ÎCCJ, decizie (scj.ro #83378)

Cuprins pe materii:

Drept procesual civil. Procedura înaintea primei  instanțe. Procedura

înainte de judecată

Index alfabetic:

-

acțiune în constatare

-

acțiune în realizare

-

procedura înainte de judecată

Potrivit art.111 C.proc.civ., partea care are interes  poate să

facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui

drept . Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea

dreptului.

(Secția

comercială, decizia nr.2469 din 21 iunie 2007)

Judecătoria Sector 5 București, prin sentința civilă nr.

1947 din 1 aprilie 2005, a admis excepția necompetenței materiale,

invocată din oficiu, a acestei instanțe și a declinat cauza

privind pe reclamanta I. M. domiciliată în București și

pârâții: MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin Primar General, BANCA ROMÂNĂ

PENTRU DEZVOLTARE GROUPE SOCIETE GENERALE și S. C. N., toți din

București, în favoarea Tribunalului București, Secția

Comercială, având în vedere că în speță sunt aplicabile dispozițiile

art. 2 pct. 1 lit. a) C.proc.civ.

Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială, prin

sentința comercială nr. 2369 din 20 mai 2005, a admis excepția

lipsei interesului acțiunii și a respins acțiunea reclamantei

I.M.

În fundamentarea acestei soluții, s-a reținut că, prin întâmpinarea

depusă la 18 iunie 2004, pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI a invocat

excepția lipsei interesului legitim al acțiunii, prin aceea că

reclamanta nu obține nici un folos practic prin desființarea clauzei

de la art. 10.4 din contractul de asociere.

La 18 iunie 2004, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul

că a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C.N., constatarea

nulității absolute parțiale a contractelor de

vânzare-cumpărare nr. 3176/1998 și  nr.3500/1998.

La termenul din  20 mai 2005, pârâta S. C. N. a invocat excepția

lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii față de

cuprinsul deciziei civile nr. 1204 din 11 noiembrie 2004 pronunțată

de Tribunalul București , Secția a V-a civilă.

S-a apreciat, din examinarea actelor depuse, că cererea reclamantei

privind constatarea nulității absolute a clauzei inserate la art.

10.4 din contractul de asociere ca și a clauzelor corespunzătoare

inserate în contractele de vânzare-cumpărare nr. 3176/1998 și nr.3500/1998,

este lipsită de legitimitatea interesului.

Curtea de Apel București, Secția a V-a Comercială, prin decizia

comercială nr. 407 din 12 septembrie 2006, a admis apelul declarat

de reclamanta I. M. împotriva sentinței comerciale nr. 2369 din 20 mai

2005 pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului

București, în dosarul nr. 2226/2005, a desființat sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Instanța de apel a stabilit că folosul practic al  acestei

acțiuni l-a reprezentat constatarea nulității absolute a clauzei

contractuale care privește plata taxei de concesiune, prevăzută

atât în contractul încheiat de pârâta BRD cu pârâta S.C. cât și în

contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta S.C. și

reclamantă.

Interesul reclamantei apelante constă în lipsirea de efecte juridice a

clauzei contractuale, a cărei nulitate absolută o solicită,

întrucât vătămarea produsă este evidentă, prin suportarea

de către aceasta a taxei stabilite prin contractele  menționate.

Împotriva deciziei comerciale nr. 407 din 12 septembrie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a

Comercială, pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, reprezentat legal de Primar

General, a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.

și a solicitat modificarea în tot a deciziei comerciale recurate, iar pe

fond, menținerea ca legală și temeinică a sentinței

primei instanțe.

În

dezvoltarea motivelor de recurs, a evocat în, principal, că legitimitatea

interesului presupune conformitatea sa cu ordinea de drept și cu regulile

de conviețuire socială, iar apelanta nu se poate prevala de

definiția interesului pentru a folosi cota de teren aferentă

apartamentului, dar fără a plăti taxa de folosință pentru

teren.

Înalta Curte, examinând materialul probator administrat în cauză, în

raport cu criticile formulate în cererea de recurs, a constatat că acestea

sunt neîntemeiate și  a respins ca nefondat recursul pârâtului

MUNICIPIUL BUCUREȘTI.

Este

de necontestat că acțiunea în constatare are ca scop consacrarea

judecătorească a existenței dreptului reclamantului,

acțiunea în constatare pozitivă, sau a inexistenței dreptului

pârâtului,  acțiunea în constatare negativă.

Potrivit celor reglementate în art. 111 C.proc.civ., pentru exercitarea

acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ

condițiile: partea să nu poată cere realizarea dreptului,

să fie justificat un interes și prin acțiune, să nu se

urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei

stări de fapt.

Apare fără putere de tăgadă, că acțiunea în

realizare primează totodată față de o eventuală

acțiune în constatare.

Conținutul art. 111 C.proc.civ. determină principiul subsidiarității

acțiunii în constatare, în raport cu acțiunea în realizare, cu toate

consecințele ce decurg din regimul juridic distinct al celor două

acțiuni.

Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei,

rezultă fără echivoc că reclamanta își poate realiza

drepturile solicitate, nu printr-o acțiune în constatare, ci numai

printr-o acțiune în realizare.

Reclamanta a făcut dovada interesului său, prin aceea că la

termenul din 18 iunie 2004, în faza procesuală a fondului, în

condițiile art. 132 C. proc.civ. și-a precizat acțiunea, în

sensul că a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL

BUCUREȘTI, BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE GROUPE SOCIETE GENERAL

și S. C. să se constate nulitatea absolută parțială, în

ceea ce privește obligația de plată a taxei de concesiune,

conform contractului de asociere nr. 41/12 mai 1995, taxă cuprinsă

și în contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3176 din

18 noiembrie 1998 și nr. 3500 din 9 decembrie 1998.

Instanța de apel a dispus, în mod corect, trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță, deoarece procesul a fost rezolvat

fără a se intra în cercetarea fondului.

Pentru aceste rațiuni, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI

împotriva deciziei comerciale nr. 407 din 12 septembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a

Comercială, s-a respins ca nefondat, nefiind îndeplinită nici o

cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.