ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9832/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 octombrie 2003 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta B.I.T. a chemat în judecată Municipiul Brăila prin primar, solicitând anularea dispoziției nr. 7717/2003 prin care i-a fost respinsă notificarea formulată potrivit Legii nr. 10/2001. S-a solicitat instanței să oblige pe pârâtă să-i restituie în natură imobilul din Brăila, și să-i plătească despăgubiri pentru apartamentele vândute.

După administrarea probelor (înscrisuri, expertiză tehnică) Tribunalul Brăila a pronunțat sentința civilă nr. 548 din 23 septembrie 2004, prin care a admis acțiunea astfel cum a fost modificată, a anulat dispoziția atacată, a obligat pe pârât să restituie în natură construcțiile notate 1, 3, 5 și 6 în raportul de expertiză, obligând pe reclamantă să respecte dreptul de locațiune al familiei Ionescu pentru construcțiile notate 1 și 3 și asupra a 30 mp din terenul liber. A fost obligat pârâtul să acorde reclamantei un drept special de folosință pentru suprafața de 468,33 mp precum și să acorde despăgubiri pentru construcția notată cu 2 și pentru terenul în suprafață de 359,67 mp. A reținut instanța că reclamanta a făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, chiar dacă înscrisurile doveditoare nu fuseseră depuse integral în fața comisiei constituite pe lângă primărie.

S-a mai reținut că părinții reclamantei au fost proprietarii imobilului pretins, care a ajuns în posesia statului, ce s-a comportat ca un proprietar, construind pe o parte din teren, înstrăinând părți din imobil, încheind contracte de închiriere, de exemplu cu familia I.I. S-a constatat că întrucât o parte din imobil a fost înstrăinată anterior, reclamanta are dreptul să fie despăgubită pentru acea parte. În fine, văzând că reclamanta ca cetățean străin, nu poate dobândi în proprietate terenul și față de opțiunea acesteia, i s-a recunoscut un drept de folosință special asupra terenului restituit, conform art. II din O.U.G. nr. 184/2002. Apelul formulat de primar împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 424 din 23 martie 2005. S-a apreciat că instanța de fond a apreciat corect probele administrate, aplicând corect dispozițiile Legii nr. 10/2001 la situația de fapt reținută.

Împotriva acestei decizii în termen legal pârâtul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. S-a susținut în esență că termenul statornicit de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificării și a actelor doveditoare este un termen de decădere. Or reclamanta nu depusese în fața comisiei aceste acte, astfel că decizia emisă în mod corect era în sensul respingerii notificării. Sub un alt aspect, se susține că problema stabilirii cuantumului și a modalităților de despăgubire este de competența Prefecturii și în plus, ar fi trebuit dispusă o expertiză care să evalueze despăgubirile la care reclamanta este îndreptățită. Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat, astfel încât potrivit art. 312 C. proc. civ. va fi respins, pentru următoarele considerente. Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Aceste ipoteze nu se regăsesc în speță. Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, instanța de fond, pe baza exhaustivelor probe solicitate de pârât a tras concluzia neechivocă în sensul îndreptățirii reclamantei, în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari, la măsurile reparatorii prevăzute din Legea nr. 10/2001.

O parte, semnificativă, a acestor dovezi fusese depusă și în fața comisiei constituită la Primăria Brăila, care în mod greșit i-a respins notificarea cu motivația „nu a fost dovedită calitatea de moștenitor a solicitantei; nu a fost dovedită trecerea la stat a imobilului; nu există acte de identitate în limba română”. Față de scopul reparator al Legii nr. 10/2001 și de administrarea completă a probatoriului în fața instanței, coroborată cu lipsa de comunicare între comisie și petent, în mod corect dispoziția emisă a fost anulată. În privința despăgubirilor, instanța legal a constatat dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, urmând ca noua dispoziție a primarului să consacre acest drept, cuantumul și modalitatea efectivă a acestor despăgubiri fiind determinate de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost republicată după modificarea legii prin Legea nr. 247/2005.

Pentru considerentele anterior expuse, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de pârâții Municipiul Brăila și Primarul Municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 424 A din 23 martie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2005.