ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1557/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunile conexe înregistrate la 9 septembrie 2002 și la 7 martie 2003, reclamanții B.R.F., S.A. și P.N. au solicitat anularea dispozițiilor nr. 5777 din 15 august 2002 și nr. 5789 din 19 august 2002 ale Primarului Municipiului Brăila prin care li s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în Brăila, pentru lipsa calității de moștenitori ai foștilor proprietari ai imobilului. La 23 decembrie 2002 a decedat reclamanta S.A., acțiunea fiind continuată de succesorul (fiul) S.A.V. Tribunalul Brăila, secția civilă, prin sentința nr. 385 din 30 octombrie 2003, a admis contestațiile, a desființat dispozițiile nr. 5777/2002 și nr. 5789/2002 ale Primarului Municipiului Brăila și a constatat că reclamanții au calitate de moștenitori ai lui P.S.

și P.E., foștii proprietari ai imobilului în litigiu. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 672 și urm. C. civ., reclamanții sunt moștenitori ai foștilor proprietari ai imobilului aflat în litigiu și în această calitate sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 279/A din 5 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Brăila cu motivarea că, potrivit art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Primăria Municipiului Brăila susținând că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura acestuia, iar, pe de altă parte, decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susținut că reclamanții, chiar dacă ar avea calitatea de moștenitori ai foștilor proprietari, nu sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, deoarece s-a dovedit că imobilul a fost preluat de stat în baza unui titlu legal, iar, la data decesului foștilor proprietari, aceștia din urmă nu aveau în patrimoniu imobilul a cărei restituire în natură s-a solicitat. Recursul declarat nu este întemeiat. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. În sensul acestei legi, potrivit art. 2, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege, printre altele, imobilele naționalizate fără titlu valabil, precum și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.

Imobilul aflat în litigiu situat în municipiul Brăila, a fost preluat de stat, prin naționalizare, conform Decretului nr. 92/1950, de la foștii proprietari P.E. și P.S. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au arătat că imobilul a fost preluat fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării deoarece foștii proprietari, funcționar și casnică, erau exceptați de la naționalizarea dispusă prin Decretul nr. 92/1950. În raport cu reglementarea legală enunțată, imobilul pentru care reclamanții s-au adresat justiției a fost preluat în mod abuziv. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar conform art. 4 alin. (2) de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

Foștii proprietari P.E. și P.S. au decedat în 1979 și respectiv în 1956. Cei trei reclamanți sunt strănepoți (rude de gradul IV) ai fostului proprietar P.S. Reclamantul P.N. este și moștenitor testamentar al fostei proprietare P.E. În calitate de moștenitori ai persoanelor fizice care au fost proprietare a imobilului la data preluării în mod abuziv, reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, așa cum, corect au reținut atât instanța de fond cât și instanța de apel. Nu are nici un suport juridic susținerea recurentei că, din moment ce imobilul nu se mai afla în patrimoniul foștilor proprietari la data decesului acestora, cererea reclamanților ar trebui respinsă.

Curtea de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001 când a pronunțat decizia, așa încât recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Brăila împotriva deciziei civile nr. 279/A din 5 martie 2004 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.