ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 99/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați,

reclamantul Municipiul Brăila prin

Primar a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și

Finanțelor, SC T.G. SA Mediaș și O.C.P.I. Brăila, pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de

atestare a proprietății din 2006 emis pârâtei SC T.G. SA Mediaș, pentru

suprafața de 1.386 mp.

î

n motivarea acțiunii reclamantul

a susținut că potrivit contractului de concesiune încheiat la

data de 8 februarie 1995 a concesionat către RA R.

Mediaș suprafața de 1.368 mp situata în intravilanul

Mun. Brăila, în

vederea edificării unei stații de reglare măsurare gaze. Prețul concesiunii a

fost fixat la suma de 1.200 lei/mp, iar durata acesteia a fost stabilită a fi

aceea a existentei construcțiilor edificate.

Prin adresa din 9

februarie 2007 D.G.F.P. Brăila i-a adus la cunoștință reclamantei manifestarea

de voință a SC T. Gaz Mediaș, succesoarea R. RA Mediaș, de a rezilia contractul

de concesiune deoarece potrivit certificatului de atestare a dreptului de

proprietate este proprietara terenului concesionat.

Așa

fiind, apreciind că atestarea dreptului de proprietate s-a dispus pe un teren

care aparține reclamantului, beneficiara concesiunii neavând asupra lui decât

un drept de folosință, reclamantul a

solicitat a se constata nulitatea titlului

acesteia.

Prin întâmpinare

pârâtul M.E.F. a solicitat a se constata că nu are calitate procesuală. Pârâta

D.G.F.P. Brăila a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.

La rândul său pârâta

SC T.G. Mediaș a solicitat respingerea acțiunii, susținând

ca a îndeplinit, la obținerea titlului de

proprietate toate cerințele legii, stabilind inclusiv vecinătățile

terenului

în litigiu printr-o lucrare topografică cu acordul tuturor vecinilor.

Prin sentința nr. 185

din 22 decembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul Municipiul Brăila - prin Primar C.S.C., în contradictoriu cu

pârâții Guvernul României - Prin Ministerul Economiei și Finanțelor București,

S C T.G. SA Mediaș,

O.C.P.I. Brăila,

pentru

constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

S-a constatat

nulitatea absolută și parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate din 2006 în privința suprafeței de 1.368 mp situat în municipiul

Brăila, potrivit Raportului de expertiză tehnică varianta I ce face parte

integrantă din prezenta.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că din Certificatul de atestare a

dreptului de proprietate din 8 iunie 2004 rezultă că pârâtei i-a fost atestat

dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2.375,04 mp.

Analizând întregul

material probator administrat în cauză prima instanță a apreciat că acțiunea

este fondată întrucât reclamantul a făcut dovada existenței unui drept protejat

de lege.

S-a avut în vedere că

deși terenul în suprafață de

1368 m

.p. era în proprietatea Consiliului Local Brăila,

împrejurare cunoscută și de către beneficiara

titlului care avea asupra acestuia

numai un drept de folosință, totuși s-a statuat asupra unei situații juridice

false. Profitând de falsa prezentare a situației juridice a acestuia, pârâta SC

T.G. Mediaș a obținut titlul de proprietate pe un teren asupra căruia avea

numai un drept de folosință dobândit prin contractul de concesiune încheiat cu

reclamantul.

În aceste condiții

depășind limitele dreptului de a dispune și cu încălcarea dreptului de

proprietate al reclamantei, autoritatea pârâtă a

emis un titlu de proprietate lovit de nulitate parțială.

Instanța

de recurs

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs

pârâta SN T.G.T. SA Mediaș.

În motivele de

recurs, s-a susținut că sentința primei instanțe este nelegală, întrucât

activitatea pe care o desfășoară constituie un serviciu public de interes național

potrivit art. 21 din Legea nr. 351/2004, că delimitarea suprafeței s-a făcut pe

baza măsurătorilor topografice însușite fără obiecțiuni de intimata-reclamantă,

care a semnat procesul - verbal de vecinătăți.

S-a mai precizat că

certificatul este emis cu respectarea H.G. nr. 834/1991, care în art. 3

exceptează de la aplicabilitatea actului normativ numai terenurile din domeniul

public, suprafața de teren ce face obiectul litigiului reprezintă domeniu

privat al municipiului.

Reclamantul a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că

terenul nu se afla în patrimoniul recurentei, care avea numai dreptul de

folosință asupra acestuia.

Înalta Curte, în baza

art. 137 C. proc. civ., se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte,

cercetarea în fond a pricinii.

În vederea examinării

excepției inadmisibilității invocate din oficiu, se vor expune în continuare prevederile

legale incidente în domeniu și situația de fapt existentă în cauză.

Legislația

aplicabilă:

Legea nr. 554/2004, art.

7, procedura prealabilă, alin. (1):

Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes

legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite

autorității publice emitente, sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta

există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în

tot sau în parte, a acestuia.

Legea nr. 554/2004, art.

7, procedura prealabilă, alin. (3):

Este îndreptățită

să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau

într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual,

adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe

orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la

alin. (7).

C. proc.

civ., art. 109, alin. (2):

În cazurile anume prevăzute de

lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii

procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Legea nr.

7/1996, art. 25 alin. (1):

Dacă mai multe persoane și-au

cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar înscrierile

nu s-au făcut, cel din urmă îndreptățit va putea cere înscrierea dobândirilor

succesive o dată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale

întreg șirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile.

Decretul nr.

167/1958 art. 18:

Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din

oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este

prescris

.

Din

redactarea textului citat rezultă că îndeplinirea procedurii prealabile în termenul

prevăzut în art. 7 din Legea nr. 554/2004 republicată constituie o condiție

prealabilă, obligatorie, de exercitare a acțiunii.

Norma

instituită în art. 1 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ face

parte din categoria dispozițiilor de ordin procedural, care instituie obligația

persoanei ce se pretinde vătămată de a se adresa cu reclamație organului

administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanței cu acțiune în anularea

actului considerat ilegal.

Formularea

recursului ierarhic sau grațios, așadar, parcurgerea procedurii administrative

reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși

exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ.

Neîndeplinirea

procedurii prealabile în termenele și condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr.

554/2004 atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Persoana

care se consideră vătămată într-un drept sau interes printr-un act

administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, trebuie

să formuleze plângere prealabilă cel mai târziu în termen de 6 luni care se

calculează începând cu data luării la cunoștință.

Potrivit art.

7 alin. (7) teza finală din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni pe care

legiuitorul l-a pus la dispoziția terților pentru a formula plângerea

prealabilă, în cazul în care nu exercită recursul grațios în termen de 30 zile

de la emiterea actului, are caracterul unui termen de prescripție.

În

situația în care plângerea prealabilă nu a fost formulată în termen de 6 luni

de la data când partea pretins vătămată a luat la cunoștință despre act,

dreptul de a exercita recursul grațios (plângerea prealabilă) se stinge.

Prescripția,

ca excepție de fond, poate fi invocată de părți, dar în același timp, potrivit art.

18 din Decretul nr. 167/1957 instanța de judecată este obligată ca, din oficiu,

să cerceteze prescripția.

În raport

de dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. și art. 7 din Legea

contenciosului administrativ, a căror analiză s-a efectuat mai sus, Înalta

Curte reține că termenul pentru îndeplinirea procedurii prealabile se împlinește

în cazul terților față de act, prin neexercitarea plângerii în termenul

reglementat de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Situația

de fapt.

În cauză,

certificatul a cărui anulare s-a solicitat a fost emis la 8 iunie 2004 (fila 9

dosar fond), fiind înscris în C.F. la 24 iulie 2006

Plângerea

prealabilă s-a formulat la 18 aprilie 2007 (fila 12 dosar fond), așadar la mai

mult de 6 luni de la data luării la cunoștință.

Înalta

Curte precizează că data înscrierii în C.F. produce efecte de opozabilitate

față de terți, așa cum rezultă din prevederile art. 25 din Legea nr. 7/1996.

Având în

vedere elementele de fapt și legislația aplicabilă, Înalta Curte constată că

plângerea prealabilă s-a efectuat după împlinirea termenului de prescripție, cu

nesocotirea termenelor imperative reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

astfel că motivul invocat din oficiu este fondat.

În

situația în care pârâta nu a avut constituit dreptul de folosință asupra

terenului, pentru ca astfel în temeiul Legii nr. 15/1990 să fie în măsură să i

se ateste dreptul de proprietate, reclamanta-intimată are posibilitatea de a

introduce acțiune în revendicare, în cadrul căreia se vor compara titlurile de

proprietate ale părților, care dintre titluri este mai bine consolidat, ținând

seama și de prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958.

Având în

vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se

va admite, se va

modifica

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă, pentru

neîndeplinirea la termenul legal a procedurii administrative prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SN T.G.T. SA Mediaș împotriva sentinței nr. 185 din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea

la termenul legal a procedurii administrative prealabile.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2010.