ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7543/2007

Asupra recursului civil de față. Din analizarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1075 din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Brăila a respins acțiunea formulată de reclamantul N.I. în contradictoriu cu Instituția Primarului municipiului Brăila, pentru autoritate de lucru judecat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat retrocedarea terenului în suprafață de 129 mp, situat în Brăila, la care se consideră îndreptățit, potrivit Legii nr. 10/2001.

Tribunalul a mai reținut că, la data de 26 octombrie 2001, reclamantul a formulat notificarea prin care a solicitat restituirea în natură a terenului, notificarea fiind respinsă ca neîntemeiată prin dispoziția nr. 3698 din 7 iunie 2002. Împotriva acestei dispoziții, reclamantul a formulat contestație la Tribunalul Brăila, respinsă prin sentința civilă nr. 376 din 15 octombrie 2002, motivat de faptul că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcției, în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință, proprietarii construcțiilor și că, existând o reglementare expresă a situației juridice a acestor terenuri, în mod corect Primarul municipiului Brăila a respins notificarea.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 6A din 17 ianuarie 2003 a Curții de Apel Galați. Tribunalul a mai constatat că, raportat la cererea ce s-a soluționat prin hotărârile anterioare, operează autoritatea de lucru judecat, pentru că în ambele cereri s-a solicitat restituirea suprafeței de 129 mp teren, situat în municipiul Brăila, cererile au fost făcute de aceeași persoană împotriva instituției Primarului municipiului Brăila și s-a întemeiat pe aceeași cauză. Prin decizia nr. 52A din 15 februarie 2007, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant. Curtea de apel a reținut că, în prezenta cauză, reclamantul a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a aceluiași teren ce a făcut obiectul judecății finalizate prin sentința civila nr. 376/2002 a tribunalului Brăila și prin decizia civilă nr. 6A/2003 a Curții de Apel Galați.

Având în vedere că a doua cererea are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată între aceleași părți, în aceeași calitate, instanța de apel a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 1201 C. civ., iar sentința pronunțată de tribunal este temeinică și legală. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia este nelegală, pentru că reanalizarea notificării se impune, în contextul modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, ale cărei dispoziții devin aplicabile și terenurilor intravilane. Interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății, instanțele au înțeles că prin cererea de chemare în judecată s-a contestat din nou dispoziția deja emisă, în condițiile în care, în prezenta cauză s-a solicitat reanalizarea notificării, în funcție de modificările legislative intervenite.

Criticile formulate permit încadrarea în textele invocate de recurent, dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să existe triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză. Așa cum recurentul însuși arată, prezenta cauză are ca obiect reanalizarea notificării soluționate prin dispoziția nr. 3698 din 7 iunie 2002, emisă de Primarul municipiului Brăila. Printr-o cauză soluționată anterior, prin sentința civilă nr. 376 din 15 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Brăila, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 6A din 17 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției nr. 3698 din 7 iunie 2002, prin care Primarul municipiului Brăila a respins cererea de restituire n natură a suprafeței de 129 mp teren intravilan.

Față de această situație, se constată că în cauză operează puterea lucrului judecat. Astfel, există identitate de părți, pentru că, în ambele cauze au figurat ca părți reclamantul și Primarul municipiului Brăila, în aceeași calitate. De asemenea, există identitate de obiect, atât sub aspectul pretenției concrete deduse judecății, cât și sub aspectul dreptului subiectiv ce poartă asupra dreptului material. Altfel, în prima cauză, reclamanta a solicitat restituirea suprafeței de 129 mp teren, invocând dreptul la restituirea în natură pe care i-l conferă Legea nr. 10/2001, iar în prezenta cauză a solicitat restituirea aceleiași suprafețe, invocând același drept la restituire consacrat de Legea nr. 10/2001.

Și cauza celor două litigii este identică, pentru că, în primul proces, la fel ca în cel prezent s-au invocat ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 10/2001. Este adevărat că ulterior hotărârilor pronunțate în primul proces, Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, dar nici o dispoziție din legea nouă nu a prevăzut un nou termen de depunere a notificărilor pentru acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 și nici nu a acordat persoanelor îndreptățite dreptul de a formula o nouă cerere de restituire a imobilului preluat în mod abuziv, de a reanaliza dispozițiile emise sau de a formula acțiune în instanță pentru reanalizarea notificării, deja soluționată.

Față de cele arătate, recursul declarat se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul N.I. împotriva deciziei nr. 52A din 15 februarie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2007