ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6284/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul B.S. a contestat dispoziția nr. 3681 din 7 iunie 2002 emisă de Primarul municipiului Brăila prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului rămas liber în urma demolării construcției și folosirii unei părți din teren (art. 1 din dispoziție) și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil (art. 2 din dispoziție). În motivarea acțiunii reclamantul arată că părinții săi au cumpărat în anul 1928 un imobil în Brăila, și care a fost expropriat în anul 1950 prin Decretul nr. 92/1950.

Construcția fiind demolată, iar o parte din teren fiind liberă, se impunea ca în temeiul Legii nr. 10/2001 să se dispună restituirea în natură a terenului rămas liber, iar numai pentru construcțiile demolate și terenul ocupat să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent A solicitat ca pentru toate aceste probleme să se dispună efectuarea unor expertize. Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 181 din 24 februarie 2004 a admis contestația: a modificat dispoziția nr. 3689/2002 a Primarului Municipiului Brăila în sensul că se admite cererea de restituire în natură a terenului rămas liber în suprafață de 436,37 mp; a dispus acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc sau prin compensare cu bunuri sau titluri de valoare ori acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de capital, pentru suma de 5.041.241.000 lei.

Instanța a reținut că din probele administrate, inclusiv expertiză tehnică, rezultă că din suprafața totală de 759 mp, rezultată prin transformarea din stânjeni pătrați, este liberă și neafectată de construcții, suprafața de 436 mp. În ce privește valoarea construcțiilor demolate prin expertiză s-a stabilit suma de 4.592.844.000 lei iar pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură o valoare de 448.697.000 lei. Cu privire la concesionarea către SC E. a unei suprafețe de teren, tot prin expertiză s-a stabilit că este vizată o suprafață de numai 13,15 mp și care nu afectează terenul liber. În aceste condiții, instanța de fond a stabilit că „dispoziția” atacată a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Municipiul Brăila prin Primar. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 1187 din 31 august 2004, a admis apelul și a schimbat în parte sentința în sensul că a înlăturat dispoziția privind restituirea în natură a terenului și a acordat despăgubiri bănești în limita sumei de 5.649.169.000 lei și înlăturarea mențiunii referitoare la compensarea cu bunuri sau titluri de valoare ori acțiuni. Instanța de apel a reținut că din referatul tehnic privind imobilul în litigiu care a stat la baza dispoziției Primarului nr. 3689 din 7 iunie 2002 terenul de 759 mp inclusiv cei 436,39 mp restituiți reclamantului este ocupat de detalii de sistematizare, blocul B 3, fundație construcție, alei auto, rețele utilități.

Chiar expertiza constată existența pe suprafața de 436,39 mp, în perimetrul E F G H I B C a unui cămin de rețea telefonică, și este în curs de realizare o alee de acces auto. În aceste condiții nu se poate restitui în natură terenul solicitata de reclamant ci acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la valoarea totală a imobilului (5.649.169.000 lei în loc de 5.041.241.000 lei). În ce privește modalitatea acordării despăgubirilor prin echivalent s-a apreciat că acestea pot fi numai despăgubirile bănești, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantul nesolicitând prin acțiune alte măsuri reparatorii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. Recursul vizează numai neacordarea în natură a terenului liber astfel cum a statuat Tribunalul Brăila și solicită menținerea acestuia ca fiind legală. În esență, se susține că o parte din terenul preluat de stat odată cu construcțiile este liber și conform Legii nr. 10/2001 acesta trebuie restituit în natură. Recursul se privește ca fondat. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, cum este cazul în speță conform art. 2, se restituie de regulă în natură. La art. 10 alin. (1) se prevede că în situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul rămas liber, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În speță, de la autorii reclamantului statul a preluat prin naționalizare (Decret nr. 92/1950) un teren în suprafață de 759 mp și construcțiile amplasate pe acesta. Din raportul de expertiză întocmit și din suplimentele la acesta, rezultă că o suprafață de 436,69 mp a rămas liberă de construcții ori alte elemente de sistematizare sau utilități. În aceste condiții soluția legală era aceea de a se dispune restituirea în natură a terenului menționat. În consecință corect a procedat instanța de fond prin sentința menționată. Instanța de apel și-a întemeiat, în principal, soluția de respingere a solicitării de restituire în natură pe „referatul tehnic” avut în vedere și de dispozițiile nr. 3689/2002, referat ce nu a fost întocmit cu participarea tuturor părților implicate în litigiu.

Mai mult suplimentul la raportul de expertiză ordonat de instanță relevă același perimetru de teren liber și deci posibil de restituit în natură. Sub acest aspect hotărârea instanței de apel este greșită, sentința instanței de fond fiind cea legală în raport probatoriul administrat și neinfirmat în apel. Nici înlăturarea posibilității acordării despăgubirilor și prin alte modalități decât despăgubiri bănești nu este o soluție legală. În primul rând reclamantul nu a făcut apel achiesând deci la hotărârea instanței de fond. În al doilea rând art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 dă posibilitatea persoanei îndreptățite să opteze pentru celelalte forme de restituire prin echivalent. O asemenea opțiune a făcut reclamantul prin neatacarea cu apel a hotărârii instanței de fond.

În consecință se impune casarea hotărârii recurate și respingerea apelului declarat de Primarul Municipiului Brăila, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 181 din 24 februarie 2004 a Tribunalului Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de B.S. împotriva deciziei nr. 1127 din 31 august 2004 a Curții de Apel Galați. Casează decizia recurată și respinge apelul declarat de Primarul Municipiului Brăila împotriva sentinței civile nr. 181 din 24 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iulie 2005.