ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8082/2009

Deliberând asupra

contestație de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor cauzei constată următoarele:

I. La 19 mai 2004, reclamanții Z.A.B. și Z.D.E. au

chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Brăila, solicitând anularea

dispoziției nr. 8372 din 7 aprilie 2004.

În motivarea cererii,

întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanții au susținut că:

- tatăl lor, defunctul Z.N.,

era proprietarul unei farmacii situate în Brăila, preluată de stat conform

Decretului nr. 134/1949;

- au solicitat pârâtei

restituirea în natură a terenului viran situat la adresa menționată, precum și

despăgubiri bănești pentru construcția demolată și inventarul farmaceutic;

- prin dispoziția

contestată, pârâta le-a respins notificarea, reținând că nu ar fi făcut dovada

calității de persoane îndreptățite și a proprietății, iar despăgubirile pentru

inventarul farmaceutic nu pot fi acordate pe calea Legii nr. 10/200;

- actele anexate notificării

fac însă dovada calității lor de persoane îndreptățite și a dreptului de

proprietate, iar potrivit art. 6 alin. (2) din aceeași lege, măsurile reparatorii

privesc și inventarul farmaceutic preluat odată cu imobilul.

II. Tribunalul Brăila, secția

civilă, prin sentința nr. 330 din 10 iunie 2005, a respins contestația, ca nefondată, pe considerentul că reclamanții nu au făcut dovada că

autorul lor era proprietarul imobilului în care funcționa farmacia.

III. Curtea de Apel

Galați-secția civilă, prin Decizia nr. 16 din 24 ianuarie 2006, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat sentința, a admis în parte contestația, a

anulat dispoziția atacată, a obligat-o pe pârâtă să restituie apelanților, în

natură, suprafața de 390 mp., situată în Brăila, și să emită dispoziție cu

propuneri de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția de la aceeași

adresă.

S-a reținut că:

- în lista anexă a Decretului

nr. 134/1949, autorul reclamanților figurează ca proprietar al farmaciei

revendicate;

- pârâta nu a răsturnat

prezumția că persoana individualizată în acel act normativ ne este proprietar

al imobilului în litigiu;

- în lipsa altor date, la

determinarea suprafeței terenului aferent construcției se vor avea în vedere

concluziile expertizei topometrice;

- pentru construcția

demolată reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent;

- reclamanții nu au făcut

dovada existenței și componenței inventarului farmaceutic.

IV. Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 570

din 25 ianuarie 2007, a admis recursurile declarate de reclamanți și pârâtul

Primarul municipiului Brăila și a casat ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași curte de apel.

S-a reținut că instanța de

apel nu a lămurit situația de fapt, iar în acest sens se impune efectuarea unei

expertize de specialitate, care să analizeze și actele prezentate de reclamanți

(documentație cadastrală, planuri de amplasament, certificate de urbanism

etc.), aflate la dosar ori depuse în recurs.

V. Curtea de Apel

Galați-secția civilă, prin Decizia nr. 48 din 21 februarie 2008, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat sentința, a admis contestația, a anulat

dispoziția atacată, a dispus restituirea în natură a terenului de 662 mp.,

situat în Brăila, conform schiței anexă la raportul de expertiză, precum și

emiterea unei dispoziții cu măsuri reparatorii în echivalent pentru

construcții, și a obligat-o pe pârâtă la 21.723.000 ROL cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- față de prevederile

imperative ale art. 315 C. pr. civ. și considerentele deciziei de recurs, dreptul

de proprietate al reclamanților cu privire la imobilul revendicat nu mai poate

fi discutat, instanța de rejudecare având obligația de a administra probe

pentru individualizarea acestui bun;

- potrivit expertizei

efectuate în cauză, terenul revendicat de reclamanți are o întindere de 662 mp.

și este situat în Brăila;

- în prezent, terenul

menționat este ocupat de soții C., iar reclamanții nu au făcut demersuri pentru

anularea titlului de proprietate al acestora;

- reclamanții au solicitat

restituirea imobilului în natură și au declarat că întrevăd calea legală de a

fi puși în posesie, ceea ce constituie un argument în plus pentru admiterea

contestației, soluționarea litigiului urmând a se realiza în mod amiabil sau în

cadrul unei acțiuni în revendicare prin comparare de titluri;

- referitor la construcțiile

demolate, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent;

- în cauză nu s-a făcut nici

o dovadă cu privire la inventarul farmaceutic existent la data preluării

abuzive.

VI. Înalta Curte de Casație,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6373 din 29

octombrie 2008, a admis recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului

Brăila și a casat ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

S-a reținut că:

- prima instanță de recurs

nu s-a pronunțat (explicit sau implicit) asupra criticilor pârâtului

referitoare la lipsa calității reclamanților de persoane îndreptățite, astfel

că aprecierea instanței de trimitere, în sensul că dreptul de proprietate al

reclamanților nu mai poate fi discutat, nu are corespondent în motivarea

deciziei de casare;

- pe cale de consecință,

deoarece prima casare a fost totală, instanța de trimitere trebuia să statueze

asupra tuturor criticilor formulate de reclamanți în cererea de apel și

apărărilor invocate de pârât prin întâmpinare.

VII. La 27 aprilie 2009,

reclamantul Z.A.B. a formulat contestație în anulare, solicitând desființarea

ultimei hotărâri și rejudecarea recursului declarat de pârât.

În motivarea acestei

contestații, întemeiată pe art. 318 teza I C. pr. civ., contestatorul reclamant

a susținut că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Concret, contestatorul

pretinde că, deși potrivit ștampilei aplicate de oficiul poștal, a depus

întâmpinarea la 23 octombrie 2008, instanța de recurs, având în vedere data

înregistrării actului menționat la Înalta Curte (27 octombrie 2008), a reținut

că ar fi depășit termenul prevăzut de art. 308 alin. (2) C. pr. civ. și astfel

l-a privat de posibilitatea de a răspunde la criticile de fapt și de drept

invocate de recurent și de a indica dovezile și mijlocele de apărare de care

înțelege să se folosească în combaterea acestora.

VIII. Potrivit art. 318 teza

I C. pr. civ., desființarea hotărârii instanței de recurs pe calea contestației

în anulare specială presupune, între altele, existența unei greșeli materiale

esențiale, adică legată de aspectele formale ale judecății și, în lipsa căreia,

soluția ar fi fost diferită.

Or, din lucrările dosarului

rezultă că:

- întâmpinarea formulată de

reclamantul Z.A.B. a fost depusă la oficiul poștal la 23 octombrie 2008 și

înregistrată la Înalta Curte la 27 octombrie 2008;

- prin această întâmpinare

intimatul reclamant a răspuns la criticile invocate de pârâtul recurent;

- în partea introductivă a

hotărârii contestate s-a menționat că instanța de recurs a constatat depășirea

termenului prevăzut de art. 308 alin. (2) C. pr. civ. după referirea

magistratului asistent, că întâmpinarea a fost înregistrată la 27 octombrie

2008.

Față de aceste elemente se

constată că:

- nu este clar dacă

aprecierea privitoare la depășirea termenului prevăzut de art. 308 alin. (1) C.

pr. civ. a fost determinată de interpretarea textului menționat sau de nesesizarea

datei înscrise în ștampila aplicată de oficiul poștal pe plicul de expediere a

întâmpinării;

- presupunând totuși că ar

fi vorba despre o eroare materială, este evident că aceasta nu a fost esențială

atâta timp cât prin întâmpinarea în discuție reclamantul contestator nu a

invocat excepții relative și nici nu a propus probe în apărare.

Așa fiind, conform art. 320 C. pr. civ., prezenta contestație în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatorul Z.A.B. împotriva Deciziei nr. 6373 din 29

octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2009.