ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 920/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2001 sub nr. 4872 pe rolul

Tribunalului Brăila

reclamanții

M.V. și M.I., în contradictoriu cu Primăria municipiului Brăila și S.D., au

formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1152 din 2 octombrie 2001 emisă

de Primarul municipiului Brăila, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care

o va pronunța să constate că S.D. nu are calitatea de moștenitor a

proprietarilor imobilului Ț.M. și M.Ț. și, în consecință nu este îndreptățit să

i se restituie în natură, în indiviziune cu reclamanții imobilul situat în

Brăila.

În

motivarea acțiunii reclamanții arată că au notificat Primăria Brăila să li se

restituie în natură imobilul și au făcut dovada că sunt unici moștenitori ai

defunctului Ț.I., care la rândul său moștenise întreaga avere a părinților săi Ț.M.

și M.Ț., proprietarii imobilului revendicat.

Cu

toate acestea, arată reclamanții, în dispoziția contestată a fost trecut ilegal

și S.D. care nu a făcut nici o dovadă că este moștenitorul lui Ț.I.

Tribunalul

Brăila, prin sentința civilă nr. 135 din 21 aprilie 2003, a admis contestația

și a desființat în parte dispoziția nr. 1152 din 2 octombrie 2001 a Primarului

Municipiului Brăila, în sensul că înlătură de la restituirea în natură a

imobilului în litigiu pe S.D.

Instanța

de fond a reținut că M.V. (ca moștenitor al tatălui său M.G.) și M.I. sunt

unicii moștenitori ai defunctului Ț.I., situație stabilită și printr-o hotărâre

judecătorească (sentința civilă nr. 6900/1984 a Judecătoriei sectorului 3 București).

În

baza acestei hotărâri a fost emis certificatul de moștenitor nr. 360 din 11

aprilie 1985 stabilindu-i drept moștenitori pe reclamanți, iar pârâtul S.D. a

formulat o acțiune solicitând anularea certificatului de moștenitor, care a

fost respinsă prin sentința civilă nr. 615 din 29 ianuarie 2002, stabilindu-se

că acesta nu are calitatea procesual activă.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Primăria Municipiului Brăila și S.D. invocând

motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 104 din 27 iunie 2003, a respins ca

nefondate apelurile, reținând în esență că sentința civilă nr. 615/2002

pronunțată de către Judecătoria sectorului 3 București, rămasă definitivă și

irevocabilă, a stabilit că pârâtul S.D. nu are calitate procesual activă să

solicite anularea certificatului de moștenitor eliberat reclamanților.

În

motivarea acestei hotărâri, analizându-se actele evocate de către pârâtul S.D.,

certificatul de calitate nr. 409/1996 și testamentul olograf din anul 1983, s-a

stabilit cu putere de lucru judecat că acestea nu-i conferă calitatea de

moștenitor al autorului Ț.I. și implicit nici calitatea de a promova o acțiune

în anularea certificatului de moștenitor emis în urma decesului acestuia.

S-a

reținut deasemenea că nu are nici o relevanță juridică faptul că hotărârea

judecătorească mai înainte menționată nu era pronunțată la data emiterii de

către Primarul Municipiului Brăila a dispoziției nr. 1152 din 2 octombrie 2001,

întrucât pe parcursul soluționării contestației împotriva acestuia hotărârea a

rămas definitivă și irevocabilă, stabilind, contrar opiniei Primăriei, că S.D.

nu și-a dovedit calitatea de moștenitor al imobilului în litigiu.

Împotriva

acestei decizii pronunțate de către instanța de apel a declarat recurs numai

pârâtul S.D., invocând motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și

10 C. proc. civ.

Se

susține în primul rând că instanțele au reținut în mod greșit că reclamanții

sunt unici moștenitori ai lui Ț.I., dar nu au sesizat că acesta, la data

decesului, nu avea în patrimoniul său imobilul în litigiu, și în consecință,

nici prin dispoziția primarului nu se putea considera că reclamanții sunt

moștenitori și în această calitate să li se restituie imobilul în litigiu în indiviziune

cu recurentul.

Recurentul

solicită ca în ipoteza în care se va aprecia că primul motiv de recurs nu este

întemeiat să se constate calitatea de moștenitor a sa în raport de testamentul

olograf din data de 15 august 1983 lăsat de defunctul Ț.I. verișoarelor sale C.N.,

T.E., în calitatea sa de nepot de soră.

Recurentul

face mențiunea că instanța nu s-a pronunțat în legătură cu valabilitatea

acestui testament.

Recursul

este nefondat.

Astfel

în ceea ce privește prima susținere care oricum nu se prezintă motivul prevăzut

de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., urmează a reține că atâta timp cât

recurentul nu a formulat în termen legal, o contestație la decizia nr. 1152 din

2 octombrie 2001, drepturile reclamanților consfințite prin decizie, nu pot fi

contestate.

Referitor

la cea de a doua susținere urmează a constata că instanțele analizând

împrejurarea dacă recurentul are sau nu calitatea de moștenitor au reținut,

având în vedere soluția pronunțată de către Judecătoria sectorului 3 București

prin sentința civilă nr. 615 din 29 ianuarie 2002, rămasă definitivă și

irevocabilă, că atât testamentul olograf invocat cât și certificatul de

calitate nu-i conferă recurentului calitatea de moștenitor.

În

consecință nu este incidentă în cauză ipoteza prevăzută de pct.10 al art. 304 C.

proc. civ., instanța pronunțându-se asupra mijlocului de apărare și asupra

dovezii administrate.

Astfel

fiind pentru considerentele mai înainte arătate constatând că nici o critică nu

este întemeiată, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâtul S.D. împotriva deciziei civile nr. 104 din 27 iunie 2003 a

Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.