ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4579/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1034 din 27 octombrie 2010, Tribunalul Brăila, secția civilă, a admis acțiunea reclamantului N.A.G., a anulat dispoziția nr. 2746 din 16 martie 2010 emisă de pârâtă, a modificat art. 4 din dispoziția nr. 35536 din 28 mai 2008, în sensul că pentru imobilul situat în Brăila, și 7, constând în diferența de teren nerestituită de 531 mp, se acordă teren în compensare în suprafață de 1698 mp indiviz din suprafața totală de teren de 6000 mp, situat în Brăila, conform art. 1 din H.C.L.M. Brăila nr. 257 din 10 iulie 2009, iar pentru diferența de teren de 6866,44 mp și construcții se acordă despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În fapt, s-a reținut că reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, care conform Decretului nr. 92/1950 figura în Brăila. În măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești. Din conținutul expertizei A. a rezultat că terenul în litigiu preluat abuziv a avut suprafața de 1531 mp și că era situat în zona 0, echivalând astfel cu o suprafață de teren în zona 4, de 9564,44 mp. Prin dispoziția nr. 35536 din 28 mai 2008 s-a acordat, în compensare, suprafața de teren de 1000 mp în zona 4 a Municipiului Brăila iar prin dispoziția contestată s-a propus acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren de 531 mp. Deși s-au solicitat despăgubiri și pentru construcție, pârâta nu s-a pronunțat pe această cerere.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și (8), art. 11 alin. (4) și (5) din Legea nr. 10/2001. Prin întâmpinare, pârâta a arătat că, prin notificare, s-au solicitat despăgubiri doar pentru teren, nu și pentru construcții, astfel că prin dispoziția contestată s-a soluționat corect cererea reclamantului. În ceea ce privește despăgubirile pentru diferența de teren stabilită conform expertizei A., cererea trebuia să constituie o contestație împotriva dispoziției nr. 35536 din 28 mai 2008, iar nu a dispoziției nr. 2746 din 16 martie 2010. Prin decizia civilă nr. 122 A din 25 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului. S-a reținut că în fața instanței de fond nu s-a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în afara celei extrajudiciare prezentate de reclamant.

S-a apreciat că dispozițiile legii speciale la momentul efectuării expertizei au fost respectate, nefăcându-se dovada că standardele internaționale de evaluare au fost încălcate. Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate, preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Din expertiza A. a rezultat că terenul confiscat de stat în suprafață de 1531 mp în zona 0 echivalează cu o suprafață de teren în zona 4 de 9564, 64 mp.

Cum prin dispoziția nr. 35534 din 28 mai 2008, intimatului, i s-a acordat în compensare un teren în suprafață de 1000 mp, situat în Cartier Vidin, iar pentru diferența de 531 mp, prin dispoziția nr. 2764/16 martie 2010, i s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 este evident că Primăria Municipiului Brăila dorește o compensare a aceleiași suprafețe de teren din zona 0 cu zona 4 ceea ce nu corespunde standardelor internaționale de evaluare. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 29 iunie 2011, pârâtul Municipiul Brăila, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: Instanța de apel nu a făcut altceva decât să preia motivarea primei instanțe și să dea astfel o decizie cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Nu era interesul Municipiului Brăila să solicite efectuarea unei expertize din moment ce raportul de expertiză extrajudiciară prezentat de notificator nu a fost solicitat și nici contestat. Legalitatea raportului de expertiză nu s-a pus nici un moment în discuția părților, nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel, pentru ca să se poată reține că dispozițiile legii speciale au fost respectate la momentul efectuării expertizei și că nu s-a făcut dovada că standardele internaționale de evaluare au fost încălcate la stabilirea valorii terenurilor în zona 0 și în zona 4 a Municipiului Brăila. Instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 și nu a ținut cont de prevederile normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 și nici de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Art. 10.8 din H.G. nr. 250/2007 stabilește că pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în mod abuziv și a căror restituire în natură nu este posibilă, vor fi utilizate în cursul procedurilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, standardele internaționale de evaluare. Titlul VII din Legea nr. 247/2005 referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, precizează în art. 16 că raportul de evaluare se întocmește de un evaluator sau de o societate de evaluatori desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, pentru a determina valoarea imobilului, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate persoanelor îndreptățite.

Instanțele anterioare puteau cel mult să dispună să se acorde teren în compensare și despăgubiri pentru construcțiile demolate, nicidecum să stabilească ca pentru diferența de teren de 6866,44 mp rezultată din raportul de evaluare prezentat de notificator să se acorde despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atâta timp cât acest act normativ prevede că raportul de evaluare se întocmește de un evaluator desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant este nefondată, întrucât din dezvoltarea criticilor formulate a rezultat că hotărârea instanței de apel a fost contestată din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. Recursul pârâtului Municipiul Brăila va fi admis, va fi casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente: Înalta Curte, în circumstanțele cauzei pendinte, valorificate prin cererea de recurs din perspectiva unor aspecte concrete de nelegalitate, neregularități în administrarea probei cu expertiza, în identificarea normei juridice aplicabile situației de fapt a cauzei pendinte, ce se impune a fi pe deplin stabilită, a apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu a respectat exigențele caracterului echitabil al procedurilor, pe de o parte, pentru că instanța nu și-a manifestat rolul activ în administrarea actului de justiție, pe de altă parte, pentru că soluția litigiului s-a întemeiat pe un raport de expertiză efectuat la inițiativa părții reclamante.

Instanțele anterioare au încălcat în mod evident dreptul la apărare și principiul contradictorialității, garanții procesuale care conferă într-un stat de drept conținutul concret și efectiv al accesului direct la instanța de judecată, în condiții de egalitate și echilibru procedural al părților cu interese contrare. Din cuprinsul hotărârii pronunțate rezultă cu evidență că nu s-a stabilit pe deplin situația de fapt și nici nu s-au identificat dispozițiile legale incidente în cauză, premise absolut necesare pentru o abordare judicioasă a raportului juridic dedus judecății. Nu au fost respectate așadar dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., care prevăd necesitatea clarificării situației de fapt și a motivării în drept, prin interpelarea părților în ședință publică asupra tuturor aspectelor relevante din cuprinsul cererii de chemare în judecată - modalitatea de derulare a procedurii administrative și posibilitatea efectivă de contestare a măsurilor propuse, respectarea procedurii de contestare, clarificarea situației juridice a imobilului în litigiu prin utilizarea coroborată a tuturor informațiilor solicitate de la instituțiile statului, efectuarea unui raport de expertiză care să clarifice chestiunile legate de identificarea imobilului în litigiu și a posibilității efective de compensare, dată fiind și hotărârea consiliului local, în acest sens fiind necesară formularea unor obiective precise, modalitatea concretă de valorificare a raportului de expertiză extrajudiciară (în măsura în care nu intră în disonanță cu cele ce vor fi constatate prin expertiza dispusă de instanță, în rejudecare.

Scopul prevăzut de norma procedurală pentru o astfel de diligență din partea instanței este pronunțarea în final a unei soluții temeinice și legale asupra fondului raportului juridic litigios.

Asigurarea exigențelor dreptului părților la un proces echitabil presupune, un examen atent al tuturor cererilor, al argumentelor si al cererilor de proba, obligația de a motiva soluțiile pronunțate - întindere ce diferă in funcție de natura si dificultatea pricinilor (susținerile parților care reclama in justiție si apărările tuturor persoanelor angajate de reclamant), indicarea cu suficienta claritate a temeiurilor de fapt si de drept care au condus instanța spre o anumita soluție, motivare detaliata, acolo unde este cazul pentru a clarifica elemente hotărâtoare pentru cauza pendinte - cele legate de investire, pentru a crea cadrul formarii si dezvoltării punctelor de vedere aflate in conflict judiciar, cele referitoare la angajarea unui anumit text de lege, etc. - prezentarea structurata a argumentelor, termen rezonabil in funcție de circumstanțele spetei, etc. Din conținutul expertizei A. a rezultat că terenul în litigiu preluat abuziv a avut suprafața de 1531 mp și că era situat în zona 0, echivalând astfel cu o suprafață de teren în zona 4, de 9564,44 mp.

Pe acest aspect, instanța nu a fost preocupată să verifice concluziile expertizei prin raportare la înscrisurile relevante existente la dosar sau care ar fi trebuit complinite. Simpla constatare a faptului că în fața instanței de fond nu s-a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în afara celei extrajudiciare prezentate de reclamant, nu poate constitui un argument în fundamentarea unui raționament juridic pertinent. Este întemeiată susținerea recurentului-pârât conform căreia instanța de apel nu a făcut altceva decât să preia motivarea primei instanțe, laconică sub aspectul clarificării situației de fapt și, pe aspectele esențiale ale cauzei, nemotivată. Exista interesul Municipiului Brăila de a solicita efectuarea unei expertize judiciare pentru că orice parte interesată să obține o dezlegare trebuie să acționeze în consecință, chiar și numai prin propunerea instanței de judecată de a complini probatoriul.

Cât timp legalitatea raportului de expertiză nu s-a pus nici un moment în discuția părților, nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel, nu se poate reține cu deplin temei că dispozițiile legii speciale au fost respectate la momentul efectuării expertizei și că nu s-a făcut dovada că standardele internaționale de evaluare au fost încălcate la stabilirea valorii terenurilor în zona 0 și în zona 4 a Municipiului Brăila. În aceste condiții, se poate reține că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 și nu a ținut cont de prevederile normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 și nici de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - 10.8.

Pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în mod abuziv și a căror restituire în natură nu este posibilă potrivit legii vor fi utilizate în cursul procedurilor prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, standardele internaționale de evaluare; Aceleași tehnici vor fi utilizate de comisia internă de evaluare din cadrul entității învestite cu soluționarea notificărilor, în cazul în care aceasta din urmă are posibilitatea de a atribui, în compensarea imobilului notificat și a cărui restituire în natură nu este posibilă, alte bunuri ori servicii din domeniul propriu de activitate; 10.9. Standardele internaționale de evaluare sunt standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare (IVSC - International Valuation Standards Committee).

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul pârâtului Municipiul Brăila, prin primar, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, îndrumările instanței supreme fiind obligatorii în condițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul reclamant N.A.G. Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Brăila prin primar împotriva deciziei nr. 122/A din 25 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2012.