ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 399/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5/ F din 23 ianuarie 2007, Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL Brăila în contradictor cu pârâta SC A.I. SRL Brăila. Instanța de fond, a reținut că reclamanta a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se constatate că a încetat dreptul de superficie ce greva imobilul proprietatea sa în suprafață de 185 m.p. situat în Brăila str. Fabricilor, dar că transferul dreptului de proprietate asupra construcției C 5 de la SC B.N.

la reclamantă a operat numai cu privire la construcția C 5 și la terenul pe care este amplasată aceasta nu și cu privire la instalația de producere alcool care potrivit înscrisurilor a fost cumpărată de pârâtă pe al cărui nume figurează și cu privire la care nu se face vreo referire de înstrăinare sau de dobândirea ei de către o persoană fizică sau juridică, fapt recunoscut de reclamantă la 26 ianuarie 2005. Dreptul de superficie este corespondent instalației de producere alcool și dă dreptul proprietarului lucrării să folosească terenul în suprafață de 185 m.p. pe care este amplasată instalația. Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 39/ A din 7 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC S.T.

SRL Brăila, a schimbat în tot sentința apelată și în consecință, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a constatat încetat dreptul de superficie instituit în favoarea SC A.I. SRL asupra suprafeței de 185 m.p. (real 205,57 m.p.) asupra terenului proprietatea reclamantei. În motivarea deciziei s-a reținut că dreptul de superficie instituit în favoarea superficiarului SC A.I. SRL Brăila asupra terenului proprietatea SC B.N. SA s-a stins prin acordul părților, consemnat în contractul de partaj autentificat din 23 noiembrie 1999, deoarece proprietarul terenului SC B.N. SA Brăila a dobândit și proprietatea asupra construcției, devenită „Instalația de Alcool etilic”, notată cu C 5 pe planul de situație.

La data la care reclamanta a dobândit în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC B.N. SA dreptul de proprietate asupra construcției notate cu C 5 și terenul aferent potrivit contractului de vânzare – cumpărare din 20 decembrie 2004, terenul nu mai era grevat de un drept de superficie în favoarea beneficiarului SC A.I. SRL. Acest drept se stinsese deja prin dobândirea de către proprietarul terenului a dreptului de proprietate exclusivă și asupra construcției, instalația nefiind un bun imobil prin destinație ci un bun adăpostit în construcția respectivă. Deși prin decizia nr. 170 din 9 septembrie 2005 a Tribunalului Brăila s-a admis cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de superficie al pârâtei, înscrierea are ca efect opozabilitatea față de terți, ea nu are caracter constitutiv de drepturi [(art. 7 alin. (1) Legea nr. 7/1996)].

În speță, se mai arată în considerentele deciziei, conform art. 33 din aceeași lege, nr. 7/1996 s-a dovedit contrariul, că dreptul real pretins de pârâtă s-a stins. Reclamanta ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului pretins grevat cu un drept de superficie nu a fost parte în dosarul având ca obiect plângerea împotriva încheierii registratorului, aceste hotărâri nefiindu-i opozabile. În contra deciziei a declarat recurs pârâta SC A.I. SRL pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs recurenta arată că: - dobândirea dreptului de proprietate asupra clădirii SC B.N. nu a fost contestată de recurentă, dar aspectul este fără relevanță deoarece dreptul de superficie a fost constituit în considerarea edificării instalației și nu a clădirii care nici nu era proprietatea ei exclusivă; putea constitui eventual un motiv de nulitate a deciziei SC B.N.

și nu o justificare a încetării dreptului de superficie care presupune cauze ulterioare. - instalația este un imobil prin destinație, superficia a fost constituită în vederea edificării sale și chiar dacă nu s-ar aprecia astfel ea constituie un început de dovadă scrisă. Intimata SC S.T. SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei ca legală arătând că a devenit proprietara activului SC B.N. prin cumpărare la licitația din 3 noiembrie 2004 organizată în cadrul procedurii de lichidare judiciară și faliment iar instalația de producere alcool este un bun mobil. Opinia Înaltei Curți. Motivul de nelegalitate invocat de recurentă este cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și deși acesta nu indică textul de lege încălcat sau greșit aplicat, dreptul de superficie nefiind reglementat de codul civil, rezolvarea problemei de drept cu privire la acesta ține de legalitatea deciziei atacate. Dreptul de superficie reprezintă suprapunerea a două drepturi de proprietate aparținând unor titulari diferiți, cel asupra construcțiilor, plantațiilor sau lucrărilor și cel asupra ternului pe care acestea se află. În speța de față, dreptul de superficie asupra terenului în suprafață de 185 m.p. proprietatea fostei SC B.N., în prezent proprietatea reclamantei, a fost instituit în favoarea recurentei – pârâte în considerarea construirii de către aceasta a unei instalații de fabricare a alcoolului pe toată durata construcției edificată tot de către ea.

Este evident, așadar, că dreptul de superficie în speță are ca obiect secund dreptul de proprietate asupra clădirii care adăpostește instalația de fabricare a alcoolului astfel cum rezultă din procesul - verbal al consiliului de administrație al SC B.N. din 27 august 1998 și a cărui construire a fost motivată de construirea instalației de fabricare a alcoolului iar în atare situație problema naturii instalației ca bun mobil sau imobil prin destinație este superfluă. Dreptul de superficie astfel constituit s-a stins prin confuziune atunci când prin contractul de partaj din 23 noiembrie 1999 proprietarul terenului a dobândit și proprietatea asupra construcției denumită „Instalație de Alcool etilic” notată cu C 5 pe planul de situație.

Așa fiind, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 39/ A din 7 mai 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatei – reclamante SC S.T. SRL Brăila 3000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008.