ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 592/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC R.F. SRL Brăila în contradictoriu cu pârâtele SC T.C. SRL Brăila și SC M.B.

SA Galați prin Sucursala Brăila, așa cum rezultă din sentința nr. 837/F/Com din 29 noiembrie 2007. Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 19/A din 1 aprilie 2009. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susținând că, în urma licitației organizată de Fondul Proprietății de Stat, a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1623 din 17 februarie 1998, prin care a dobândit de la predecesoarea SC M. SA Galați prin sucursala Brăila, dreptul de proprietate asupra activului Magazinul 77A situat în municipiul Brăila și că pentru acest motiv a solicitat evacuarea pârâtei din acest spațiu.

De asemenea, a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii pentru că instanța a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1998 este menționată suprafața desfășurată de 455,03 mp, iar prin motivarea sa instanța a reținut că apelanta nu stăpânește decât 237,01 mp pentru care plătește impozitele, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât nu a avut în vedere toate probatoriile administrate în cauză, omițând să se pronunțe asupra unora dintre acestea. La data de 8 martie 2010, recurenta reclamantă a formulat precizări prin care a invocat incidența dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., motivând că instanța nu i-a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate însoțită de obiective și că instanța a încuviințat proba intervenientei care a solicitat un expert imobiliar, obiecțiunile la expertiză fiindu-i respinse, că nu i-a încuviințat proba cu acte și interogatoriu, că instanța nu a analizat contractele de închiriere depuse de aceasta, că plătește impozit pe suprafața de 455,03 mp și nu pentru 237,01 mp, motive care nu au fost invocate prin recursul declarat, în termenul prevăzut de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., atrăgând sancțiunea nulității recursului. Prin decizia nr. 1702 din 13 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a constatat nul recursul declarat de reclamanta SC R.F.

SRL Brăila împotriva deciziei nr. 19/A din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. A obligat-o pe recurentă să-i plătească intimatei-pârâte SC T.C. SRL Brăila suma de 700 lei cheltuieli de judecată și intimatei-pârâte SC M. SA Galați prin sucursala Brăila, suma de 5.950 lei cu același titlu. Înalta Curte a constatat nulitatea recursului pentru următoarele considerente: Conform art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. ( 2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., cum motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și cum motivele invocate prin precizările la recurs nu au fost invocate în termenul legal sub sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nul recursul dedus judecății, așa cum a fost declarat și precizat. Conform art. 274 alin. ( 1) C. proc. civ. , partea care cade în prezenții va fi oblicată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. S-a reținut că intimatele SC T.C. SRL Brăila și SC M.B. SA Galați prin Sucursala Brăila au solicitat cheltuieli de judecată și au probat aceste cheltuieli, așa cum rezultă din dovezile existente la filele 61, 62 și 66 din dosarul de recurs, astfel încât cererile privind cheltuielile de judecată au fost admise și a fost obligată recurenta să plătească intimatei-pârâte SC T.C. SRL Brăila suma de 700 lei cheltuieli de judecată și intimatei pârâte SC M. SA Galați prin sucursala Brăila, suma de 5.950 lei cu același titlu.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare SC R.F. SRL Brăila, contestația la care ulterior a făcut precizări, întemeindu-se pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și solicitând admiterea contestației, anularea deciziei atacate și trimiterea dosarului instanței competente pentru judecarea în fond. În motivarea contestației, contestatoarea susține în esență următoarele: Hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în condițiile în care recursul, deși era motivat în fapt și în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., nu a fost judecat în fond. Instanța de recurs trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., reținând că există motive de ordine publică, încălcarea dreptului la apărare, art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și că încadrarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestuia, deoarece el poate fi încadrat în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. Civ. Contestatoarea mai arată că a fost prejudiciată, de asemenea și prin obligarea la cheltuieli de judecată față de intervenienta SC M. SA Galați, deoarece cererea de intervenție a fost respinsă, societatea sa nu a căzut în pretenții față de intervenientă, iar, pe de altă parte, instanța nu s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a acestei cereri.

Pentru motivele arătate, contestatoarea consideră că recursul nu trebuia anulat, putând fi încadrat în unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Contestația în anulare nu este fondată. În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. ,,Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestații în anulare, pentru motivele arătate mai jos (…) , iar conform art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi primită pentru motivele mai sus arătat și anume, pentru motivele indicate la art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsă de procedură sau pentru încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență de către instanța care a pronunțat hotărârea contestată.

În speță, se constată că nu au fost invocate aspecte legate de procedura de citare sau de competența instanțelor investite să soluționeze litigiul, așa încât invocarea acestor temeiuri legale este nemotivată și examinarea instanței , din această perspectivă, lipsită de obiect. Dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., de asemenea, invocate de contestatoare, potrivit cărora o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs considerat tardiv, anularea greșită a unui recurs ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale, iar instanța care soluționează contestația în anulare este ținută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege pentru retractarea deciziei, în raport de susținerile formulate în contestație și nu să examineze justețea soluției pronunțate. Greșita aplicare de către instanța de recurs, astfel cum susține contestatoarea a dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., adică constatarea nulității recursului, ca neconținând motive de nelegalitate, în condițiile în care acestea existau și au fost indicate și temeiurile legale, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., precum și, pe de altă parte, greșita neaplicare a dispozițiilor art. 306 alin. (2) sau art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi reținute ca fiind greșeli materiale ale instanței de recurs, de natură să atragă anularea hotărârii pronunțate, în sensul dispozițiilor mai sus menționate. Același raționament este valabil și în ce privește susținerile legate de greșita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată sau omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție. Se reține astfel că soluția pronunțată de instanța de recurs nu poate fi calificată ca fiind rezultatul unei erori materiale, prin raportare la dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. ci, urmând ordinea ideilor prezentate de contestatoare, ar putea fi catalogată în accepțiunea acesteia ca o eroare de judecată sau de interpretare a unor norme de drept procesual, or, așa cum s-a arătat mai sus, astfel de chestiuni exced contestației în anulare, neputând face obiectul examinării prin promovarea acestei căi extraordinare de atac. În consecință, întrucât contestatoarea SC R.F. SRL Brăila nu a formulat nici un motiv de contestație întemeiat, care în condițiile exprese și restrictive prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. să conducă la anularea hotărârii pronunțate de instanța de recurs, aceasta va fi menținută, iar contestația în anulare se va respinge, ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC R.F. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 1702 din 13 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.