ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2618/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Pârâta

a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii

reclamantului ca neîntemeiată, constatarea nulității absolute a contractului de

concesiune și a actului adițional subsecvent, cu 841.890.000 lei daune

interese.

Prin

aceeași hotărâre s-a admis cererea reconvențională, s-a constatat nulitatea

absolută a contractului de concesiune și a actului adițional, iar reclamantul a

fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 841.890.000 lei și 37.935.000 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a concesionat

pârâtei terenul în litigiu care însă ulterior a fost revendicat cu solicitarea

de restituire în natură de fostul proprietar și nu a notificat concesionarului

apariția respectivei împrejurări de natură a aduce atingere drepturilor

acestuia.

În

ce privește cererea reconvențională, prin hotărârea instanței de fond s-a

reținut că s-a solicitat de către concesionară eliberarea unei autorizații de

construire, după ce în prealabil a fost obligată să plătească suma de

841.890.000 lei, iar autoritatea administrativă a emis această autorizație deși

exista o cerere de revendicare a terenului.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri reclamantul a declarat recurs susținând că este

netemeinică și nelegală întrucât:

-

greșit a fost apreciat ca fiind nul absolut contractul de concesiune încheiat

între părți pentru nerespectarea art. 11 din Legea nr. 50/1991; nulitatea

instituită prin acest text este relativă și virtuală;

-

la data concesionării, terenul în litigiu se afla în proprietatea municipiului

București, intimata până în anul 2002 și-a plătit consecvent taxele de

concesiune;

-

nelegal s-a admis cererea reconvențională pentru despăgubiri civile atâta vreme

cât intimata nu a făcut dovada vreunui prejudiciu efectiv și nefondat a fost

obligat reclamantul la plata de cheltuieli de judecată.

Au

fost invocate în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul

reclamantului este nefondat.

Potrivit

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate

cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Din

criticile aduse de recurentă, nu rezultă existența nici uneia dintre situațiile

menționate de textul procedural de mai sus.

Corect s-a reținut în hotărârea instanței de apel că art.

11 din Legea nr. 50/1991, disciplina în construcții, cuprinde o normă cu

caracter prohibitiv, reclamantul fiind acela care trebuia să cunoască

dispoziția textului menționat și să nu procedeze la încheierea contractului de

concesiune cu pârâta.

Cum autoritatea administrativă nu a

adus la cunoștință concesionarului cererea de revendicare conform art. 13.3 din

contract și cum caracterul revendicabil al terenului exista încă de la data

încheierii contractului de concesiune, corect s-a reținut de instanța de apel

că singura sancțiune aplicabilă acestui contract este nulitatea.

Critica din recurs potrivit cu care pârâta nu a făcut

dovada cheltuirii efective a sumei de 841.890.000 lei este, de asemenea,

nefondată atâta vreme cât la dosarul instanței de fond se află dovada plății

prin V. a sumei respective în beneficiul Primăriei municipiului București cu

titlu de „contravaloare taxă autorizare construcție Dr. S./B.”.

Față de prevederile art. 274 C.

proc. civ., și cum reclamanta a fost partea căzută în pretenții, corect a fost

obligată de instanțele anterioare la plata cheltuielilor de judecată.

Așa fiind, în baza prevederilor art.

312 C. proc. civ., recursul reclamantului se va respinge și în baza

prevederilor art. 274 C. proc. civ., va fi obligată și la plata cheltuielilor

de judecată ocazionate intimatei în recurs în sumă de 1000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul

MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL împotriva deciziei nr. 692 din 30

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurentul la plata sumei de

1000 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC E.C. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2006.