ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 784/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 784/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Brăila sub nr. 2223/113/2010, reclamantul N.A.G. a chemat în

judecată pe pârâta U.A.T. Municipiul Brăila, prin Primar, solicitând anularea

dispoziției din 16 martie 2010.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în

Brăila, str. R., care, conform Decretului nr. 92/1950 figura în Brăila, str. I.T.,

iar, în măsura în care restituirea nu este posibilă, acordarea de despăgubiri bănești.

Din expertiza A.N.E.V.A.R. efectuată rezultă că terenul preluat abuziv avea suprafața

de 1531 mp, era situat în zona 0, echivalând cu o suprafață de teren în zona 4 de

9564,44 mp. Prin dispoziția din 28 mai 2008 s-a acordat deja în compensare suprafața

de teren de 1000 mp în zona 4 a Municipiului Brăila, iar prin dispoziția contestată

s-a propus acordarea de despăgubiri doar pentru diferența de 531 mp. Mai mult, deși

s-au solicitat despăgubiri și pentru construcție, pârâta nu s-a pronunțat și pe

această cerere.

În drept, cererea

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1), alin. (8), art. 11 alin.

(4), alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

În întâmpinarea

formulată, pârâta U.A.T. Municipiul Brăila, prin Primar a arătat că prin notificare

au fost solicitate despăgubiri doar pentru teren nu și pentru construcții, astfel

că prin dispoziția contestată s-a soluționat corect cererea depusă de reclamant.

în ceea ce privește despăgubirile ce le solicită reclamantul pentru diferența de

teren stabilită conform expertizei A.N.E.V.A.R., cererea trebuia să constituie o

contestație împotriva dispoziției din 28 mai 2008 și nu a dispoziției din 16

martie 2010.

Prin sentința

civilă nr. 1034 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Brăila a fost admisă acțiunea

și a fost anulată dispoziția din 16 martie 2010 emisă de pârâtă.

A fost modificat

art. 4 din dispoziția din 28 mai 2008 în sensul că pentru imobilul situat în Brăila,

str. R., constând în diferența de teren nerestituită de 531 mp a fost acordat teren

în compensare în suprafață de 1698 m indiviz din suprafața totală de teren de 6000

mp situat în Brăila, str. C., conform art. 1 din hotărârea Consiliului Local al

Municipiului Brăila din 10 iulie 2009, iar pentru diferența de teren de 6866,44

mp și construcții au fost acordate despăgubiri în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea înregistrată din 9 mai 2001

reclamantul a solicitat restituirea în natură, dacă este posibil, a imobilului situat

în str. R., formând un singur imobil, care se învecinează la nord cu Piața P., în

prezent str. B.D., conform actului de vânzare-cumparare autentificat în iunie 1946.

Instanța de fond a reținut că reclamantul a avut în vedere nu numai terenul ci și

construcția, aspect ce reiese din conținutul notificării, în care se menționează

că, în cazul în care imobilul a fost demolat, solicită acordarea de despăgubiri.

În aceste condiții,

susținerile pârâtei potrivit cărora prin notificare nu s-au formulat pretenții și

în ceea ce privește construcția preluată abuziv au fost înlăturate.

În ceea ce privește

terenul revendicat pe calea legii speciale de către reclamant, s-a reținut că pârâta

a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită a acestuia, iar prin dispoziția

din 28 mai 2008 a dispus restituirea în natură, în compensare, pentru terenul situat

în Brăila, str. R., în suprafață de 1531 mp, a terenului situat în Brăila, cartier

V. în suprafață de 1000 mp. La art. 4 al dispoziției s-a menționat că pentru diferența

de teren imposibil de restituit la acea dată se va proceda conform art. 10

alin. (1) și alin. (10) din Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziția

din 16 martie 2010 s-a dispus de către pârâtă modificarea art. 4 din dispoziția

din 28 mai 2008 în sensul că pentru imobilul situat în Brăila, str. R., cu diferența

de teren imposibil de restituit în natură în suprafață de 531 mp se propune acordarea

de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în situația imobilelor preluate în mod abuziv

și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial,

restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase

nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii

se stabilesc prin echivalent. În Normele metodologice de aplicarea unitară a Legii

nr. 10/2001 se precizează că măsurile reparatorii în echivalent constau în compensare

cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condițiile legii speciale

sau modalitățile reparatorii combinate.

Tribunalul a reținut

că pârâta, cu acceptul reclamantului, a optat pentru modalitățile reparatorii combinate,

compensare cu alte terenuri și despăgubiri bănești acordate în condițiile legii

speciale,

În ceea ce privește

suprafața de teren pentru care trebuia să se acorde în compensare teren, instanța

de fond a reținut că terenul preluat abuziv se afla în zona 0 a Municipiului Brăila,

iar terenul acordat în compensare în zona 4.

Din expertiza

A.N.E.V.A.R. extrajudiciară efectuată de reclamant și necontestată de pârâtă sub

aspectul validității concluziilor sale, rezultă că pentru a stabili suprafața de

teren echivalentă din zona 4, unde s-a acordat deja o suprafață de teren în compensare

reclamantului prin dispoziția din 28 mai 2008, s-a avut în vedere suprafața de teren

revendicată pe calea legii speciale, 1531 mp (conform memoriului tehnic justificativ)

și valoarea de piață a terenurilor evaluate, terenul din zona 0 și terenul din zona

a unei suprafețe de teren de 9564,44 mp.

Tribunalul a apreciat

că au fost respectate dispozițiile legii speciale în momentul efectuării expertizei,

având în vedere ca prin Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2201

s-a stabilit că se vor avea în vedere valoarea de piață a imobilului și standardele

edictate de Comitetul pentru standarde internaționale de evaluare. Nu s-a dovedit

că aceste standarde au fost încălcate la stabilirea valorii terenurilor din zona

0 și zona 4 a Municipiului Brăila.

Din adresa

din 6 mai 2010 a Consiliului Local al Municipiului Brăila Tribunalul a reținut că

terenul în suprafață de 1698 mp, indiviz din suprafața totală de teren de 6000 mp,

situat în Brăila, str. C., conform art. 1 din hotărârea Consiliului Local al

Municipiului Brăila din 10 iulie 2009, poate fi acordat în compensare.

Având în vedere

că și reclamantul și-a exprimat acordul pentru compensarea cu acest teren, Tribunalul

a procedat în consecință, în sensul că a modificat art. 4 din dispoziția din 28

mai 2008 acordând în compensare, pentru imobilul situat în Brăila, str. R., constând

în diferența de teren nerestituită de 531 mp teren în suprafață de 1698 mp indiviz

din suprafața totală de tern de 6000 mp, situat în Brăila, str. C., conform

art. 1 din hotărârea Consiliului Local al Municipiului Brăila din 10 iulie 2009,

iar pentru diferența de teren de 6866,44 mp și construcții, despăgubiri bănești

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

S-a avut în vedere

suprafața de teren de 9564,44 mp deoarece au fost folosite, în ceea ce privește

notificarea reclamantului, modalitățile reparatorii combinate. Astfel că, în momentul

stabilirii despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 6866,44 mp s-a avut în

vedere valoarea de piață a unui m.p. de teren situat în zona 4 a Municipiului Brăila.

În ceea ce privește

suprafața construcțiilor preluate abuziv Tribunalul a avut în vedere raportul de

evaluare, potrivit căruia, conform schiței actului de vânzare-cumpărare autentificat

din 27 ianuarie 1940, aceasta este de 514 mp.

Împotriva sentinței

civile nr. 1034 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Brăila a declarat apel pârâtul

criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

În esență, apelantul

pârât a susținut că în mod nelegal instanța de fond a avut în vedere la soluționarea

cauzei un raport de expertiză extrajudiciară, întocmit în anul 2007, fiind încălcate,

astfel, prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 care stabilesc

că, pentru determinarea valorii unor bunuri preluate abuziv și a căror restituire

în natură nu este posibilă, vor fi utilizate în cursul procedurilor prevăzute de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, standardele internaționale de evaluare.

Pârâtul a mai

susținut că reclamantul mai are dreptul doar la acordarea în compensare a unui tern

în suprafață de 531 mp precum și la acordarea de despăgubiri pentru construcțiile

demolate în suprafață de 500,80 mp, întrucât pentru restul suprafeței de teren din

vechea proprietate a primit, deja, teren în compensare.

A solicitat admiterea

apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul celor mai sus arătate.

Prin decizia civilă

nr. 122 din 25 mai 2011 a Curții de Apel Galați, apelul declarat de pârât a fost

respins ca nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că în fața instanței de fond nu s-a solicitat

efectuarea unei expertize de specialitate în afara celei extrajudiciare prezentate

de reclamant.

S-a apreciat că

dispozițiile legii speciale la momentul efectuării expertizei au fost respectate,

nefacându-se dovada că standardele internaționale de evaluare au fost încălcate.

Potrivit art.

10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor precum și a construcțiilor

nedemolate, preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește

potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării stabilită potrivit

standardelor internaționale de evaluare.

Din expertiza

A.N.E.V.A.R. a rezultat că terenul confiscat de stat în suprafață de 1531 mp în

zona echivalează cu o suprafață de teren în zona 4 de 9564,64 mp.

Cum, prin dispoziția

din 28 mai 2008, reclamantului i s-a acordat în compensare un teren în suprafață

de 1000 mp, situat în cartier V., iar pentru diferența de 531 mp, prin dispoziția

din 16 martie 2010, i s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Curtea a considerat că este evidentă intenția

pârâtei de a efectua o compensare a terenului din zona 0 cu un teren, în aceeași

suprafață, din zona 4, ceea ce nu corespunde standardelor internaționale de evaluare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta,iar prin decizia civilă nr. 4579 din 18 iunie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul fiind casată decizia

atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut că instanța de apel nu și-a manifestat

rolul activ în administrarea actului de justiție, soluția litigiului întemeindu-se

pe o expertiză extrajudiciară, efectuată la inițiativa părții reclamante.

S-a mai reținut

că instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt și nici nu a identificat

dispozițiile legale incidente în cauză, preluând, doar, motivarea primei instanțe,

laconică sub aspectul clarificării situației de fapt.

Prin decizia de

casare s-a statuat că instanța în rejudecarea apelului urmează să stabilească pe

deplin situația de fapt și să identifice dispozițiile legale incidente în cauză,

impunându-se efectuarea unei expertize pentru stabilirea echivalenței valorice a

terenurilor revendicate, imposibil de restituit în natură, cu cele acordate deja

în compensare sau care se mai impun a fi acordate.

S-a mai reținut

prin decizia de casare că terenul preluat abuziv a avut suprafața de 1351 mp situat

în zona 0, echivalând astfel cu o suprafață de teren în zona 4 de 9564,44 mp, și

că urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001

și respectiv prevederile normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

aprobate prin H.G. nr. 250/2007 precum și prevederile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

În rejudecare,

prin decizia civilă nr. 38 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă,

s-a admis apelul pârâtului Municipiului Brăila prin Primar, s-a schimbat în parte

hotărârea instanței de fond în sensul că în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr

165/2013 s-a constatat că pentru imobilul situat în Brăila str. R. compus din teren

de 1531 mp și construcții pentru care reclamantul a primit în compensare suprafața

de 1.000 mp teren situat în Brăila cartier V. și care reprezintă conform raportului

de expertiză efectuat în cauză de D.J., echivalentul a 212,8 mp teren în zonă, reclamantul

are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea prin puncte,

Capitolul III din Legea nr. 165/2013, măsurile reparatorii urmând a fi stabilite

pentru diferența de teren nerestituit, respectiv pentru suprafața de 1318,2 mp,

zona 0 și construcțiile demolate. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței,

înlăturând din cuprinsul acesteia dispozițiile contrare deciziei.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Ținând seama de

îndrumările date prin decizia de casare a fost efectuată o expertiză de specialitate

care a stabilit, pe baza a trei metode de calcul, conform standardelor internaționale,

valoarea terenului revendicat, situat în Brăila, strada R., în zona 0 a orașului,

a terenului acordat în compensare, în suprafață de 1000 mp situat în Brăila, cartier

V., în zona 4 a orașului și, raportat la aceste valori, suprafața de teren pe care

reclamantul este îndreptățit să o mai primească în compensare.

Având în vedere

concluziile raportului de expertiză, însușit de ambele părți din proces, solicitările

formulate atât de apelantul pârât cât și de către intimatul reclamant, instanța

de apel a apreciat că prin Legea nr. 165/2013, intrată în vigoare pe parcursul soluționării

cauzei au fost stabilite măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în

natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului

comunist în România.

Potrivit art.

4 din acest act normativ, dispozițiile legii se aplică cererilor formulate și depuse,

în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării

în vigoare a legii, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv,

aflate pe rolul instanței or,astfel ca în situația în care restituirea în natură

a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă,

singura măsură reparatorie în echivalent care se poate acorda este compensarea prin

puncte, prevăzută în Capitolul III al legii.

Prin urmare, raportat

la dispozițiile imperative ale noului act normativ care stabilesc o modalitate unică

de despăgubire în caz de imposibilitate de restituire în natură a terenurilor preluate

abuziv, dat fiind faptul că, în speță, terenul revendicat de reclamant nu poate

fi restituit, instanța de apel a constatat că nu se mai impune a fi analizată solicitarea

de se acorda reclamantului teren în compensare, singura modalitate de despăgubire

care mai poate fi luată în discuție în speță fiind doar cea a compensării prin puncte.

În aceste condiții, rămânând de stabilit, pe baza expertizei efectuate în cauză,

care este diferența de suprafață de teren pentru care reclamantul urmează să beneficieze

de aceste măsuri reparatorii prin echivalent.

Așa cum s-a reținut

și de către instanța de fond, prin notificarea înregistrată din 9 mai 2001, reclamantul

a solicitat restituirea în natură, dacă este posibil, a imobilului situat în

str. R., formând un singur imobil, care se învecinează la nord cu Piața P., în prezent

str. B.D., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat în iunie 1946, imobil

compus din teren în suprafață de 1531 mp și construcții.

Pârâta a recunoscut

calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, iar prin dispoziția din 28

mai 2008 a dispus atribuirea, în compensare, pentru terenul situat în Brăila,

str. R., în suprafață de 1531 mp, a terenului situat în Brăila, cartier V. în suprafață

de 1000 mp. La art. 4 al dispoziției s-a menționat că pentru diferența de teren

imposibil de restituit la acea dată se va proceda conform art. 10 alin. (1) și

alin. (10) din Legea nr. 10/2001.

Ulterior, prin

dispoziția din 16 martie 2010, s-a dispus de către pârâtă modificarea art. 4 din

dispoziția din 28 mai 2008, în sensul că, pentru imobilul situat în Brăila,

str. R., cu diferența de teren imposibil de restituit în natură în suprafață de

531 mp s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

Prin urmare, la

acest moment, pentru suprafața totală de teren de 1531 mp teren, situat în zona

0 a municipiului Brăila, reclamantul a primit în compensare suprafața de 1000 mp

teren, situat în zona 4 a orașului.

Expertiza efectuată

în cauză a stabilit valoarea unui metru pătrat de teren din zona 0 a orașului Brăila

la suma de 714 RON și valoarea unui metru pătrat de teren din zona 4 a orașului

la suma de 152 RON.

Raportat la aceste

valori, terenul în suprafață de 1531 mp revendicat de reclamant și imposibil de

restituit în natură situat în zona 0 a orașului are o valoare de 1.093.134 RON (1531

mp x 714 RON = 1.093.134 RON) iar terenul în suprafață de 1000 mp primit de reclamant

în compensare, situat în zona 4 a orașului are o valoare de 152.000 RON (1000 mp

x 152 RON - 152.000 RON).

Echivalentul celor

1000 mp teren din zona 4 a orașului primiți în compensare de reclamant, în valoare

de 152.000 RON, îl reprezintă o suprafață de 212,8 mp teren în zona 0 a orașului

(152.000 RON: 714 RON/mp teren zona 0 = 212,8 mp).

Prin urmare, la

acest moment, reclamantul a primit în compensare doar 212,8 mp din cei 1531 mp revendicați,

astfel că, făcând diferența dintre cele două suprafețe, rezultă că acesta mai are

dreptul la o suprafață de teren de 1318,2 mp (1531 mp -212,8 mp = 1318,2 mp).

În concluzie,

pentru ca reclamantul să beneficieze de o justă despăgubire pentru terenul în suprafață

de 1531 mp situat în Brăila, str. R., zona 0 a orașului, imposibil de restituit

în natură și pentru care a primit deja în compensare un teren în suprafață de 1000

mp situat în zona 4 a orașului, acesta, în temeiul Legii nr. 165/2013, trebuie să

mai primească măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea prin puncte

conform Capitolului III din acest act normativ, măsurile reparatorii urmând a fi

stabilite pentru diferența de teren nerestituit de 1318,2 mp, zona 0 a orașului

Brăila, precum și pentru construcțiile care au existat pe teren, în prezent demolate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul N.A.G. solicitând modificarea ei în sensul

obligării pârâtului la restituirea în natură a terenului de 1698 mp teren situat

în str. C. zona 4, ce este liber, cu privire la care chiar pârâtul prin apel a fost

de acord cu retrocedarea lui, iar pentru diferența de 950,14 mp și construcții demolate

să se facă aplicarea dispozițiilor legale, respectiv compensarea prin puncte, conform

Capitolului III din Legea nr. 165/2013.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sub următoarele aspecte:

Se susține, astfel,

că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea

și ignorarea dispozițiilor art. 1 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în

condițiile în care instituția care deține terenul liber (Municipiul Brăila) și-a

exprimat acordul în mod expres să restituie în natură suprafața de 1698 mp teren

situat în Brăila str. C. (zona 4) urmând ca pentru compensare să rămână o suprafața

de teren de 960,14 mp.

O altă critică

adusă deciziei recurate vizează nesocotirea dispozițiilor legale, în condițiile

în care recurentul a înțeles să uzeze de prevederile Legii nr. 10/2001 în termen

legal în urmă cu 13 ani, când restituirea în natură era mai facilă, iar dispozițiile

instanței de apel în sensul compensării prin puncte, conform Capitolului III din

Legea nr. 165/2013, sunt nelegale și netemeinice, atâta vreme cât terenul în suprafață

de 1698 mp situat în Brăila str. C. (zona 4) este liber, neocupat și posibil a fi

restituit în natură, așa cum de altfel a solicitat și Municipiul Brăila în faza

apelului. Pentru diferența de teren 950,14 mp și construcții demolate a solicitat

să se facă aplicarea dispozițiilor legale, respectiv compensarea prin puncte, conform

Capitolului III din Legea nr. 165/2013.

De asemenea, recurentul

susține că, de altfel, C.E.D.O. a statuat cu privire la Legea nr. 165/2013 că este

guvernată de principiul prevalentei restituirii în natură, de transparență în procesul

de stabilire a măsurilor compensatorii, de principiul menținerii unui echilibru

just între interesul general al societății și interesele individuale ale proprietarilor

de drept.

Noua lege prevede,

cu titlu principal, restituirea în natură a imobilelor, măsură care reflectă intenția

legislatorului de a acorda o compensare echitabilă, corespunzând în principal intereselor

proprietarilor.

Același recurent

mai susține că în mod greșit instanța de apel, în dispozitiv, dispune compensarea

prin „fructe”, aspect neregăsit în dispozițiile Legii nr. 165/2013, iar calculul

este total eronat venind în contradicție cu raportul de expertiză efectuat în cauză.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele:

Prin decizia de

casare nr. 4579 din 18 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, s-a statuat cu putere obligatorie pentru instanță în rejudecarea cauzei,

în condițiile art. 315 C. proc. civ., că instanța de apel urmează a stabili pe deplin

situația de fapt, a identifica dispozițiile legale incidente în cauză, impunându-se

efectuarea unei expertize pentru stabilirea echivalenței valorice a terenurilor

revendicate, imposibil de restituit în natură, cu cele acordate deja în compensare

sau care se mai impun a fi acordate.

S-a mai reținut,

prin aceeași decizie de casare, că terenul preluat abuziv a avut suprafața de 1351

mp fiind situat în zona 0, echivalând astfel cu o suprafață de teren în zona 4 de

9564,44 mp și că urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (9) din

Legea nr. 10/2001 și respectiv prevederile Normelor metodologice de aplicare unitară

a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 precum și prevederile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Din această perspectivă,

dar și raportat la motivele de apel invocate, este de observat că instanța de control

judiciar analizează cauza nu numai din alte perspective (și sub alte aspecte decât

cele invocate în apel), dar și în discordanță cu expertiza efectuată în rejudecare

expertiză ce concluzionează în sensul că suprafața de teren rămasă de restituit

din totalul de 1531 mp situat în str. R. zona 0, urmare a compensării cu ambele

suprafețe de teren de 1000 mp (deja restituiți) și 1698 mp, acordați de prima instanță,

este de 950,14 mp.

Or, față de această

situație, ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, este de reținut că legalitatea

unei hotărâri se analizează în funcție de motivele de fapt și de drept avute în

vedere de instanță la adoptarea soluției, motive ce trebuie să fie în concordanță

cu actele existente la dosar și cu ceieîalte probe administrate.

Față de cele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul reclamantului urmează a fi

admis, a se casa hotărârea instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe, pentru a fi examinate raporturile juridice dintre părți atât

din perspectiva deciziei de casare mai sus invocate, a motivelor de apel, cât și

din perspectiva verificării situației juridice a terenului solicitat în compensare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul N.A.G. împotriva deciziei nr. 38/A din 19 iunie 2013 a Curții

de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 martie 2014.