ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4579/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1034 din

27 octombrie 2010, Tribunalul Brăila, secția civilă, a admis acțiunea

reclamantului N.A.G., a anulat dispoziția nr. 2746 din 16 martie 2010 emisă de

pârâtă, a modificat art. 4 din dispoziția nr. 35536 din 28 mai 2008, în sensul

că pentru imobilul situat în Brăila, și 7, constând în diferența de teren

nerestituită de 531 mp, se acordă teren în compensare în suprafață de 1698 mp

indiviz din suprafața totală de teren de 6000 mp, situat în Brăila, conform

art. 1 din H.C.L.M. Brăila nr. 257 din 10 iulie 2009, iar pentru diferența de

teren de 6866,44 mp și construcții se acordă despăgubiri în condițiile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

În fapt, s-a reținut

că reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Brăila,

care conform Decretului nr. 92/1950 figura în Brăila. În măsura în care

restituirea în natură nu este posibilă, s-a solicitat acordarea de despăgubiri

bănești.

Din conținutul expertizei

A. a rezultat că terenul în litigiu preluat abuziv a avut suprafața de 1531 mp

și că era situat în zona 0, echivalând astfel cu o suprafață de teren în zona 4,

de 9564,44 mp.

Prin dispoziția nr.

35536 din 28 mai 2008 s-a acordat, în compensare, suprafața de teren de 1000 mp

în zona 4 a Municipiului Brăila iar prin dispoziția contestată s-a propus

acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren de 531 mp. Deși s-au

solicitat despăgubiri și pentru construcție, pârâta nu s-a pronunțat pe această

cerere.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și (8), art. 11 alin. (4) și

(5) din Legea nr. 10/2001.

Prin întâmpinare, pârâta

a arătat că, prin notificare, s-au solicitat despăgubiri doar pentru teren, nu

și pentru construcții, astfel că prin dispoziția contestată s-a soluționat

corect cererea reclamantului.

În ceea ce privește

despăgubirile pentru diferența de teren stabilită conform expertizei A.,

cererea trebuia să constituie o contestație împotriva dispoziției nr. 35536 din

28 mai 2008, iar nu a dispoziției nr. 2746 din 16 martie 2010.

Prin decizia civilă

nr. 122 A din 25 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca

nefondat, apelul pârâtului.

S-a reținut că în

fața instanței de fond nu s-a solicitat efectuarea unei expertize de

specialitate în afara celei extrajudiciare prezentate de reclamant.

S-a apreciat că dispozițiile

legii speciale la momentul efectuării expertizei au fost respectate,

nefăcându-se dovada că standardele internaționale de evaluare au fost

încălcate.

Potrivit art. 10 alin.

(9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor

nedemolate, preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură se

stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării

stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Din expertiza A. a rezultat

că terenul confiscat de stat în suprafață de 1531 mp în zona 0 echivalează cu o

suprafață de teren în zona 4 de 9564, 64 mp.

Cum prin dispoziția

nr. 35534 din 28 mai 2008, intimatului, i s-a acordat în compensare un teren în

suprafață de 1000 mp, situat în Cartier Vidin, iar pentru diferența de 531 mp,

prin dispoziția nr. 2764/16 martie 2010, i s-a propus acordarea de despăgubiri

bănești în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 este evident că

Primăria Municipiului Brăila dorește o compensare a aceleiași suprafețe de

teren din zona 0 cu zona 4 ceea ce nu corespunde standardelor internaționale de

evaluare.

Împotriva deciziei

instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 29 iunie 2011, pârâtul

Municipiul Brăila, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele

aspecte:

Instanța de apel nu a

făcut altceva decât să preia motivarea primei instanțe și să dea astfel o

decizie cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Nu era interesul

Municipiului Brăila să solicite efectuarea unei expertize din moment ce raportul

de expertiză extrajudiciară prezentat de notificator nu a fost solicitat și

nici contestat.

Legalitatea raportului

de expertiză nu s-a pus nici un moment în discuția părților, nici în fața

instanței de fond și nici în fața instanței de apel, pentru ca să se poată reține

că dispozițiile legii speciale au fost respectate la momentul efectuării

expertizei și că nu s-a făcut dovada că standardele internaționale de evaluare

au fost încălcate la stabilirea valorii terenurilor în zona 0 și în zona 4 a Municipiului Brăila.

Instanța de apel a

interpretat în mod greșit dispozițiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001

și nu a ținut cont de prevederile normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 și nici de prevederile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Art. 10.8 din H.G.

nr. 250/2007 stabilește că pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în

mod abuziv și a căror restituire în natură nu este posibilă, vor fi utilizate

în cursul procedurilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

standardele internaționale de evaluare.

Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, precizează în art. 16 că raportul de

evaluare se întocmește de un evaluator sau de o societate de evaluatori

desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, pentru a determina

valoarea imobilului, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce

urmează a fi acordate persoanelor îndreptățite.

Instanțele anterioare

puteau cel mult să dispună să se acorde teren în compensare și despăgubiri

pentru construcțiile demolate, nicidecum să stabilească ca pentru diferența de

teren de 6866,44 mp rezultată din raportul de evaluare prezentat de notificator

să se acorde despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

atâta timp cât acest act normativ prevede că raportul de evaluare se întocmește

de un evaluator desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Excepția nulității

recursului invocată de intimatul-reclamant este nefondată, întrucât din

dezvoltarea criticilor formulate a rezultat că hotărârea instanței de apel a

fost contestată din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ.

Recursul pârâtului

Municipiul Brăila va fi admis, va fi casată decizia recurată și trimisă cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, în

circumstanțele cauzei pendinte, valorificate prin cererea de recurs din

perspectiva unor aspecte concrete de nelegalitate, neregularități în

administrarea probei cu expertiza, în identificarea normei juridice aplicabile

situației de fapt a cauzei pendinte, ce se impune a fi pe deplin stabilită, a

apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu a respectat exigențele

caracterului echitabil al procedurilor, pe de o parte, pentru că instanța nu

și-a manifestat rolul activ în administrarea actului de justiție, pe de altă

parte, pentru că soluția litigiului s-a întemeiat pe un raport de expertiză

efectuat la inițiativa părții reclamante.

Instanțele anterioare

au încălcat în mod evident dreptul la apărare și principiul

contradictorialității, garanții procesuale care conferă într-un stat de drept

conținutul concret și efectiv al accesului direct la instanța de judecată, în

condiții de egalitate și echilibru procedural al părților cu interese contrare.

Din cuprinsul

hotărârii pronunțate rezultă cu evidență că nu s-a stabilit pe deplin situația

de fapt și nici nu s-au identificat dispozițiile legale incidente în cauză,

premise absolut necesare pentru o abordare judicioasă a raportului juridic

dedus judecății.

Nu au fost respectate

așadar dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., care prevăd

necesitatea clarificării situației de fapt și a motivării în drept, prin

interpelarea părților în ședință publică asupra tuturor aspectelor relevante din

cuprinsul cererii de chemare în judecată - modalitatea de derulare a procedurii

administrative și posibilitatea efectivă de contestare a măsurilor propuse,

respectarea procedurii de contestare, clarificarea situației juridice a

imobilului în litigiu prin utilizarea coroborată a tuturor informațiilor

solicitate de la instituțiile statului, efectuarea unui raport de expertiză

care să clarifice chestiunile legate de identificarea imobilului în litigiu și

a posibilității efective de compensare, dată fiind și hotărârea consiliului

local, în acest sens fiind necesară formularea unor obiective precise,

modalitatea concretă de valorificare a raportului de expertiză extrajudiciară

(în măsura în care nu intră în disonanță cu cele ce vor fi constatate prin

expertiza dispusă de instanță, în rejudecare.

Scopul prevăzut de

norma procedurală pentru o astfel de diligență din partea instanței este

pronunțarea în final a unei soluții temeinice și legale asupra fondului

raportului juridic litigios.

Asigurarea

exigențelor dreptului părților la un proces echitabil presupune, un examen

atent al tuturor cererilor, al argumentelor si al cererilor de proba, obligația

de a motiva soluțiile pronunțate - întindere ce diferă in funcție de natura si

dificultatea pricinilor (susținerile parților care reclama in justiție si apărările

tuturor persoanelor angajate de reclamant), indicarea cu suficienta claritate a

temeiurilor de fapt si de drept care au condus instanța spre o anumita soluție,

motivare detaliata, acolo unde este cazul pentru a clarifica elemente

hotărâtoare pentru cauza pendinte - cele legate de investire, pentru a crea

cadrul formarii si dezvoltării punctelor de vedere aflate in conflict judiciar,

cele referitoare la angajarea unui anumit text de lege, etc. - prezentarea

structurata a argumentelor, termen rezonabil in funcție de circumstanțele

spetei, etc.

Din conținutul

expertizei A. a rezultat că terenul în litigiu preluat abuziv a avut suprafața

de 1531 mp și că era situat în zona 0, echivalând astfel cu o suprafață de

teren în zona 4, de 9564,44 mp. Pe acest aspect, instanța nu a fost preocupată

să verifice concluziile expertizei prin raportare la înscrisurile relevante

existente la dosar sau care ar fi trebuit complinite.

Simpla constatare a

faptului că în fața instanței de fond nu s-a solicitat efectuarea unei

expertize de specialitate în afara celei extrajudiciare prezentate de reclamant,

nu poate constitui un argument în fundamentarea unui raționament juridic pertinent.

Este întemeiată

susținerea recurentului-pârât conform căreia instanța de apel nu a făcut

altceva decât să preia motivarea primei instanțe, laconică sub aspectul

clarificării situației de fapt și, pe aspectele esențiale ale cauzei,

nemotivată.

Exista interesul Municipiului

Brăila de a solicita efectuarea unei expertize judiciare pentru că orice parte

interesată să obține o dezlegare trebuie să acționeze în consecință, chiar și

numai prin propunerea instanței de judecată de a complini probatoriul.

Cât timp legalitatea

raportului de expertiză nu s-a pus nici un moment în discuția părților, nici în

fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel, nu se poate reține cu

deplin temei că dispozițiile legii speciale au fost respectate la momentul

efectuării expertizei și că nu s-a făcut dovada că standardele internaționale

de evaluare au fost încălcate la stabilirea valorii terenurilor în zona 0 și în

zona 4 a Municipiului Brăila.

În aceste condiții,

se poate reține că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile

art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 și nu a ținut cont de prevederile

normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin

H.G. nr. 250/2007 și nici de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - 10.8.

Pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în mod abuziv și a căror

restituire în natură nu este posibilă potrivit legii vor fi utilizate în cursul

procedurilor prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și

completările ulterioare, standardele internaționale de evaluare; Aceleași

tehnici vor fi utilizate de comisia internă de evaluare din cadrul entității

învestite cu soluționarea notificărilor, în cazul în care aceasta din urmă are

posibilitatea de a atribui, în compensarea imobilului notificat și a cărui

restituire în natură nu este posibilă, alte bunuri ori servicii din domeniul

propriu de activitate; 10.9. Standardele internaționale de evaluare sunt

standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare

(IVSC - International Valuation Standards Committee).

Pentru toate aceste

considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul pârâtului

Municipiul Brăila, prin primar, va casa decizia recurată și va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, îndrumările instanței supreme fiind

obligatorii în condițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocată de intimatul reclamant N.A.G.

Admite recursul

declarat de pârâtul Municipiul Brăila prin primar împotriva deciziei nr. 122/A

din 25 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 18 iunie 2012.