ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3018/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 413 din 27 iulie 2007, Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Galați în contradictoriu cu pârâta SC S.P.P. SRL BRĂILA și a dispus obligarea pârâtei să evacueze spațiul comercial situat în Brăila, strada Ancorei nr. 59-61, proprietatea SC R. SRL Galați. A luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2006 la B.N.P. - „V.”, pârâta a vândut reclamantei o casă din paiantă, construită pe o suprafață de 768 mp, având două depozite, cinci birouri și hol, situate în Brăila, strada Ancorei, nr. 59-61; proprietatea s-a transmis cu toate atributele sale la data încheierii contractului, adică la data de 13 octombrie 2006, de când SC S.P.P.

SRL Brăila trebuia să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul reclamantei. Prin decizia comercială nr. 96/A din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare. În motivarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că primul motiv de apel privind greșita soluționare a cererii de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare nu este întemeiat, dar este întemeiat motivul de apel referitor la nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 242 pct. 2 C. proc. civ., întrucât la termenul din 27 iulie 2007, fiind întrunite cerințele acestuia text legal, instanța de fond era obligată să suspende judecata și nu să pășească la soluționarea cauzei.

A stabilit drept urmare că hotărârea astfel pronunțată este lovită de nulitate și analizarea ultimului motiv de apel devine de prisos. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei, în sensul respingerii apelului pârâtei, ca nefondat. Recurenta-reclamantă susține în esență că instanța de apel a reținut în mod greșit că ar fi fost nesocotite dispozițiile imperative ale art. 242 pct. 2 C. proc. civ., în împrejurarea în care pentru termenul din 25 iulie 2007 pârâta solicitase amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării sale, întrucât dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc.

civ. sancționează pasivitatea totală a părților față de desfășurarea procesului, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, rezultă că instanța de apel a respins cererea de amânare a judecății cauzei formulată de pârâtă determinat de faptul că aceasta a avut la dispoziție o perioadă de timp suficientă între momentul citării și termenul fixat de instanță, pentru a-și angaja un avocat și pentru a-și pregăti apărarea. Dispozițiile art. 156 C. proc. civ. prevăd posibilitatea și nu obligația ca instanța să amâne judecarea cauzei pentru lipsă de apărare temeinic justificată, în timp ce dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. sunt imperative, în sensul că dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu se cere în scris judecarea cauzei în lipsă, instanța trebuie să suspende judecarea cauzei.

Drept urmare, se reține că instanța de apel a apreciat corect că s-ar fi impus suspendarea judecării cauzei de către instanța de fond și în consecință, a desființat hotărârea pronunțată de aceasta și i-a trimis cauza spre rejudecare. Tot corect s-a apreciat că, în rejudecare, instanța de fond poate păși la soluționarea pricinii dacă părțile stăruie în judecarea acesteia, - prilej cu care vor fi respectate toate dispozițiile și drepturile procesuale, - în caz contrar, instanța de fond urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Astfel fiind, întrucât nu există niciun motiv de recurs întemeiat, care în condițiile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi păstrată, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Galați împotriva deciziei comerciale nr. 96/A din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2008.