ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.09.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3202/2004

HOTĂRÂRE
30.09.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3202/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4858 din 30 octombrie

2003, Judecătoria Brăila a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.C.O.

SRL Brăila, împotriva pârâtului, Consiliul Local al Municipiului Brăila. A

respins cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut că în cauză nu poate fi constatată nulitatea absolută a contractului de

concesiune, întrucât aceasta presupune încheierea unui act nevalabil, care nu a

respectat o normă ce ocrotește un interes general. Mai mult, cauzele de

nulitate absolută sunt expres și limitativ prevăzute de lege, or, prin

contractul de concesiune, reclamanta a înțeles să dea posibilitatea pârâtei să

achite taxa respectivă într-un termen determinat, iar reclamanta și-a asumat

această obligație.

Cât privește cererea reconvențională

de obligare a reclamantei-pârâte la plata sumei de 448.037.297 lei, instanța de

fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 61/2002, așa

cum a fost modificată, în sensul că suma reprezintă o creanță bugetară, iar

recuperarea acesteia este supusă normelor speciale în materie.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâtul, Consiliul Local al Municipiului Brăila, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Galați, secția civilă,

prin decizia nr. 446/A din 30 martie 2004, a respins apelul, ca nefondat. A

fost menținută, astfel, soluția pronunțată de judecătorie, dar cu o altă

motivare în ce privește cererea reconvențională, și anume, ca fiind incidente

în cauză reglementările referitoare la regimul concesiunilor, respectiv, prin

actul adițional nr. 1, de reziliere a contractului de concesiune, părțile au

convenit și asupra daunelor datorate, astfel că pretenția reactualizării sumei

cu titlu de participare la licitație este nefondată, actul adițional fiind

semnat fără obiecțiuni.

Pentru acest considerent a fost

respinsă și critica reclamantei-pârâte, făcute în faza procesuală a apelului

prin întâmpinare, privind nedatorarea vreunei sume. În ceea ce privește

contravaloarea folosinței terenului, care nu a făcut obiectul actului

adițional, pârâta-reclamantă nu a produs nici o probă asupra întinderii

acestuia, reține Curtea de Apel Galați, astfel că și această critică a fost

respinsă.

La data de 29 aprilie 2004, pârâtul Consiliul

Municipal Brăila a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de

apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

La termenul de judecată de astăzi,

30 septembrie 2004, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență

materială a judecătoriei în soluționarea litigiului, în raport cu natura

comercială a cauzei.

Din examinarea actelor dosarului,

Curtea reține că, în cauză, obiectul dedus judecății îl constituie contractul

de concesiune nr. 29/33732, încheiat între Consiliul Local Municipal Brăila și

SC R.C.O. SRL Brăila, a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată, precum

și pretenții derivând din neexecutarea acestui contract.

Natura juridică a cauzei este,

așadar, una comercială, în raport cu prevederile art. 56 C. com., care

stipulează următoarele: „Dacă un act este comercial numai pentru una din părți,

toți contractanții sunt supuși, în ce privește acest act, legii comerciale,

afară de dispozițiunile privitoare la persoana chiar a comercianților și de

cazurile în care legea nu dispune altfel”.

Prin urmare, în speță, procesul prin

care se cere constatarea nulității absolute a contractului de concesiune,

contract comercial pentru cesionar, urmează a fi judecat potrivit regulilor

comerciale, în considerarea prevederilor art. 56 C. com.

Așa fiind, Curtea va admite excepția

necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea pricinii în fond, va

admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza, spre competentă

soluționare în primă instanță, la Tribunalul Brăila.

Admite excepția necompetenței

materiale.

Admite recursul declarat de pârâtul,

Consiliul Local al Municipiului Brăila, împotriva deciziei nr. 446/A din 30

martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată și sentința nr.

4858 din 30 octombrie 2003 a Judecătoriei Brăila și trimite cauza, spre

competentă soluționare, Tribunalului Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 30 septembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4998/2005
lcarea legii, respectiv a art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care prevede că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) sunt lovite de nulitate absolută, buna credință neputând fi inv
ÎCCJ 2005-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9035/2005
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la această instanță la data de 10 martie 2005, petentul Primarul municipiului Brăila a solicitat anularea deciz
ÎCCJ 2022-06-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3272/2022
le de inflație; restituirea contravalorii redevenței achitate de societate pe perioada concesionarii, respectiv suma totală de 103.243 RON, reactualizată cu indicele de inflație, precum și obligarea paraților la plata cheltuielilor de judec
ÎCCJ 2024-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2187/2024
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la data de 5 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, astfel c
ÎCCJ 2007-12-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4677/2007
și netemeinicie. Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținându-se, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, art. 12 și 21 1 alin. (
Sursă