ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9064/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 mai 2008, reclamanții B.V., G.V., B.M., P.E. și V.M. au chemat în judecată pe pârâta Instituția Primarului Municipiului Brăila, solicitând anularea Dispoziției nr. 34346 din 22 aprilie 2008 și emiterea unei alte dispoziții, care să conțină plata despăgubirilor pentru imobilul (construcții și teren) situat în Brăila. În motivarea contestației, întemeiată pe prevederile Codului civil și Legii nr. 10/2001, reclamanții au susținut că dispoziția atacată nu respectă sentința civilă nr. 847/2006, prin care Tribunalul Brăila le-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri pentru imobilul menționat, alături de o altă persoană (T.E.).

Tribunalul Brăila, secția civilă, prin sentința nr. 766 din 30 octombrie 2008, a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și a admis cererea reclamanților, de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de despăgubiri, pentru partea din imobilul situat în Brăila, formată din teren și construcții în suprafață de 424 mp. S-a reținut că: - imobilul de la adresa menționată, compus din construcții și teren de 480 mp, a aparținut defunctei C.V. (autoarea reclamanților) și a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950; - anterior naționalizării, respectiv în anul 1949, proprietara C.V. a donat lui S.T.

un apartament de 56 mp; - prin dispoziția contestată, pârâta a propus ca reclamanții să beneficieze de măsuri reparatorii în echivalent (despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005) doar pentru 162,83 mp teren, pe considerentul că o altă persoană a primit despăgubiri conform Legii nr. 112/1995 pentru diferența de 317,17 mp; - beneficiara despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv T.E., moștenitoarea donatarului S.T., era însă îndreptățită la asemenea măsuri reparatorii doar pentru apartamentul de 56 mp. donat autorului său; - în consecință, potrivit Legii nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de 424 mp din imobilul preluat abuziv de la autoarea lor, împrejurarea că o altă persoană a beneficiat, în baza Legii nr. 112/1995, de despăgubiri pentru suprafața mai mare din același imobil fiind irelevantă.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 109 din 25 martie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă. S-a reținut că: - prima instanță a avut în vedere Hotărârea nr. 1053/1999 a Comisiei Județene Brăila (pronunțată în baza sentinței civile nr. 5350/199 a Judecătoriei Brăila) prin care s-au acordat E.T., conform Legii nr. 112/1995, despăgubiri de 353.148.452 lei pentru o parte din imobilul în discuție; - totodată, instanța de fond a avut în vedere și hotărârile judecătorești anterioare, prin s-a recunoscut, cu autoritate de lucru judecat, calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru același imobil, alături de T.E.; - potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, reclamanții pot beneficia și de măsurile reparatorii prevăzute de această lege, împrejurarea că au fost acordate, altei persoane, despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 fiind irelevantă.

Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și respingerii contestației. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta a susținut că: - dispoziția contestată este corectă deoarece a fost emisă în conformitate cu o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr. 5350/1999 a Judecătoriei Brăila); - Tribunalul Brăila, prin sentința nr. 847/2006, a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii dar nu a stabilit că aceste măsuri se cuvin pentru întreg imobilul; - soluția primei instanțe, menținută în apel, duce la îmbogățirea reclamanților fără justă cauză.

Aceste critici sunt nefondate deoarece: - este incontestabil că, anterior apariției Legi nr. 10/2001, o altă persoană (T.E.) a primit despăgubiri, în baza Legii nr. 112/1995, pentru o parte din imobilul preluat abuziv (de stat) de la autoarea reclamanților; - de asemenea, este incontestabil că, la stabilirea despăgubirilor menționate, Comisia Județeană Brăila pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a avut în vedere și sentința civilă nr. 5350/1999 a Judecătoriei Brăila (care se referă exclusiv la contestația formulată de T.E.

împotriva unei hotărâri pronunțate de aceeași comisie); - soluția adoptată de pârâtă prin dispoziția contestată, respectiv propunerea ca măsurile reparatorii în echivalent cuvenite reclamanților să se stabilească fără luarea în considerare a părții din imobil pentru care s-au acordat deja despăgubiri conform Legii nr. 112/1995, este însă lipsită de suport juridic; - astfel, în privința reclamanților nu este operant art. 20 din Legea nr. 10/2001, referitor la măsurile reparatorii ce pot fi acordate persoanelor care au primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, atâta timp cât aceștia nu au beneficiat de asemenea despăgubiri; - pentru aceleași considerente, stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent cuvenite reclamanților corespunzător întregii părți din imobil preluată abuziv de la autoarea lor respectă prevederile Legii nr. 10/2001 și nu constituie o îmbogățire fără justă cauză.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 109/A din 25 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.