ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7882/2006

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 9 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamantul I.I. a contestat

dispoziția nr. 1146 din 2 octombrie 2001 emisă de pârâta Primăria municipiului

Brăila, care i-a respins notificarea vizând restituirea în natură a

imobilului-teren și construcție, situat în Brăila.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că imobilul a aparținut numitului B.C., avocat, care a decedat lăsând ca

moștenitoare pe sora sa, C.P.

Reclamantul este moștenitorul

testamentar al acesteia iar imobilul a fost naționalizat în mod abuziv, cu

încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950.

Prin dispoziția atacată, pârâta a

respins notificarea cu motivarea că numita C.P. nu a fost proprietar al

imobilului revendicat, care în prezent se află în administrarea Direcției

Serviciilor Publice Brăila și este închiriat unor persoane fizice și juridice.

Prin sentința civilă nr. 115 din 7

martie 2002, Tribunalul Brăila a respins contestația ca nefondată, reținând în

esență că:

- reclamantul a făcut dovada că este

moștenitorul lui C.P., nu și al lui B.C.;

- de asemenea, nu s-a putut stabili

că în patrimoniul numitei C.P. s-ar fi aflat imobilul în litigiu.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins, cu o motivare similară celei a

instanței de fond, prin decizia civilă nr. 33 din 27 mai 2002 pronunțată de

Curtea de Apel Galați.

Reclamantul a formulat recurs iar

Înalta Curte de Casație și Justiție l-a admis prin decizia nr. 5435 din 16

decembrie 2003, casând decizia și trimițând cauza la aceeași instanță pentru

rejudecarea pe fond a apelului.

În fond după casare, Curtea de Apel

Galați a pronunțat decizia civilă nr. 809 din 26 mai 2004, prin care a reiterat

soluția de respingere a apelului, cu o motivare care a subliniat că:

- nu s-a făcut dovada intrării

bunului în litigiu în patrimoniul autoarei reclamantului;

- acesta este într-adevăr legatar

universal însă, în lipsa unui certificat de moștenitor care să menționeze în

concret bunurile succesorale, nu se poate reține calitatea lui de „persoană

îndreptățită” în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, criticând-o potrivit prevederilor art. 304 pct.7 și 9 C.

proc. civ.

S-a arătat sub un prim aspect că

instanța a încălcat prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

reclamantul având calitatea de persoană îndreptățită la măsuri de reparații. Au

fost dovedite transmiterile succesorale iar faptul că în anul 1965, când a

decedat P.C., imobilul fusese naționalizat nu îl împiedică pe reclamant să îl

revendice în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pârâta Primăria municipiului Brăila

prin Primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Pe parcursul fazei de recurs, la 31

mai 2006, reclamantul a decedat, Înalta Curte introducând în cauză, în calitate

de moștenitori, pe numiții G.P. și G.F., care au solicitat admiterea

recursului.

La data de 4 octombrie 2006 numitul

C.C. a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu, arătând că

este adevăratul proprietar la imobilului în litigiu.

Prin încheierea de ședință de la 6

octombrie 2006, Înalta Curte nu a primit, în principiu, cererea de intervenție

în interes propriu, inadmisibilă în faza recursului potrivit prevederilor art.

50 C. proc. civ.

Părțile au depus la dosarul cauzei

înscrisuri în conformitate cu dispozițiile art. 305 C. proc. civ., între care

decizia civilă nr. 508 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel Galați, prin care

reclamantului I.I. i s-a restituit, în temeiul Legii nr. 10/2001, un alt imobil

moștenit de la C.P.

Examinând actele și lucrările

dosarului Înalta Curte reține că recursul este fondat în sensul considerațiilor

ce succed.

Fără să țină în întregime seama de

dispozițiile deciziei de casare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

rejudecând apelul Curtea de Apel Galați, cu o motivare neconvingătoare, a dat o

soluție care contravine prevederilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, calitatea numitei C.P. de

moștenitoare a fratelui ei, C.B., dobânditorul imobilului, a fost stabilită

prin certificatul nr. 82 din 23 mai 2003, act care, așa cum s-a reținut de

către Înalta Curte în precedentul ciclu procesual, nu a fost niciodată

contestat.

De asemenea, este în afară de orice

dubiu că reclamantul este legatarul universal al numitei C.P., decedată în anul

ei, fiind naționalizat încă din anul 1950, nu are în nici un caz relevanța pe

care i-o atribuie instanța de apel.

Situația reclamantului recurent este

reglementată fără echivoc în dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 3 alin. (1) lit.

a) și art. 4 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, care îi conferă calitatea de

persoană îndreptățită la reparații. De altfel, argumentul din decizia recurată,

în sensul că dacă la momentul decesului proprietarului, bunul respectiv fusese

deja preluat de stat, el nu mai poate fi revendicat de moștenitori, ar goli

practic de conținut caracterul reparatoriu al legii și însăși transmiterea

succesorală a drepturilor.

Așadar, se constată că instanța de

apel, soluționând cauza greșit, pe excepție și fără a intra în cercetarea

fondului, a pronunțat o decizie care, prin admiterea recursului conform art.

312-313 C. proc. civ., va fi casată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul I.I. și continuat de G.P. și G.F. împotriva deciziei nr. 809/A din

26 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia.

Trimite cauza la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelului declarat de același reclamant împotriva sentinței

civile nr. 115 din 7 martie 2002 a Tribunalului Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2006.