ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 21 decembrie 1998,

reclamantul C.L.M. Turda a chemat în judecată pe pârâta SC Ș.Ș.H. SRL Turda,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea acesteia la

plata sumei de 38.360.667 lei prețul concesiunii pentru anii 1997 și 1998 și a

penalităților aferente; rezilierea contractului de concesiune din 21 iunie

1994, cu despăgubiri; și obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină posesie și

folosință, liber de orice construcție terenul situat în Turda, în suprafață de

15.000 mp., înscris în C.F., cu cheltuieli de judecată.

Pârâta SC Ș.Ș.H. SRL Turda a

formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității

absolute a contractului de concesiune, încheiat de părți.

După strămutarea cauzei, Tribunalul

Sibiu, prin sentința civilă nr. 958 din 8 iulie 2005, a respins acțiunea

reclamantului și a admis cererea reconvențională a pârâtei și în consecință a

constatat nulitatea absolută a contractului de concesionare din 21 iunie 1994.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia civilă nr. 216 din 16 decembrie 2005, a respins apelul reclamantului,

ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești reclamantul C.L.M. Turda a declarat recurs, solicitând, în

esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și respingerea cererii

reconvenționale, întrucât contractul de concesiune a putut fi legal semnat de O.V.N.,

iar lipsa unei semnături neatrăgând nulitatea absolută, cum greșit s-a reținut.

Recursul este nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor pe care

reclamanta le face prin recursul de față, în raport de probatoriile aflate la

dosarul cauzei, se constată că acestea nu pot conduce la casarea sau

modificarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În speță, se constată că instanțele

au reținut corect că  încălcându-se dispozițiile art. 948 C. civ., contractul

de concesiune din 21 iunie 1994 este lovit de nulitate absolută, întrucât nu a

fost legal semnat de T.P. asociatul unic al pârâtei.

Cum pârâta folosea terenul legal

încă din 1990 (în baza contractului de închiriere din 1 iunie 1990 și a

deciziei nr. 52 din 3 august 1990 de atribuire pe durata construcțiilor)

reclamantul nu a putut face dovada predării-primirii suprafeței de teren în

litigiu, din contractul de concesiune pe care îl invocă, care astfel nu a putut

fi legal încheiat.

Cu alte cuvinte, contractul de

concesiune care nu a fost recunoscut de pârâtă ce a continuat să plătească

chiria stabilită prin contractul inițial din 1990 cu majorările privind

indicele de inflație, a fost lovit de nulitate absolută, întrucât nu a fost

negociat de pârâtă prin administratorul său T.P. și nici nu a fost semnat de

acesta sau o persoană împuternicită în acest scop, cum bine s-a reținut prin

hotărârea pronunțată în apel.

În consecință, recursul

reclamantului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul C.L.M. Turda, împotriva deciziei civile nr. 216/A/2005

din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 iunie 2006.