ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4129/2004

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția civilă, sub nr. 8298/2002, reclamantul A.E. a contestat dispoziția nr. 7959/2002 a Primăriei Municipiului Brăila, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 715 metri pătrați, motivat de faptul că nu face parte din categoria imobilelor reglementate de Legea nr. 10/2001. A susținut reclamantul că nu a solicitat restituirea suprafeței de 715 metri pătrați teren, ci doar a suprafeței de 192 metri pătrați, care este liberă de construcții.

Pârâta, Primăria Municipiului Brăila, prin întâmpinarea depusă, a precizat că, inițial, reclamantul a solicitat să fie pus în posesie cu suprafața de 715 metri pătrați teren situat în Brăila, str. I.Gh., nr. 112. Acest imobil a fost cuprins în Decretul de expropriere nr. 44 din 31 martie 1975, dar numai pentru o expropriere parțială (teren - 36 metri pătrați; construcții – 27 metri pătrați). Potrivit autorizației pentru înstrăinare de construcții nr. 544 din 11 noiembrie 1976, reclamantului A.E. i s-a aprobat înstrăinarea unei suprafețe construibile de 197,90 metri pătrați, iar suprafața de teren de 715 metri pătrați a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Prin sentința civilă nr. 11 din 16 ianuarie 2003 a Tribunalului Brăila a fost respinsă contestația formulată de reclamantul A.E., reținându-se faptul că acesta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând, în esență, că, prin acțiunea introductivă, a solicitat restituirea suprafeței de teren de192,13 metri pătrați, care este liberă de construcții și care se află în folosința unei asociații de proprietari, dar instanța de fond, printr-o interpretare eronată a probelor, în mod nelegal și netemeinic a respins contestația petentului, menținând dispoziția nr. 7959 din 1 octombrie 2002 a Primăriei municipiului Brăila. Prin decizia civilă nr. 34 din 3 martie 2003, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de contestatorul A.E., împotriva sentinței civile nr. 11 din 16 ianuarie 2003 a Tribunalului Brăila.

A schimbat sentința civilă nr. 11 din 16 ianuarie 2003 a Tribunalului Brăila, în sensul că a admis contestația petentului. A anulat dispoziția nr. 7959 din 1 octombrie 2002 a Primăriei municipiului Brăila - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și a obligat comisia să dispună restituirea în natură, către petent, a suprafeței de 192 metri pătrați, teren situat în Brăila, str. I.Gh. nr. 112. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, din materialul probator administrat în cauză, a rezultat faptul că suprafața de teren, a cărei retrocedare în natură a fost solicitată de către reclamant, este liberă de construcții, neaflându-se în zona de sistematizare a orașului din suprafața totală de 715 metri pătrați, fiind înstrăinată doar suprafața de 522,87 metri pătrați, astfel că, în raport cu această situație de fapt, atât dispoziția Primăriei, cât si hotărârea instanței de fond sunt nelegale.

Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs pârâta, Primăria municipiului Brăila, care a susținut, în esență, că, în mod corect, Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 a respins cererea privind restituirea în natură a suprafeței de teren de 715 metri pătrați, motivat de faptul că reclamantul nu și-a justificat calitatea de proprietar, astfel că, în mod legal si temeinic, instanța de fond a respins contestația formulată de A.E. În acest sens, a menționat recurenta că imobilul a fost cuprins în Decretul de expropriere nr. 44 din 31 martie 1975, pentru expropriere parțială (36 metri pătrați teren și 27 metri pătrați construcții), iar, din coroborarea prevederilor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1055 din 2 iulie 2001 (prin care petentul, împreună cu fratele său, A.I.

și nepotul lor, B.S.D., au vândut suprafața de 522,87 metri pătrați) cu prevederile Decretului de expropriere nr. 44 din 31 martie 1975, rezultă că, pentru suprafața de 126,13 metri pătrați, reclamatul A.E. nu are calitatea de proprietar. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 34 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Galați, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. A criticat hotărârea instanței de apel și pentru motivul că, în cuprinsul acesteia, se face referire la sentința civilă nr. 11 din 16 ianuarie 2003 a Tribunalului Brăila și nu la sentința civilă nr. 7 din 16 ianuarie 2003 a acestui tribunal, cum ar fi fost corect Recursul nu este fondat.

În acest sens, Curtea are în vedere împrejurarea că, în mod corect, instanța de apel, schimbând sentința civilă nr. 11 din 16 ianuarie 2003 a Tribunalului Brăila, în sensul admiterii contestației, a anulat dispoziția nr. 7959 din 1 octombrie 2002 a Primăriei municipiului Brăila – Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și a obligat comisia să dispună restituirea în natură către reclamant a suprafeței de 192 metri pătrați, teren situat în Brăila, str. I.Gh., nr. 112. Prin acțiunea introductivă, A.E. a solicitat restituirea suprafeței de 192 metri pătrați teren, suprafață liberă de construcții. A precizat reclamantul că, din suprafața totală de 715 metri pătrați teren, a înstrăinat suprafața de 522,87 metri pătrați teren, rămânându-i în proprietate suprafața de 192 metri pătrați.

Conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 312 din 1 februarie 1929, autorii reclamantului au deținut în proprietate suprafața de 715 mp teren, înstrăinând, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1055 din 2 iulie 2001, suprafața de 522,87 metri pătrați, rămânându-le în proprietate suprafața de 193 metri pătrați.

Cum reclamantul a solicitat retrocedarea în natură a suprafeței de 192 metri pătrați teren, din probele administrate în cauză a rezultat că acest teren este liber de construcții și nu se află în zona de sistematizare a orașului, autorizația de înstrăinare de construcții nr. 544/1976, neconstituind un act translativ de proprietate, astfel că nu se poate reține faptul că terenul, în suprafață de 193 metri pătrați, a fost înstrăinat, în mod corect a stabilit instanța de apel că dispoziția emisă de Primăria municipiului Brăila, prin care s-a respins această cerere, este nelegală, după cum nelegală este și hotărârea instanței de fond.

În ceea ce privește critica vizând greșita menționare, în cuprinsul deciziei, a numărului sentinței civile a Tribunalului Brăila, împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a apelului, este de menționat că, dacă ar fi considerat că este vorba de o eroare materială strecurată în cuprinsul deciziei curții de apel, pârâta ar fi avut posibilitatea de a solicita îndreptarea acestei erori, conform dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. și nu pe calea recursului, motivele pentru care se poate declara acesta fiind limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, față de considerentele mai înainte arătate, constatând că nici o critică nu este întemeiată, Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., în sensul respingerii recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta, Primăria municipiului Brăila, împotriva deciziei nr. 34 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 iunie 2004.