ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 399/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5/ F din 23

ianuarie 2007, Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios, a respins,

ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL Brăila în

contradictor cu pârâta SC A.I. SRL Brăila.

Instanța de fond, a reținut

că reclamanta a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se

constatate că a încetat dreptul de superficie ce greva imobilul proprietatea sa

în suprafață de 185 m.p. situat în Brăila str. Fabricilor, dar că transferul

dreptului de proprietate asupra construcției C 5 de la SC B.N. la reclamantă a

operat numai cu privire la construcția C 5 și la terenul pe care este amplasată

aceasta nu și cu privire la instalația de producere alcool care potrivit

înscrisurilor a fost cumpărată de pârâtă pe al cărui nume figurează și cu

privire la care nu se face vreo referire de înstrăinare sau de dobândirea ei de

către o persoană fizică sau juridică, fapt recunoscut de reclamantă la 26

ianuarie 2005.

Dreptul de superficie este

corespondent instalației de producere alcool și dă dreptul proprietarului

lucrării să folosească terenul în suprafață de 185 m.p. pe care este amplasată

instalația.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 39/ A din 7 mai 2007, a

admis apelul declarat de reclamanta SC S.T. SRL Brăila,

a schimbat în tot sentința apelată

și în consecință, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a constatat

încetat dreptul de superficie instituit în favoarea SC A.I. SRL asupra

suprafeței de 185 m.p. (real 205,57 m.p.) asupra terenului proprietatea

reclamantei.

În motivarea deciziei s-a

reținut că dreptul de superficie instituit în favoarea superficiarului SC A.I. SRL

Brăila asupra terenului proprietatea SC B.N. SA s-a stins prin acordul

părților, consemnat în contractul de partaj autentificat din 23 noiembrie 1999,

deoarece proprietarul terenului SC B.N. SA Brăila a dobândit și proprietatea

asupra construcției, devenită „Instalația de Alcool etilic”, notată cu C 5 pe

planul de situație.

La data la care reclamanta a

dobândit în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC B.N. SA dreptul de

proprietate asupra construcției notate cu C 5 și terenul aferent potrivit

contractului de vânzare – cumpărare din 20 decembrie 2004, terenul nu mai era

grevat de un drept de superficie în favoarea beneficiarului SC A.I. SRL. Acest

drept se stinsese deja prin dobândirea de către proprietarul terenului a

dreptului de proprietate exclusivă și asupra construcției, instalația nefiind

un bun imobil prin destinație ci un bun adăpostit în construcția respectivă.

Deși prin decizia nr. 170

din 9 septembrie 2005 a Tribunalului Brăila s-a admis cererea de înscriere în

cartea funciară a dreptului de superficie al pârâtei, înscrierea are ca efect

opozabilitatea față de terți, ea nu are caracter constitutiv de drepturi [(art.

7 alin. (1) Legea nr. 7/1996)].

În speță, se mai arată în

considerentele deciziei, conform art. 33 din aceeași lege, nr. 7/1996 s-a

dovedit contrariul, că dreptul real pretins de pârâtă s-a stins. Reclamanta ca

titular al dreptului de proprietate asupra terenului pretins grevat cu un drept

de superficie nu a fost parte în dosarul având ca obiect plângerea împotriva

încheierii registratorului, aceste hotărâri nefiindu-i opozabile.

În contra deciziei a

declarat recurs pârâta SC A.I. SRL pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivului de

recurs recurenta arată că:

- dobândirea dreptului de

proprietate asupra clădirii SC B.N. nu a fost contestată de recurentă, dar

aspectul este fără relevanță deoarece dreptul de superficie a fost constituit

în considerarea edificării instalației și nu a clădirii care nici nu era

proprietatea ei exclusivă; putea constitui eventual un motiv de nulitate a

deciziei SC B.N. și nu o justificare a încetării dreptului de superficie care

presupune cauze ulterioare.

- instalația este un imobil

prin destinație, superficia a fost constituită în vederea edificării sale și

chiar dacă nu s-ar aprecia astfel ea constituie un început de dovadă scrisă.

Intimata SC S.T. SRL a depus

întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și

menținerea deciziei ca

legală arătând că a devenit proprietara activului SC B.N. prin cumpărare la

licitația din 3 noiembrie 2004 organizată în cadrul procedurii de lichidare

judiciară și faliment iar instalația de producere alcool este un bun mobil.

Opinia Înaltei Curți.

Motivul de nelegalitate

invocat de recurentă este cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

deși acesta nu indică textul de lege încălcat sau greșit aplicat, dreptul de

superficie nefiind reglementat de codul civil, rezolvarea problemei de drept cu

privire la acesta ține de legalitatea deciziei atacate.

Dreptul de superficie

reprezintă suprapunerea a două drepturi de proprietate aparținând unor titulari

diferiți, cel asupra construcțiilor, plantațiilor sau lucrărilor și cel asupra

ternului pe care acestea se află.

În speța de față, dreptul de

superficie asupra terenului în suprafață de 185 m.p. proprietatea fostei SC B.N.,

în prezent proprietatea reclamantei, a fost instituit în favoarea recurentei –

pârâte în considerarea construirii de către aceasta a unei instalații de

fabricare a alcoolului pe toată durata construcției edificată tot de către ea.

Este evident, așadar, că

dreptul de superficie în speță are ca obiect secund dreptul de proprietate

asupra clădirii care adăpostește instalația de fabricare a alcoolului astfel

cum rezultă din procesul - verbal al consiliului de administrație al SC B.N. din

27 august 1998 și a cărui construire a fost motivată de construirea instalației

de fabricare a alcoolului iar în atare situație problema naturii instalației ca

bun mobil sau imobil prin destinație este superfluă.

Dreptul de superficie astfel

constituit s-a stins prin confuziune atunci când prin contractul de partaj din

23 noiembrie 1999 proprietarul terenului a dobândit și proprietatea asupra

construcției denumită „Instalație de Alcool etilic” notată cu C 5 pe planul de

situație.

Așa fiind, Înalta Curte, în

raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul

declarat, ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 39/ A din

7 mai 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Obligă recurenta pârâtă să

plătească intimatei – reclamante SC S.T. SRL Brăila 3000 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2008.