ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7524/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Brăila, prin sentința

civilă nr. 299 din 1 iunie 2005, a respins ca nefondată contestația formulată

de reclamantul V.E.M.O. împotriva dispoziției nr. 10133 din 19 mai 2004, emisă

de Primarul Municipiului Brăila. Prima instanță, pentru a da această soluție, a

reținut că reclamantul a contestat dispoziția de mai sus, prin care i s-a

respins cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru construcțiile ce s-au

aflat pe terenul situat în Brăila, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei

la plata despăgubirilor constând în contravaloarea actualizată a

construcțiilor.

S-a reținut că, prin sentința civilă

nr. 760 din 14 martie 1963 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului

Brăila, s-a dispus trecerea în patrimoniul statului, conform Decretului nr.

111/1951 a imobilului sus amintit, compus din teren și construcții,

proprietatea lui E.E., cu domiciliu necunoscut, iar cu certificatul de calitate

de moștenitor nr. 55 din 10 iulie 2002, notificatoarea V.E.P.V., sora lui

V.E.E. a făcut dovada calității sale de unică moștenitoare a acesteia.

După decesul notificatoarei,

acțiunea a fost promovată de fiul acesteia, în calitate de moștenitor, conform

certificatului nr. 79 din 19 decembrie 2003.

Instanța de fond a apreciat că,

pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii, reclamantul trebuia să facă

dovada calității sale de persoană îndreptățită în sensul prevăzut de art. 4

alin. (2), cu referire la art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reținut că reclamantul nu a

făcut dovada faptului că la data trecerii în patrimoniul statului imobilul

cuprindea și construcții și că acestea erau în proprietatea lui E.E., ci,

dimpotrivă, din adresa Direcției Finanțelor Publice Locale Brăila, reiese că

aceasta a fost proprietară doar a unui teren liber de construcții, iar prin

dispoziția nr. 2931 din 26 februarie 2003, emisă de Primarul Municipiului

Brăila, acest teren a fost restituit în natură notificatoarei.

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul a declarat apel.

Curtea de Apel Galați, prin decizia nr.

867/A din 14 decembrie 2005, a admis apelul reclamantului, a schimbat sentința

tribunalului și, rejudecând cauza, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr.

10133 din 19 mai 2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila și a constatat că

reclamantul are dreptul la despăgubiri bănești în sumă de 518.956.000 lei

pentru construcția din Brăila.

Curtea de apel a reținut că în mod

nejustificat instanța de fond a înlăturat mențiunile sentinței nr. 760/1963 în

favoarea adresei Direcției Finanțelor Publice Locale Brăila, întrucât, din

analiza considerentelor sentinței rezultă că Sfatul Popular al Orașului

Regional Brăila a solicitat, în baza Decretului nr. 111/1951, ca imobilul

situat în Brăila, proprietatea lui E.E., să fie trecut în patrimoniul statului,

fiind abandonat.

Curtea a apreciat că, în cauză, s-a

făcut dovada că imobilul preluat de stat de la E.E. era compus și din

construcții, fapt dovedit cu sentința civilă, depozițiile martorilor și în

spiritul art. 22

1

din Legea nr. 10/2001, articol introdus prin titlul

I, art. 1 pct. 52 din Legea nr. 247/2005.

Conform acestui text, în absența

unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de

proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în

executare măsura preluării abuzive.

S-a stabilit că, în cauză, sunt

aplicabile dispozițiile art. 2 pct. d din Legea nr. 10/2001, actualmente art. 2

pct. d

1

din legea modificată prin Legea nr. 247/2005.

Cum imobilul construcție, preluat

abuziv de stat, nu mai există în natură, reclamantului i se cuvine

contravaloarea acestuia, reactualizată, așa cum a fost calculată de expertiza

dispusă la prima instanță.

Împotriva acestei decizii, pârâtul

Primarul Municipiului Brăila a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

S-a invocat, în esență, că hotărârea

instanței de apel s-a dat cu interpretarea greșită a prevederilor legii,

solicitându-se modificarea deciziei, în sensul că, admițând apelul contestatorului,

să se constate că acesta are dreptul la despăgubiri prin echivalent.

Altfel spus, se solicită schimbarea

soluției de acordare de despăgubiri bănești cu aceea de acordare de titluri de

despăgubire în valoarea stabilită.

Recursul este nefondat.

În motivele de recurs nu se regăsesc

motive de nelegalitate, singura critică referindu-se la faptul că, potrivit

reglementărilor stabilite de Legea nr. 10/2001, așa cum aceasta a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005, despăgubirile sunt acordate cu titlu de

despăgubiri prin echivalent și nu despăgubiri bănești.

Critica nu este întemeiată.

Primarul Municipiului Brăila nu

trebuie să emită o nouă dispoziție, întrucât decizia are valoare de propunere,

cea care va decide în final fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Astfel, potrivit art. 13 alin. (1)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru analizarea și stabilirea

cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor

prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Așa fiind, criticile exprimate sunt

nefondate și recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Primarul

Municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 867/A din 14 decembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Obligă pe recurentul de mai sus să

plătească intimatului V.E.M.O. suma de 600 R

on

cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.