ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 780/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 aprilie 2007 reclamanta U.A.T. Județul Brăila cheamă în judecată pe pârâta SC B.T.T. SA - Sucursala Brăila solicitând instanței obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosință a imobilului situat în Brăila, pentru perioada octombrie 2004 până la eliberarea efectivă.

Prin sentința nr. 422/F Com din 3 octombrie 2008 Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, admite acțiunea reclamantei și dispune ca pârâta să restituie reclamantei suma de 883.855,02 lei cu titlu de despăgubiri, cu 13.030 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând că, deși dreptul locativ al pârâtei întemeiat pe contractul de asociere în participațiune este în litigiu încă din 2005, întrucât pârâta obține venituri din activitatea comercială desfășurată în acel imobil, reclamanta nu poate accepta folosința gratuită a acelui spațiu de către pârâtă, ea având dreptul la reparațiune pentru a-și recupera pierderea suferită prin lipsa bunului din patrimoniul său, astfel că temeiul juridic nu este cel precizat de reclamantă, art. 998-999 C. civ., ci acela al îmbogățirii fără justă cauză, cuantumul prejudiciului fiind determinat prin expertiza contabilă, administrată în cauză, reparația putând fi dată numai pentru acoperirea pierderii suferite și nu și pentru viitor, până la eliberarea spațiului.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe este respins ca nefondat prin Decizia nr. 12 A din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, care reține, în acest sens, că excepțiile invocate de apelantă în fața instanței de fond au fost corect și motivat respinse, ca și cererile de sesizare a Curții Constituționale, că soluția dată de prima instanță este temeinică și legală fiind pronunțată cu respectarea principiilor oralității, contradictorialității și al dreptului la apărare, instanța nefiind ținută de temeiul juridic al cererii cu care este investită, ea având posibilitatea legală să schimbe încadrarea juridică și să o rețină pe cea legală în raport cu situația de fapt existentă în cauză, după administrarea corectă a probelor, în speță judecătorul fondului caracterizând și calificând obiectul cauzei în raport de conținutul său și nu după denumirea dată de parte, exercitându-și astfel rolul activ conform art. 129 C. proc.

civ., instanța reținând corect că, întrucât nu există un raport juridic, iar apelanta a desfășurat activități comerciale și a obținut venituri din folosința imobilului aparținând reclamantei - persoană juridică de drept public, patrimoniul apelantei s-a mărit în detrimentul patrimoniului intimatei reclamante. Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Ulterior, recurenta invocă un nou motiv de recurs, de ordine publică, privind lipsa capacității sale de folosință, recurenta neavând personalitate juridică, dar stând în proces în nume propriu, aspect raportat la care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtei. În fundamentarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru a fi confirmat soluția instanței de fond care a procedat la recalificarea acțiunii introductive fără a pune în discuția părților această recalificare de la răspunderea delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ., la îmbogățirea fără justă cauză, încălcându-i astfel dreptul la apărare, în ultimă instanță, și încălcând și formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., nepronunțându-se nici asupra excepției inadmisibilității acțiunii în îmbogățire fără justă cauză, invocată ca motiv de ordine publică în apel, și nici asupra motivelor de apel vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 1086 C. civ., neexaminând aspectul că reclamanta nu a făcut dovada indubitabilă a faptului că ar fi obținut venituri din chirii dacă ar fi dispus de respectivul spațiu în litigiu. Recurenta reproșează instanței de apel și încălcarea dreptului său la apărare prin respingerea cererii de administrare a unor probe concludente, precum proba cu expertiză tehnică, menită să stabilească suprafața reală folosită de recurentă, sau cu o nouă expertiză contabilă efectuată de un specialist adecvat.

Recurenta critică instanța de control judiciar și pentru respingerea, cu o motivare neadecvată, a excepției prematurității acțiunii, față de faptul că s-a făcut concilierea prealabilă cu altă entitate decât instituția reclamantă. Recurenta reproșează, deasemenea, instanței de apel nemotivarea cu argumente proprii a confirmării soluției primei instanțe de înlăturare a temeiului juridic al acțiunii introductive, încălcând astfel și prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Recurenta critică instanța de apel și pentru greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, apreciind eronat că ar fi încetat efectele contractului de asociere dintre părți deși, potrivit actului adițional din 3 iunie 2004 acesta fusese prelungit pentru încă 5 ani, respectiv până în 2009, cu avizul reclamantei intimate, orice clauză contrară fiind interzisă prin art. 2 din menționatul act adițional, aspect interpretat eronat de instanța de apel.

Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta intimată solicită respingerea recursului recurentei pârâte ca nefondat. Examinând recursul pârâtei împotriva deciziei instanței de apel prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă se constată că acesta este fondat. Dacă motivul de ordine publică invocat de recurentă, acela al lipsei capacității sale de folosință nu este fondat față de faptul că sucursala dispune de conducător propriu, cont bancar și poate încheia contracte - așa cum rezultă și din Regulamentul de organizare și funcționare al SC B.T.T. SA, înscris nou depus în recurs - fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., chiar dacă, ulterior promovării acțiunii de față, Sucursala Brăila a fost desființată prin hotărârea A.G.A.

a SC B.T.T. SA nr. 28 din 10 septembrie 2009, cu menționarea în Registrul Comerțului prin încheierea din 1 octombrie 2009, critica referitoare la recalificarea temeiului acțiunii introductive de instanță de către instanța de fond, fără a fi fost pusă în discuția părților această recalificare, soluție eronat confirmată de instanța de apel, este însă întemeiată și urmează a fi admisă. Se reține, în acest sens, că, deși reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea constant pe dispozițiile art. 998 C. civ.

(filele 6, 214 verso, 217 dosar de fond), instanța de fond a considerat că acest temei nu este aplicabil în speță, rațiune pentru care îl înlătură și apreciază că acțiunea trebuie întemeiată pe dispozițiile legale ale îmbogățirii fără just temei, fără, însă, a pune în discuția părților această recalificare, încălcând astfel atât principiul disponibilității, cât și pe cel al contradictorialității, și, deși pârâta recurentă a invocat această încălcare între motivele de apel, instanța de apel, examinându-l, apreciază ca fiind temeinică și legală soluția primei instanțe, considerând că judecătorul fondului și-a exercitat rolul activ, fără însă a cerceta motivul de apel invocat de pârâta apelantă prin prisma faptului că modificarea temeiului de drept al acțiunii nu a fost pusă în discuția părților de către instanța de fond, instanța de apel pronunțând ea, de astă dată, o soluție netemeinică și nelegală, raportat la faptul că, într-adevăr, recalificarea temeiului de drept este făcută direct prin considerentele sentinței, instanța fondului admițând acțiunea reclamantei, dar neacordând acesteia - așa cum ea a solicitat - despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra imobilului din litigiu pentru perioada octombrie 2004 și până la data eliberării imobilului (fila 3 dosar de fond), ci obligând pârâta „să restituie reclamantei suma de 883.855,02 lei cu titlu de despăgubiri”,

acordate pe perioada octombrie 2004 - mai 2008 (fila 241 verso dosar de fond). Constatându-se că decizia recurată este nelegală, întrucât instanța de apel nu a cenzurat corect nerespectarea de către instanța de fond a principiului contradictorialității, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., criticile formulate sub acest aspect de către recurentă fiind fondate, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

recursul urmează a fi admis, iar decizia recurată urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe care, în rejudecare, va examina corectitudinea recalificării temeiului de drept al acțiunii, ca și a determinării cuantumului despăgubirilor eventual cuvenite reclamantei intimate, examinând și titlul cu care pârâta a utilizat spațiul din litigiu față de soluția pronunțată prin sentința nr. 150/Fca din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Brăila-Secția comercială (fila 84 dosar de recurs) în Dosarul nr. 2896/113/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC B.T.T. SA Sucursala Brăila împotriva Deciziei nr. 12/A din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.