ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9832/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27

octombrie 2003 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta B.I.T. a chemat în

judecată Municipiul Brăila prin primar, solicitând anularea dispoziției nr. 7717/2003

prin care i-a fost respinsă notificarea formulată potrivit Legii nr. 10/2001.

S-a solicitat instanței să oblige pe pârâtă să-i restituie în natură imobilul

din Brăila, și să-i plătească despăgubiri pentru apartamentele vândute.

După administrarea probelor

(înscrisuri, expertiză tehnică) Tribunalul Brăila a pronunțat sentința civilă

nr. 548 din 23 septembrie 2004, prin care a admis acțiunea astfel cum a fost

modificată, a anulat dispoziția atacată, a obligat pe pârât să restituie în

natură construcțiile notate 1, 3, 5 și 6 în raportul de expertiză, obligând pe reclamantă

să respecte dreptul de locațiune al familiei Ionescu pentru construcțiile

notate 1 și 3 și asupra a 30 mp din terenul liber.

A fost obligat pârâtul să acorde

reclamantei un drept special de folosință pentru suprafața de 468,33 mp precum

și să acorde despăgubiri pentru construcția notată cu 2 și pentru terenul în

suprafață de 359,67 mp.

A reținut instanța că reclamanta a

făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. a)

și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, chiar dacă înscrisurile doveditoare

nu fuseseră depuse integral în fața comisiei constituite pe lângă primărie.

S-a mai reținut că părinții

reclamantei au fost proprietarii imobilului pretins, care a ajuns în posesia

statului, ce s-a comportat ca un proprietar, construind pe o parte din teren,

înstrăinând părți din imobil, încheind contracte de închiriere, de exemplu cu familia

I.I.

S-a constatat că întrucât o parte

din imobil a fost înstrăinată anterior, reclamanta are dreptul să fie

despăgubită pentru acea parte.

În fine, văzând că reclamanta ca

cetățean străin, nu poate dobândi în proprietate terenul și față de opțiunea

acesteia, i s-a recunoscut un drept de folosință special asupra terenului

restituit, conform art. II din O.U.G. nr. 184/2002.

Apelul formulat de primar împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, prin

decizia civilă nr. 424 din 23 martie 2005.

S-a apreciat că instanța de fond a

apreciat corect probele administrate, aplicând corect dispozițiile Legii nr. 10/2001

la situația de fapt reținută.

Împotriva acestei decizii în termen

legal pârâtul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ.

S-a susținut în esență că termenul

statornicit de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificării și a actelor

doveditoare este un termen de decădere. Or reclamanta nu depusese în fața

comisiei aceste acte, astfel că decizia emisă în mod corect era în sensul

respingerii notificării.

Sub un alt aspect, se susține că problema

stabilirii cuantumului și a modalităților de despăgubire este de competența

Prefecturii și în plus, ar fi trebuit dispusă o expertiză care să evalueze

despăgubirile la care reclamanta este îndreptățită.

Prin întâmpinare, reclamanta a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat, astfel

încât potrivit art. 312 C. proc. civ. va fi respins, pentru următoarele

considerente.

Conform art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., invocat de recurent, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere

când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat

natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Aceste ipoteze nu se regăsesc în

speță.

Astfel cum rezultă din expunerea

rezumată a lucrărilor dosarului, instanța de fond, pe baza exhaustivelor probe

solicitate de pârât a tras concluzia neechivocă în sensul îndreptățirii

reclamantei, în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari, la măsurile

reparatorii prevăzute din Legea nr. 10/2001.

O parte, semnificativă, a acestor

dovezi fusese depusă și în fața comisiei constituită la Primăria Brăila, care

în mod greșit i-a respins notificarea cu motivația „nu a fost dovedită

calitatea de moștenitor a solicitantei; nu a fost dovedită trecerea la stat a

imobilului; nu există acte de identitate în limba română”.

Față de scopul reparator al Legii

nr. 10/2001 și de administrarea completă a probatoriului în fața instanței,

coroborată cu lipsa de comunicare între comisie și petent, în mod corect

dispoziția emisă a fost anulată.

În privința despăgubirilor, instanța

legal a constatat dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, urmând ca noua

dispoziție a primarului să consacre acest drept, cuantumul și modalitatea

efectivă a acestor despăgubiri fiind determinate de Legea nr. 10/2001, astfel

cum a fost republicată după modificarea legii prin Legea nr. 247/2005.

Pentru considerentele anterior

expuse, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

pârâții Municipiul Brăila și Primarul Municipiului Brăila împotriva deciziei

nr. 424 A din 23 martie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 noiembrie 2005.