ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 592/2011

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC R.F.

SRL Brăila în contradictoriu cu pârâtele SC T.C. SRL Brăila și SC M.B. SA

Galați prin Sucursala Brăila, așa cum rezultă

din

sentința nr. 837/F/Com din 29 noiembrie 2007.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, prin decizia nr. 19/A din 1 aprilie 2009.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat

recurs, susținând că, în urma

licitației

organizată de Fondul Proprietății de Stat, a fost perfectat contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1623 din 17 februarie 1998, prin care a

dobândit de la predecesoarea SC M. SA Galați prin sucursala Brăila, dreptul de

proprietate asupra activului Magazinul 77A situat în municipiul Brăila și că

pentru acest motiv a solicitat evacuarea pârâtei din acest spațiu.

De asemenea, a arătat că hotărârea atacată cuprinde

motive

contradictorii pentru că instanța a

constatat că prin contractul de

vânzare-cumpărare

din anul 1998 este menționată suprafața desfășurată

de 455,03 mp,

iar

prin motivarea sa instanța a reținut că apelanta nu

stăpânește

decât 237,01 mp pentru care plătește impozitele, că instanța a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, întrucât nu a avut în vedere

toate probatoriile administrate în cauză, omițând să se pronunțe asupra

unora

dintre acestea.

La data de 8 martie

2010,

recurenta reclamantă a formulat precizări prin care a invocat incidența

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9

C.

proc. civ., motivând că instanța nu

i-a

încuviințat efectuarea

unei expertize de

specialitate însoțită de obiective și că instanța a

încuviințat proba intervenientei care a solicitat un expert imobiliar,

obiecțiunile la expertiză fiindu-i respinse, că nu i-a încuviințat proba cu

acte și interogatoriu, că instanța nu a analizat

contractele de închiriere depuse de aceasta, că plătește impozit pe suprafața

de 455,03 mp și nu

pentru 237,01 mp, motive care nu au fost invocate

prin recursul

declarat, în termenul prevăzut

de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

atrăgând sancțiunea nulității

recursului.

Prin decizia nr. 1702 din 13 mai

2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a constatat nul recursul declarat de reclamanta SC R.F. SRL Brăila împotriva

deciziei nr. 19/A din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială.

A obligat-o pe recurentă să-i plătească

intimatei-pârâte SC T.C. SRL Brăila suma de 700 lei cheltuieli de judecată și

intimatei-pârâte SC M. SA Galați prin sucursala Brăila, suma de 5.950 lei cu

același titlu.

Înalta Curte a constatat nulitatea recursului pentru

următoarele considerente:

Conform art. 302 alin. (1)

lit. c)

C. proc. civ. cererea de

recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Art. 306

alin. (

2) și (3) C. proc. civ. prevede

că motivele de

ordine publică pot fi

invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage

nulitatea

recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei

atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

iar conform art. 302 alin.

(1)

lit. c)

același cod, cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea

lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere,

deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă

aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., cum motivele dezvoltate de

recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3)

C. proc. civ. și cum motivele invocate prin precizările la recurs nu au fost

invocate în termenul legal sub sancțiunea nulității recursului conform art. 306

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va

constata nul recursul dedus judecății, așa cum a fost declarat și precizat.

Conform art. 274 alin. (

1)

C. proc. civ.

,

partea care cade în prezenții va fi oblicată, la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată.

S-a reținut că intimatele SC T.C. SRL Brăila și SC M.B.

SA Galați prin Sucursala Brăila au solicitat cheltuieli de judecată și au

probat aceste cheltuieli, așa cum rezultă din dovezile existente la filele 61,

62 și 66 din dosarul de recurs, astfel încât cererile privind cheltuielile de

judecată au fost admise și a fost obligată recurenta să plătească intimatei-pârâte

SC T.C. SRL Brăila suma de 700 lei cheltuieli de judecată și intimatei pârâte

SC M. SA Galați prin sucursala Brăila, suma de 5.950 lei cu același titlu.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în

anulare SC R.F. SRL Brăila, contestația la care ulterior a făcut precizări,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și (2) și art. 318 alin.

(1) C. proc. civ. și solicitând admiterea contestației, anularea deciziei

atacate și trimiterea dosarului instanței competente pentru judecarea în fond.

În motivarea contestației, contestatoarea susține în

esență următoarele:

Hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei

greșeli materiale, în condițiile în care recursul, deși era motivat în fapt și

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., nu a fost judecat

în fond.

Instanța de recurs trebuia să facă aplicarea dispozițiilor

art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reținând că există motive de ordine publică,

încălcarea dreptului la apărare, art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și că

încadrarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestuia, deoarece

el poate fi încadrat în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu

încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. Civ.

Contestatoarea mai arată că a fost prejudiciată, de

asemenea și prin obligarea la cheltuieli de judecată față de intervenienta SC M.

SA Galați, deoarece cererea de intervenție a fost respinsă, societatea sa nu a

căzut în pretenții față de intervenientă, iar, pe de altă parte, instanța nu

s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a acestei cereri.

Pentru motivele arătate, contestatoarea consideră că

recursul nu trebuia anulat, putând fi încadrat în unul din motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Contestația în anulare nu este fondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1)

pct. 1 și 2 C. proc. civ. ,,Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestații în anulare, pentru motivele arătate mai jos (…) , iar conform art. 317

alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi primită pentru

motivele mai sus arătat și anume, pentru motivele indicate la art. 317 pct. 1

și 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsă de procedură sau pentru încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență de către instanța care

a pronunțat hotărârea contestată.

În speță, se constată că nu au fost invocate aspecte

legate de procedura de citare sau de competența instanțelor investite să

soluționeze litigiul, așa încât invocarea acestor temeiuri legale este

nemotivată și examinarea instanței , din această perspectivă, lipsită de

obiect.

Dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.,

de asemenea, invocate de

contestatoare,

potrivit cărora o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost

rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale

evidente, în legătură cu aspectele formale ale

judecării recursului, ca

respingerea greșită a unui recurs considerat

tardiv, anularea greșită a unui recurs ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar

fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară

reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, greșelile

instanței de recurs care pot deschide calea

contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de

apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale, iar instanța

care soluționează contestația în anulare este ținută să verifice numai dacă

există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege pentru retractarea

deciziei, în raport de susținerile formulate în contestație și nu să examineze

justețea soluției pronunțate.

Greșita aplicare de către instanța de recurs, astfel

cum susține contestatoarea a dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ., adică constatarea nulității recursului, ca neconținând motive de

nelegalitate, în condițiile în care acestea existau și au fost indicate și

temeiurile legale, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

precum și, pe de altă parte, greșita neaplicare a dispozițiilor art. 306 alin. (2)

sau art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi reținute ca fiind greșeli materiale

ale instanței de recurs, de natură să atragă anularea hotărârii pronunțate, în

sensul dispozițiilor mai sus menționate.

Același raționament este valabil și în ce privește

susținerile legate de greșita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de

judecată sau omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra

admisibilității în principiu a cererii de intervenție.

Se reține astfel că soluția pronunțată de instanța de

recurs nu poate fi calificată ca fiind rezultatul unei erori materiale, prin

raportare la dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. ci, urmând ordinea

ideilor prezentate de contestatoare, ar putea fi catalogată în accepțiunea

acesteia ca o eroare de judecată sau de interpretare a unor norme de drept procesual,

or, așa cum s-a arătat mai sus, astfel de chestiuni exced contestației în

anulare, neputând face obiectul examinării prin promovarea acestei căi extraordinare

de atac.

În consecință, întrucât contestatoarea SC R.F. SRL

Brăila nu a formulat nici un motiv de contestație întemeiat, care în condițiile

exprese și restrictive prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. să conducă la anularea hotărârii pronunțate de instanța de recurs, aceasta

va fi menținută, iar contestația în anulare se va respinge, ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC R.F. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 1702 din 13 mai

2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie

2011.