ÎCCJ, decizie (scj.ro #83567)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83567) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de
concesiune.Acțiune
în
constatarea
nulității
absolute.
Natura
juridică
.
Competență
materială
C.com., art. 56
Având
în
vedere
natura
comercială
a
cauzei
prin
care se
solicită
să
se
constate
nulitatea
absolută
a
contractului
de
concesiune
,
întrucât
pentru
cesionar
contractul
este
comercial
, se
aplică
legea
comercială
pentru
toate
părțile
contractante
, conform
art.56 C.com.
iar
competența
materială
de
soluționare
a
litigiului
aparține
tribunalului
,
în
primă
instanță
.
(Secția comercială,
decizia nr.3202 din 30 septembrie 2004)
Prin sentința
civilă nr. 4858 din 30 octombrie 2003, Judecătoria Brăila a respins
acțiunea formulată de reclamanta SC R. C. SRL Brăila, împotriva pârâtului
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BRĂILA și cererea reconvențională
formulată de pârât , reținând că în cauză nu poate fi constatată nulitatea
absolută a contractului de concesiune întrucât aceasta presupune încheierea
unui act nevalabil, care nu a respectat o normă ce ocrotește un interes
general. Mai mult, cauzele de nulitate absolută sunt expres și limitativ
prevăzute de lege, or, prin contractul de concesiune, reclamanta a înțeles să
dea posibilitatea pârâtei să achite taxa respectivă într-un termen determinat,
iar reclamanta și-a asumat această obligație.
Cât privește cererea reconvențională de obligare a reclamantei-pârâte la plata
sumei de 448.037.297 lei, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt
aplicabile dispozițiile O.G. nr.61/2002, modificată, în sensul că suma
reprezintă o creanță bugetară, iar recuperarea acesteia este supusă normelor
speciale în
materie.
referitoare la regimul concesiunilor,
respectiv prin actul adițional nr.1, de reziliere a contractului de concesiune,
părțile au convenit și asupra daunelor datorate, astfel că pretenția
reactualizării sumei cu titlu de participare la licitație este nefondată, actul
adițional fiind semnat fără obiecțiuni.
Pentru acest considerent a fost respinsă și critica reclamantei din faza
procesuală a apelului prin întâmpinare, privind nedatorarea vreunei sume. În
ceea ce privește contravaloarea folosinței terenului, care nu a făcut obiectul
actului adițional, pârâta nu a produs nici o probă asupra întinderii acestuia,
așa cum a reținut Curtea de Apel Galați, astfel că și această critică a fost
respinsă.
La data de 29 aprilie 2004, pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei
pronunțate de instanța de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de
art.301 și 303 C.proc.civ.
La termenul de judecată din 30 septembrie
2004, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a
judecătoriei în soluționarea litigiului, în raport cu natura comercială a
cauzei.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea a reținut că în cauză obiectul dedus judecății
îl constituie contractul de concesiune încheiat între Consiliul Local Municipal
Brăila și SC R C. SRL Brăila, a cărui nulitate absolută s-a cerut a fi
constatată, precum și pretențiile derivând din neexecutarea acestui contract.
Natura juridică a cauzei este comercială, în raport cu prevederile art.56 C.
com., care stipulează următoarele:”Dacă un act este comercial numai pentru una
din părți, toți contractanții sunt supuși, în ce privește acest act, legii
comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților
și de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
Prin urmare, în speță, procesul prin care se
cere constatarea nulității absolute a contractului de concesiune, contract
comercial pentru cesionar, urmează a fi judecat potrivit regulilor comerciale,
în considerarea prevederilor art.56 C.com..
În consecință, Curtea a admis excepția necompetenței materiale a
judecătoriei în soluționarea pricinii în fond, a admis recursul, a casat ambele
hotărâri și a trimis cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul
Brăila.