art. 3 din același act normativ se prevede că

O.P.S.P.I. va exercita, în numele Ministerului Industriei și Resurselor,

atribuțiile acestuia de instituție publică implicată în domeniul privatizării,

stabilite prin O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale.

În raport cu formulările neechivoce

ale textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte reține că exercitarea de

către această autoritate, a rolului său de mandatar legal a Ministerului

Industriei și Resurselor, este o obligație, și nu o facultate, aceasta fiind,

de altfel, și rațiunea înființării acestui organism, printr-un act normativ

special ale cărui atribuții, după cum rezultă din actele ce-i reglementează

funcționarea, sunt toate circumscrise îndeplinirii acestui rol.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că

O.P.S.P.I. are obligația legală de a sta în procesul inițiat de recurentele-reclamante,

pentru obiectul sus arătat, având, așadar, calitate procesuală pasivă, contrar

celor reținute de instanța de fond.

Drept urmare, conform art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi admis, se va casa sentința atacată și cauza va fi trimisă,

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

fond urmează să stabilească cu respectarea, desigur, și a principiului

disponibilității, dacă se impune citarea în cauză, cel puțin pentru rațiuni de

opozabilitate și a Ministerului Industriei și Resurselor (în prezent Ministerul

Economiei și Comerțului), ca minister de resort, în sensul Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.D.G.,

M.V. și T.P.R. împotriva sentinței civile nr. 637 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2006.