ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6284/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul B.S. a contestat

dispoziția nr. 3681 din 7 iunie 2002 emisă de Primarul municipiului Brăila prin

care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului rămas liber în

urma demolării construcției și folosirii unei părți din teren (art. 1 din

dispoziție) și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru

întregul imobil (art. 2 din dispoziție).

În motivarea acțiunii reclamantul

arată că părinții săi au cumpărat în anul 1928 un imobil în Brăila, și care a

fost expropriat în anul 1950 prin Decretul nr. 92/1950.

Construcția fiind demolată, iar o

parte din teren fiind liberă, se impunea ca în temeiul Legii nr. 10/2001 să se

dispună restituirea în natură a terenului rămas liber, iar numai pentru

construcțiile demolate și terenul ocupat să se acorde măsuri reparatorii prin

echivalent A solicitat ca pentru toate aceste probleme să se dispună efectuarea

unor expertize.

Tribunalul Brăila, prin sentința

civilă nr. 181 din 24 februarie 2004 a admis contestația: a modificat dispoziția

nr. 3689/2002 a Primarului Municipiului Brăila în sensul că se admite cererea

de restituire în natură a terenului rămas liber în suprafață de 436,37 mp; a

dispus acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc sau prin compensare cu

bunuri sau titluri de valoare ori acțiuni la societățile tranzacționate pe

piața de capital, pentru suma de 5.041.241.000 lei.

Instanța a reținut că din probele

administrate, inclusiv expertiză tehnică, rezultă că din suprafața totală de

759 mp, rezultată prin transformarea din stânjeni pătrați, este liberă și

neafectată de construcții, suprafața de 436 mp. În ce privește valoarea

construcțiilor demolate prin expertiză s-a stabilit suma de 4.592.844.000 lei

iar pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură o valoare de 448.697.000

lei. Cu privire la concesionarea către SC E. a unei suprafețe de teren, tot

prin expertiză s-a stabilit că este vizată o suprafață de numai 13,15 mp și

care nu afectează terenul liber.

În aceste condiții, instanța de fond

a stabilit că „dispoziția” atacată a fost emisă cu încălcarea prevederilor

Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Municipiul Brăila prin Primar.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 1187 din 31 august 2004, a admis apelul și a schimbat în parte sentința

în sensul că a înlăturat dispoziția privind restituirea în natură a terenului

și a acordat despăgubiri bănești în limita sumei de 5.649.169.000 lei și

înlăturarea mențiunii referitoare la compensarea cu bunuri sau titluri de

valoare ori acțiuni.

Instanța de apel a reținut că din

referatul tehnic privind imobilul în litigiu care a stat la baza dispoziției

Primarului nr. 3689 din 7 iunie 2002 terenul de 759 mp inclusiv cei 436,39 mp

restituiți reclamantului este ocupat de detalii de sistematizare, blocul B 3,

fundație construcție, alei auto, rețele utilități. Chiar expertiza constată

existența pe suprafața de 436,39 mp, în perimetrul E F G H I B C a unui cămin

de rețea telefonică, și este în curs de realizare o alee de acces auto. În

aceste condiții nu se poate restitui în natură terenul solicitata de reclamant

ci acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la valoarea totală a

imobilului (5.649.169.000 lei în loc de 5.041.241.000 lei).

În ce privește modalitatea acordării

despăgubirilor prin echivalent s-a apreciat că acestea pot fi numai

despăgubirile bănești, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

reclamantul nesolicitând prin acțiune alte măsuri reparatorii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recursul vizează numai neacordarea

în natură a terenului liber astfel cum a statuat Tribunalul Brăila și solicită

menținerea acestuia ca fiind legală.

În esență, se susține că o parte din

terenul preluat de stat odată cu construcțiile este liber și conform Legii nr.

10/2001 acesta trebuie restituit în natură.

Recursul se privește ca fondat.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, cum este cazul în speță conform

art. 2, se restituie de regulă în natură. La art. 10 alin. (1) se prevede că în

situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial

restituirea în natură se dispune pentru terenul rămas liber, iar pentru

construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc

prin echivalent.

În speță, de la autorii

reclamantului statul a preluat prin naționalizare (Decret nr. 92/1950) un teren

în suprafață de 759 mp și construcțiile amplasate pe acesta.

Din raportul de expertiză întocmit

și din suplimentele la acesta, rezultă că o suprafață de 436,69 mp a rămas

liberă de construcții ori alte elemente de sistematizare sau utilități.

În aceste condiții soluția legală

era aceea de a se dispune restituirea în natură a terenului menționat. În

consecință corect a procedat instanța de fond prin sentința menționată.

Instanța de apel și-a întemeiat, în

principal, soluția de respingere a solicitării de restituire în natură pe

„referatul tehnic” avut în vedere și de dispozițiile nr. 3689/2002, referat ce

nu a fost întocmit cu participarea tuturor părților implicate în litigiu. Mai

mult suplimentul la raportul de expertiză ordonat de instanță relevă același

perimetru de teren liber și deci posibil de restituit în natură.

Sub acest aspect hotărârea instanței

de apel este greșită, sentința instanței de fond fiind cea legală în raport

probatoriul administrat și neinfirmat în apel.

Nici înlăturarea posibilității

acordării despăgubirilor și prin alte modalități decât despăgubiri bănești nu

este o soluție legală.

În primul rând reclamantul nu a

făcut apel achiesând deci la hotărârea instanței de fond. În al doilea rând

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 dă posibilitatea persoanei îndreptățite

să opteze pentru celelalte forme de restituire prin echivalent. O asemenea

opțiune a făcut reclamantul prin neatacarea cu apel a hotărârii instanței de

fond.

În consecință se impune casarea

hotărârii recurate și respingerea apelului declarat de Primarul Municipiului

Brăila, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 181 din 24 februarie 2004

a Tribunalului Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.S.

împotriva deciziei nr. 1127 din 31 august 2004 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia recurată și respinge

apelul declarat de Primarul Municipiului Brăila împotriva sentinței civile nr.

181 din 24 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iulie 2005.