ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.11.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5596/2005

HOTĂRÂRE
23.11.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5596/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

23 aprilie 2004, SC F. SA Brăila a chemat în judecată Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC C. SA Tulcea, solicitând

anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor seria M.10 nr. 035 din 9 mai 1995, susținând că a fost emis

cu încălcarea drepturilor reclamantei care este proprietara construcțiilor de

la parterul imobilului din Tulcea și a anexelor situate pe suprafața de teren

atestată societății pârâte.

Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, a dispus, prin sentința civilă nr. 21 din

10 martie 2005, respingerea excepției privind autoritatea de lucru judecat,

precum și tardivitatea, respectiv inadmisibilitatea acțiunii.

Instanța a admis cererea și a dispus

anularea parțială a actului administrativ atacat, în sensul că suprafața de

teren în proprietatea exclusivă a pârâtei SC C. SA Tulcea, este de 103.170 mp,

iar suprafața cotă indiviză este de 55.712 mp.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că nu există autoritate de lucru judecat în raport cu

sentința civilă nr. 29 din 9 februarie 2004, a aceleiași curți, acel litigiu

nefiind soluționat pe fond, respingându-se acțiunea, pentru lipsa procedurii

prealabile.

Instanța a constatat, de asemenea,

că a fost respectat termenul de un an pentru introducerea acțiunii și că

prematuritatea invocată de autoritatea emitentă a certificatului de atestare,

în sensul că reclamanta nu a așteptat epuizarea termenului de 30 de zile,

pentru a se răspunde reclamației administrative, nu este sancționată cu

inadmisibilitatea cererii.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut

că societatea pârâtă nu a respectat cerințele H.G. nr. 834/1991, întrucât pe

terenul ce i-a fost atestat, este amplasată o construcție, al cărei etaj este

proprietatea SC C. SA Tulcea, în timp ce parterul și anexele sunt proprietatea

reclamantei, suprafața de 55.712 mp fiind în indiviziune.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC

Ambii recurenți au invocat greșita

respingere a excepției tardivității promovării acțiunii, întrucât reclamanta a

depășit atât termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile, la

organul emitent, potrivit societății pârâte, cât și cel de un an, prevăzut de

art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, conform susținerilor Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Acest din urmă recurent a criticat

sentința, și cu privire la nereținerea autorității de lucru judecat în raport

cu sentința civilă nr. 29/2004, a Curții de Apel Galați, irevocabilă prin

decizia nr. 777 din 10 februarie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-au învederat și aspecte privind

fondul cauzei, recurenții susținând că actul administrativ contestat a fost

emis cu respectarea prevederilor legale în domeniu, respectiv Legea nr. 15/1990

și H.G. nr. 834/1991.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune casarea sentinței și respingerea acțiunii.

Instanța de fond a constatat în mod

corect că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât prin decizia nr. 777

din 10 februarie 2005, prima acțiune formulată de reclamantă, privind anularea

parțială a certificatului de atestare, a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru

neîndeplinirea unor cerințe formale, realizarea procedurii prealabile a

recursului grațios la autoritatea emitentă.

Așadar, nu este întemeiată critica

adusă sentinței de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,

în sensul că ar opera autoritatea de lucru judecat, din moment ce prin

hotărârea sus-menționată s-a reținut neîndeplinirea condiției prevăzute de art.

5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, fără a se fi judecat fondul litigiului,

pentru care instanța de contencios administrativ a fost învestită în cel de-al

doilea proces.

Apare, însă, ca fondat, cel de-al

doilea motiv de recurs privind tardivitatea acțiunii, procedura prealabilă

administrativă fiind efectuată cu depășirea termenului de 30 de zile de la data

comunicării actului administrativ.

Astfel, reclamanta a luat cunoștință

de conținutul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului, la 24 aprilie 2003, data introducerii primei acțiuni de anulare,

respinsă, ca inadmisibilă, pentru nerealizarea procedurii plângerii prealabile

și s-a adresat cu reclamație, autorității emitente, de-abia la 21 aprilie 2004,

cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr.

29/1990.

Așadar, având în vedere

obligativitatea procedurii prealabile și a respectării ambelor termene

prevăzute de textul de lege sus-menționat, se constată că în cauză, reclamanta

a sesizat tardiv instanța de contencios administrativ, motiv pentru care Curtea

va casa sentința și va respinge acțiunea, admițând excepția tardivității.

Cât privește recursul declarat de SC

societatea, deși legal citată, nu a făcut dovada îndeplinirii obligației legale

de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.

Admite recursul declarat de

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței

civile nr. 21 din 10 martie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge

acțiunea formulată de SC F. SA Brăila, ca tardivă.

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de SC C. SA Tulcea împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-11-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7988/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 103/CA din 6 mai 2004, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a admis excepția tardivității invocată de pâ
ÎCCJ 2006-09-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2799/2006
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 7988 din 2 noiembrie 2004, fiind admis recursul și trimisă cauza, spre rejudecare, întrucât din verificarea actelor nu a rezultat intabularea actului în discuție. S
ÎCCJ 2010-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 99/2010
constata că nu are calitate procesuală. Pârâta D.G.F.P. Brăila a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii. La rândul său pârâta SC T.G. Mediaș a solicitat respingerea acțiunii, susținând ca a îndeplinit, la obținerea titlului de propri
ÎCCJ 2004-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 101/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C.”B” SA a chemat în judecată Ministerul Industriei și Resurselor și pe S.C.”P” SA, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții și p
ÎCCJ 2005-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5293/2005
SA, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă acesteia. În rejudecare, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M 08 nr. 0224, e
Sursă