ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7825/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția civilă, reclamanta A.I.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC L. SA , anularea în parte a Dispoziției nr. 301 din 29 noiembrie 2005 emisă de intimată în sensul de a se dispune restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de teren de 7100 mp situat în Brăila. În motivarea contestației s-a arătat că intimata a dispus restituirea către reclamantă doar a suprafeței de 5000 mp teren deși din actele de proprietate ale autorului reclamantei rezultă că acesta avea în proprietate 7100 mp. Prin sentința civilă nr. 311 din 28 aprilie 2006 Tribunalul Brăila, secția civilă, a respins contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că suprafața trecută în proprietatea statului a fost de 5000 mp și construcțiile aferente, iar diferența de 2100 mp nu se regăsește în patrimoniul pârâtei. Pentru această diferență pretinsă de reclamantă nu există dovada trecerii în proprietatea statului și nici în administrarea ulterioară de către pârâtă. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 74 A din 14 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Sentința a fost schimbată în tot și a fost admisă contestația iar d ispoziția de restituire nr. 301/2005 a fost modificată în ceea ce privește suprafața de teren restituită și anume 7100 mp în loc de 5000 mp.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că întreaga suprafață de teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1875/1946 a fost preluată de stat, parțial în baza Decretului de expropriere nr. 299/1949 și diferența de 2100 mp fără titlu. Legea nr. 10/2001 prevede, cu regim de principiu, prioritatea restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv iar acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reprezintă doar o modalitate subsidiară de reparație. Împotriva acestei hotărâri intimata a declarat recurs critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte: La emiterea dispoziției 301 din 29 noiembrie 2005 au fost avute în vedere atât actele de proprietate ale autorului reclamantei cât și actele de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu.

Prin Decretul de expropriere nr. 299/949 a fost declarat de utilitate publică și imobilul situat în Brăila, proprietatea lui C.N., cuprinzând teren în suprafață de 5000 mp cu construcții în stare veche. Diferența de 2100 mp pretinsă de reclamantă nu se regăsește în patrimoniul recurentei. Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1875/946 autorul reclamantei a dobândit în proprietate un teren în suprafață de 7100 mp în Brăila. Într-adevăr, așa cum a reținut instanța de apel, aceleași vecinătăți ale terenului sunt înscrise în contractul de vânzare-cumpărare susmenționat cât și în actul de preluare: proprietatea lui B.N., terenul CFR, Întreprinderile Metalurgice Dunărene.

Suprafața înscrisă în procesul-verbal de preluare din 25 august 1949, de 5000 mp, a fost contestată de autorul reclamantei, conform celor consemnate pe verso-ul procesului-verbal. Faptul că suprafața de teren înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1875/946 a fost preluată de stat rezultă și din adresa nr. 93493 din 24 octombrie 1967 emisă de Ministerul Industriei Metalurgice, Direcția Generală Metalurgică. În fine, în raportul de expertiză s-a concluzionat că întreaga suprafață de teren ce a aparținut lui C.N. a fost preluată de stat iar terenul solicitat de reclamantă se află în patrimoniul SC L. SA Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L. SA împotriva deciziei civile nr. 74 A din 14 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2007.