ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3018/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 413 din 27 iulie 2007,

Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Galați în contradictoriu cu pârâta

SC S.P.P. SRL BRĂILA și a dispus obligarea pârâtei să evacueze spațiul

comercial situat în Brăila, strada Ancorei nr. 59-61, proprietatea SC R. SRL Galați.

A luat act că

reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că în baza contractului de

vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2006 la B.N.P. - „V.”, pârâta a vândut

reclamantei o casă din paiantă, construită pe o suprafață de 768 mp, având două

depozite, cinci birouri și hol, situate în Brăila, strada Ancorei, nr. 59-61;

proprietatea s-a transmis cu toate atributele sale la data încheierii

contractului, adică la data de 13 octombrie 2006, de când SC S.P.P. SRL Brăila

trebuia să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul

reclamantei.

Prin decizia

comercială nr. 96/A din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai

sus menționate, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de apel a reținut că primul motiv de apel privind greșita

soluționare a cererii de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare nu este

întemeiat, dar este întemeiat motivul de apel referitor la nerespectarea

dispozițiilor imperative ale art. 242 pct. 2 C. proc. civ., întrucât la termenul

din 27 iulie 2007, fiind întrunite cerințele acestuia text legal, instanța de

fond era obligată să suspende judecata și nu să pășească la soluționarea

cauzei.

A stabilit drept

urmare că hotărârea astfel pronunțată este lovită de nulitate și analizarea

ultimului motiv de apel devine de prisos.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru

nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei, în sensul

respingerii apelului pârâtei, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă

susține în esență că instanța de apel a reținut în mod greșit că ar fi fost

nesocotite dispozițiile imperative ale art. 242 pct. 2 C. proc. civ., în

împrejurarea în care pentru termenul din 25 iulie 2007 pârâta solicitase

amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării sale, întrucât

dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. sancționează pasivitatea totală a

părților față de desfășurarea procesului, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor dosarului, rezultă că instanța de apel a respins cererea de amânare a

judecății cauzei formulată de pârâtă determinat de faptul că aceasta a avut la

dispoziție o perioadă de timp suficientă între momentul citării și termenul

fixat de instanță, pentru a-și angaja un avocat și pentru a-și pregăti

apărarea.

Dispozițiile art. 156

C. proc. civ. prevăd posibilitatea și nu obligația ca instanța să amâne

judecarea cauzei pentru lipsă de apărare temeinic justificată, în timp ce

dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. sunt imperative, în sensul că dacă

niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu se cere în

scris judecarea cauzei în lipsă, instanța trebuie să suspende judecarea cauzei.

Drept urmare, se

reține că instanța de apel a apreciat corect că s-ar fi impus suspendarea

judecării cauzei de către instanța de fond și în consecință, a desființat

hotărârea pronunțată de aceasta și i-a trimis cauza spre rejudecare.

Tot corect s-a

apreciat că, în rejudecare, instanța de fond poate păși la soluționarea

pricinii dacă părțile stăruie în judecarea acesteia, - prilej cu care vor fi

respectate toate dispozițiile și drepturile procesuale, - în caz contrar,

instanța de fond urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc.

civ.

Astfel fiind,

întrucât nu există niciun motiv de recurs întemeiat, care în condițiile strict

și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la

desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi păstrată, ca fiind legală

și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC R. SRL Galați împotriva deciziei comerciale nr. 96/A

din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2008.