ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1702/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul

Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanta

SC R.F. SRL Brăila în contradictoriu cu

pârâtele SC T.C. SRL Brăila și SC M.B. SA Galați prin Sucursala Brăila

, așa cum rezultă din

sentința nr. 837/FC din 29 noiembrie 2007.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a

fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială, prin Decizia

nr. 19/A din 1 aprilie 2009.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta a declarat recurs, susținând că, în urma licitației

organizată de Fondul Proprietății de Stat, a fost perfectat contractul de

vânzare-cumpărare autentificat din 17 februarie 1998, prin care a dobândit de

la predecesoarea

SC

M. SA Galați prin Sucursala Brăila dreptul de proprietate asupra activului magazinului

situat în municipiul Brăila și că pentru acest motiv a solicitat evacuarea

pârâtei din acest spațiu

.

De asemenea, a arătat

că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii pentru că instanța a

constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1998 este menționată

suprafața desfășurată de 455,03 mp, iar prin motivarea sa instanța a reținut că

apelanta nu stăpânește decât 237,01 mp pentru care plătește impozitele, că

instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât nu a avut în vedere toate

probatoriile administrate în cauză, omițând să se pronunțe asupra unora dintre

acestea.

La data de 8 martie

2010 recurenta reclamantă a formulat precizări prin care a invocat incidența

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., motivând că instanța nu i-a

încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate însoțită de obiective și

că instanța a încuviințat proba intervenientei care a solicitat un expert

imobiliar, obiecțiunile la expertiză fiindu-i respinse, că nu i-a încuviințat

proba cu acte și interogatoriu, că instanța nu a analizat contractele de

închiriere depuse de aceasta, că plătește impozit pe suprafața de 455,03 mp și

nu pentru 237,01 mp, motive care nu au fost invocate prin recursul declarat, în

termenul prevăzut de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., atrăgând sancțiunea

nulității recursului.

Înalta Curte constată

nulitatea recursului pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și

(3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din

oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302

1

alin. (1)

lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat

acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor

de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

cum motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea

recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și cum motivele invocate

prin precizările la recurs nu au fost invocate în termenul legal sub sancțiunea

nulității recursului conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite excepția invocată și va constata nul recursul dedus judecății, așa cum a

fost declarat și precizat.

Conform art. 274 alin.

(1) C. proc. civ. partea care cade în prezenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată.

Se reține că

intimatele SC T.C. SRL Brăila și SC M.B. SA Galați prin Sucursala Brăila au

solicitat cheltuieli de judecată și au probat aceste cheltuieli așa cum rezultă

din dovezile existente la filele 61, 62 și 66 din dosarul de recurs, astfel

încât cererile privind cheltuielile de judecată urmează a fi admise și obligată

recurenta să plătească intimatei pârâte SC T.C. SRL Brăila suma de 700 lei

cheltuieli de judecată și intimatei pârâte SC M. SA Galați prin Sucursala

Brăila suma de 5.950 lei cu același titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanta SC R.F. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 19/A din 1

aprilie 2009 Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Obligă recurenta să

plătească intimatei pârâte SC T.C. SRL Brăila suma de 700 lei cheltuieli de

judecată și intimatei pârâte SC M. SA Galați prin Sucursala Brăila suma de 5.950

lei cu același titlu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2010.