ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1543/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC I.Ț.A. SA a

chemat în judecată C.N.A.I.H.C. și M.T.C.T., solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să se constate nesoluționarea în termenul legal

a cererii formulate la data de 1 martie 2006 și să fie obligată pârâta

C.N.A.I.H.C. să răspundă la cererea și să emită acordul A.I.H.C.B. necesar

pentru accesul la obiectiv; avizul A.I.H.C.B. prin care se stabilesc condițiile

de amplasare față de limite de proprietate și înălțimea admisă, avizul

A.I.H.C.B. prin care se stabilesc condițiile în care se va realiza racordarea

la utilități așa cum acestea au fost solicitate prin adresa din 7 iunie 2005 a A.A.C.R. și prin certificatul de urbanism din 31 august 2005, respectiv să emită acordul de

principiu privind integrarea investiției H. pentru întreținere și reparații

aeronave și platforme staționare aeronave SC I.Ț.A. SA în planul de dezvoltare

al A.I.H.C.B., în vederea obținerii autorizației de construire a obiectivului.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că la data de 1 martie 2006 s-a adresat pârâtei, solicitând

emiterea avizelor susmenționate, așa cum acestea au fost precizate prin adresa din

7 iunie 2005 a A.A.C.R. și prin certificatul de urbanism din 31 august 2005,

fără a primi răspuns la cererea formulată.

A mai arătat că aceeași

atitudine a avut-o și M.T.C.T. căruia i s-a adresat, în același scop.

Reclamanta a susținut că

obținerea acestor avize, a autorizației de construire și construirea propriu-ziză

a hangarului constituie o obligație contractuală asumată prin contractul de

închiriere încheiat cu proprietarul terenului un interes legitim legal de

activitatea societății.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3081 din

22 noiembrie 2006 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului M.T.C.T. precum și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel

București declinându-și competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București.

Pentru a pronunța o astfel

de hotărâre instanța a reținut că M.T.C.T. nu putea soluționa actul transmis la

data de 1 martie 2006, întrucât acesta a fost transmis spre știință și nu spre

soluționare. Pe de altă parte, M.T.C.T. nu are competente de emitere a avizelor

despre care contestatoarea face vorbire.

Cât privește competența de

soluționare a cauzei, s-a reținut că față de obiectul acțiunii dedus judecății,

competența aparține tribunalului și nu Curții de apel, pârâta C.N.A.I.H.C.,

nefiind autoritate publică, în eventualitatea că ar fi obligată să emită aceste

acte, nu ar putea acționa în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui

interes public.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC I.Ț.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut că

instanța în mod nelegal, interpretând greșit prevederile legale și ignorând

situația de fapt a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului M.T.C.T.

Pârâtul a fost sesizat cu o

solicitare care se încadrează în atribuțiile și competențele sale astfel că are

legitimare procesual pasivă și trebuia să răspundă la cerere în termen de cel

mult 30 zile.

În ceea ce privește

mențiunea trecută pe adresa din 1 martie 2006 pe care recurenta a trimis-o spre

știința, aceasta nu are nici o relevanță din punct de vedere juridic.

Ministerul are calitate

procesuală pasivă, deoarece acesta în calitate de reprezentant al acționarului,

statul își manifestă voința în cadrul adunării C.N.A.I.H.C., în care se va pune

în discuție acordarea avizelor solicitate.

În ceea ce privește excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel București în mod greșit s-a apreciat

că nu este autoritate publică centrală, C.N.A.I.H.C., care deși funcționează

sub autoritatea M.T.C.T. are ca obiect de activitate și ca scop desfășurarea de

servicii publice de interes național, fiind asimilată unei autorități publice

centrale conform prevederilor art. 10 al Legii nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Recurenta invocă

prevederilor art. 4 din H.G. nr. 522/1998 privind înființarea C.N.A.I.H.C.,

art. 5 din Statutul companiei, H.G. nr. 412/2004 privind organizarea și

funcționarea M.T.C.T. și solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre soluționare aceleași instanțe.

Prin întâmpinare intimații M.T.C.T.

și C.N.A.I.H.C. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind

soluționate în mod corect excepțiile lipsei calității procesual pasive a M.T.C.T.

și competența materială de soluționare a cauzei.

Recursul este nefondat.

Reclamanta SC I.Ț.A. SA a

investit Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, cu cererea prin care a solicitat să se constate nesoluționarea în

termen legal de către M.T.C.T. și de către C.N.A.I.H.C. a cererii din 1 martie

2006.

Din analiza adresei aflată

la dosar de fond rezultă că se revine la adresa anterioară înregistrată la C.N.A.I.H.C. din 14 iunie 2005, prin care se solicită acordul de principiu privind integrarea

investiției H. pentru întreținerea și reparații aeronave și platforme

staționare aeronave SC I.Ț.A. SA cerere care nu este adresată M.T.C.T. căreia i

s-a comunicat „spre știință” și nu spre soluționare așa cum în mod corect a

reținut și prima instanță în hotărârea recurată.

Se constată că solicitările

reclamantei nu vizau M.T.C.T. ci C.N.A.I.H.C., respectiv neîndeplinirea

obligației de a răspunde la o cerere de emitere a unor acorduri, avize.

Calitatea procesuală presupune

justificarea dreptului sau obligației unei persoane de a participa ca parte în

procesul civil iar calitatea procesual pasivă existența unei identități între

persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic.

În raport de conținutul

adresei, nu se poate reține susținerea potrivit cu care intimatul M.T.C.T. au

calitate procesual pasivă.

Cu privire la capătul doi

din acțiune se constată că reclamanta a solicitat ca răspuns la aceeași cerere

la care s-a făcut revenire, să fie emis acordul C.N.A.I.H.C. necesar pentru

accesul la obiectiv, avizul C.N.A.I.H.C. prin care se stabilesc standardele de

amplasare față de limitele de proprietate și înălțimea admisă și avizul

acordului C.N.A.I.H.C. prin care se stabilesc condițiile în care se va realiza

racordarea la utilități.

Aceste avize /acorduri sunt

solicitate deci tot de la C.N.A.I.H.C., care are potrivit art. 1 alin. (3) din

H.G. nr. 522/1998 personalitate juridică proprie și nu de la minister care nu

are atribuții pentru emiterea actelor solicitate de reclamantă.

În acest sens trebuie avut

în vedere că motivele recursului nu se circumscriu nici prevederilor art. 1 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ întrucât față de pârâtul

minister nu se poate reține „nesoluționarea în termenul legal a unei cererii”,

față de care reclamanta a formulat cererea de chemare în contencios

administrativ pentru a fi recunoscut dreptul pretins.

Critica ce vizează

competența materială a instanței de contencios administrativ este nefondată.

Având în vedere că instanța

de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a M.T.C.T. care

atrăgea competența materială a Curții de apel conform art. 3 C. proc. civ., urmează a se analiza susținerea recurentei dacă C.N.A.I.H.C. este autoritate publică

centrală.

Potrivit art. 2 alin. (1)

lit. b) din Legea contenciosului administrativ are autoritate publică, orice

organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în

regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

Sunt asimilate autorităților

publice în sensul legii persoanele juridice de drept privat care, potrivit

legii, au obținut statut de utilitate publică sau autorizate să presteze un

serviciu public.

Această companie nu este o

autoritate publică centrală nici prin asimilare în sensul prevederilor legale

menționate pentru a putea atrage competența de soluționare a Curții de apel

conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Pârâta are personalitate

juridică pasivă potrivit H.G. nr. 412/2004 și funcționează sub autoritatea M.T.C.T.,

conform art. 12 H.G. nr. 412/2004 și anexa 2 la hotărâre care este autoritatea

publică centrală în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Constatând nefondate

criticile de nelegalitate conform art. 304 pct. 9 cu referire la art. 158 alin.

(3) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC I.Ț.A. SA, împotriva sentinței civile nr. 3081 din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007