ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 919/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Brăila sub nr. 4873 din 18 octombrie 2001, reclamanții M.V. și M.I. au

formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 1151 din 2 octombrie 2001 a

Primarului Municipiului Brăila, pentru ca, în contradictoriu cu S.D., să se

constate nelegalitatea acesteia, în sensul că, D.S. nu are calitatea de

moștenitor al lui Ț.M. și M.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au notificat Primăriei Brăila să li se restituie în natură imobilul situat în

Brăila, deoarece sunt unicii moștenitori ai defunctului Ț.I. care moștenise la

rândul său întreaga avere a părinților săi Ț.M. și M., proprietarii imobilului

revendicat.

În dispoziția contestată a fost

trecut și S.D. ca având aceleași drepturi cu reclamanții.

Prin sentința civilă nr. 136 din 21

aprilie 2003, Tribunalul Brăila a admis acțiunea reclamanților M.I. și M.V. împotriva

dispoziției nr. 1152 din 2 octombrie 2001 a Primăriei municipiului Brăila în

contradictoriu cu S.D.

A desființat în parte dispoziția nr.

1152 din 02 octombrie 2001 a Primăriei municipiului Brăila în sensul că, a

înlăturat de la restituirea în natură a imobilului din Brăila, a pârâtului S.D.

în indiviziune cu M.V. și M.I.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că reclamanții au contestat dispoziția Primăriei

municipiului Brăila invocând lipsa calității de moștenitor a lui S.D.

Prin întâmpinarea formulată de S.D.,

acesta a susținut că are dreptul să i se restituie imobilul în discuție

deoarece M. și M.Ț. au lăsat moștenitor pe Ț.I. care a fost vărul primar al

mamei sale S.M., mamele fiind surori și că prin testamentul olograf din 15

august 1983 Ț.I. a decis ca toate bunurile să le lase verișoarelor sale

deoarece mama sa a fost soră cu N.M.

S.M. a decedat în 1973, iar

testamentul a fost întocmit la 13 august 1983. Ca persoana să beneficieze de

legat potrivit art. 664 C. civ., aceasta trebuia să fie invocată la data

decesului persoanei testatoare. Mai mult, testamentul a fost revocat prin

testamentul autentificat, ca atare D.S. nu are nici o calitate în a solicita un

drept de moștenire de pe urma defunctului Ț.M.I.

Împotriva acestei sentințe civile au

declarat apel pârâții Primăria municipiului Brăila reprezentată prin Primar și S.D.

invocând aprecierea greșită a actelor dosarului reținând în esență, că D.S. beneficiază

de drepturi deoarece testamentul olograf și certificatele de calitate nr. 409/1996

și 99/2002 nu au fost anulate printr-o hotărâre definitivă.

Prin decizia civilă nr. 103 din 27

iunie 2003, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca nefondat,

apelul pârâților Primăria municipiului Brăila și S.D. împotriva sentinței

civile nr. 136 din 21 aprilie 2003 a Tribunalului Brăila.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de control a reținut că actele invocate nu sunt de natură să statueze

calitatea de moștenitor a pârâtului S.D., situație stabilită prin hotărârea

definitivă și irevocabilă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul S.D. prin care solicită constatarea faptului că acesta are

calitate de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite Ț.M., proprietara

imobilului în cauză conform actelor de stare civilă depuse și a certificatului

de calitate nr. 409/1996 eliberat de B.N.P. C.L. și care, prin notificarea

depusă a acceptat moștenirea acesteia în condițiile prevăzute de art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

În subsidiar, a solicitat să se

constate calitatea de moștenitor al reclamantului S.D. în raport de testamentul

lăsat de defunctul Ț.I., verișoarelor acestuia, testament olograf dat la 18

august 1983 ulterior testamentului intimaților M., instanța nepronunțându-se

asupra valabilității acestui testament.

Recursul declarat de pârât este

nefondat.

Imobilul în cauză a fost proprietatea

defuncților M.Ț. și Ț.M. care au avut un unic fiu pe Ț.I., rămas unic

moștenitor conform certificatului de moștenitor nr. 994/995 din 20 noiembrie 1973.

Urmare decesului acestuia intervenit

în anul 1983, Ț.I. a lăsat întreaga lui avere lui M.G. și I. prin testamentul

autentificat sub nr. 9107 din 29 iulie 1982.

Prin sentința civilă nr. 6900 din 28

august 1984 a Judecătoriei sectorului 3 București pronunțată în dosarul nr. 2884/1984,

se stabilește că M.G. și I. sunt unicii moștenitori ai defunctului Ț.M.I.,

eliberându-se în baza acestei sentințe certificatul de moștenitor nr. 360/1985.

Pârâtul D.S. a solicitat nulitatea

absolută a acestui certificat și prin sentința civilă nr. 615 din 29 ianuarie 2002

a Judecătoriei sectorului 3 București rămasă definitivă și irevocabilă s-a

constatat că acesta nu are calitate procesuală activă în proces, deci nu are

calitate de moștenitor, menținându-se efectele certificatului de moștenitor nr.

360 din 11 aprilie 1985.

Astfel, în mod corect instanțele au

reținut că pârâtul nu are calitate de moștenitor, Judecătoria sectorului 3

București pronunțându-se definitiv și irevocabil sub acest aspect.

În acest sens, este lipsită de

relevanță susținerea pârâtului Municipiul București că la data emiterii

deciziei sale nu era pronunțată sentința civilă nr. 615/2002 atâta vreme cât pe

parcursul soluționării contestației s-a pronunțat decizia rămasă definitivă și

irevocabilă care se referea la lipsa calității de moștenitor a pârâtului S.D.

Corect instanța de apel nu a putut

reține susținerile pârâtului cu privire la efectele privind dreptul la

moștenire al acestuia, produse de certificatul de calitate nr. 409/96 și

testamentul olograf din 1983, care nu au fost anulate de instanță, atâta vreme

cât Judecătoria sectorului 3 s-a pronunțat tocmai în raport cu aceste acte.

Recurentul S.D. neavând calitate de

persoană îndreptățită și văzând autoritatea de lucru judecat conferită de

sentința civilă nr. 615 din 29 ianuarie 2002 a Judecătoriei sectorului 3

București, recursul promovat de pârât se privește nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul S.D. împotriva deciziei civile nr. 103 A din 27 iunie 2003

a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.