ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 101/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

S.C.”B” SA a chemat în judecată Ministerul Industriei și Resurselor și pe

S.C.”P” SA , solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea

contenciosului administrativ să dispună anularea Ordinului nr .225 din 12 iunie

2002 ca fiind nelegal.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 3 august 1995 Ministerul

Industriei și Resurselor a emis în favoarea societății certificatul de atestare

a dreptului de proprietate seria M. 03 nr. 2203 pentru suprafața de 1564,98 mp,

pentru ca ulterior, la solicitarea S.C.”P.” SA , Curtea de Apel București,

admițându-i acțiunea acesteia din urmă, să-i reducă suprafața de teren la

643,34 mp.

Recursul

declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea

Supremă de Justiție care a respins acțiunea introdusă de S.C.”P.”SA, ca tardiv

introdusă.

Reclamanta

a mai arătat că pentru suprafața de 643,34 mp, Ministerul Industriei și

Resurselor a emis Ordinul nr. 225/2002, despre care a luat cunoștință la data

de 25 iunie 2002 și că la 5 iulie 2002 au formulat cerere privind anularea

acestuia, la autoritatea emitentă.

Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr.997 din

24 octombrie 2002 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de

reclamantă.

Totodată,

a respins ca nefondată acțiunea reclamantei S.C.”B.”SA București.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta a obținut

certificatul de atestare seria M.03 nr. 2203 din 3 august 1995 în perioada în

care se derula procesul privind anularea H.G. nr. 156/1995 prin care s-au

atribuit aceste bunuri nelegal.

Referitor

la excepția autorității de lucru judecat s-a reținut de către instanță că

obiectele celor două cauze sunt total diferite respectiv cauza de față vizează

anularea unui ordin, în timp ce dosarul în care s-a pronunțat sentința

nr.1738/2000 a avut ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate emis în favoarea reclamantei.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs

reclamanta S.C.”B.” SA București.

Recurenta

a susținut în esență că:

- instanța

nu a ținut cont nici de excepția de tardivitate a contestării certificatului de

atestare a dreptului de proprietate Seria M. 03 nr. 2203/1995, nici de excepția

cu privire la autoritatea de lucru judecat prevăzută de art.1201 Cod civil;

-

instanța de fond face trimiteri la protocolul încheiat între fostul IPROCHIM și

noile societăți comerciale, înființate prin desprindere din aceasta, fără a

reține că protocolul a fost încheiat și semnat cu obiecțiuni.

Recurenta

a mai susținut și că hotărârea atacată este netemeinică însă acest aspect poate

fi luat în discuție numai dacă  s-ar trece peste excepțiile de nelegalitate

privind tardivitatea cererii de emitere a Ordinului nr. 225/2002 și a celui de

constatare a autorității de lucru judecat, excepții de ordine publică ce au ca

efecte juridice nulitatea actelor de modificare a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului.

Recursul

este nefondat.

În

fapt, în baza H.G. nr.250/1991, urmare a divizării S.C.”IPROCHIM” SA s-a

înființat S.C.”P.” SA și S.C. ”B.” SA. La data de 25 noiembrie 2001 S.C. ”P.” SA

a încheiat cu S.C.”Iprochim” un protocol de desprindere astfel că în

patrimoniul S.C.”P.” au trecut 399,34 mp suprafața construită, aparținând

imobilului. În temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr.15/1990 și cel al art.35

din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, bunurile au devenit

proprietatea S.C.”P.”SA.

Ulterior,

prin H.G.nr.156/1995, aceste bunuri au trecut cu titlu gratuit în patrimoniul

S.C.”B.” SA.

Sesizată

cu anularea acestei hotărâri de către S.C. ”P.” SA, Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 1093 din 6 noiembrie 1997 a

dispus anularea definitivă și irevocabilă a hotărârii sus-menționate.

Față

de această situație Ministerul Industriei și Resurselor a emis Ordinul nr. 225

din 12 iunie 2002 a cărui anulare a solicitat-o reclamanta S.C.”B.” SA prin

acțiunea de față.

Referitor

la certificatul de atestare a dreptului  de proprietate seria M.03 nr. 2203 din

3 august 1995 emis reclamantei, trebuie menționat că  acesta a fost obținut în

perioada litigiului  privind anularea H.G.nr.156/1995.

Cât

privește excepția autorității de lucru judecat aceasta nu poate fi primită,

deoarece potrivit art. 1201 C. civ. există autoritate de lucru judecat atunci

când cea de a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și contra

lor în aceeași calitate.

Or,

cauza dedusă judecății așa cum corect a reținut și instanța de fond are ca

obiect anularea unui ordin în timp ce, cauza în care s-a pronunțat sentința

nr.1738/2000 și decizia nr. 1074/2002, a avut ca obiect anularea certificatului

de atestare emis în favoarea reclamantei.

În

consecință, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică,

recursul declarat de S.C.”B.” SA București, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de S.C.”B.” SA București împotriva sentinței civile nr. 997 din 24

octombrie 2002  a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 16 ianuarie 2004.